Indoiti-va de tot ceea ce scriu, pentru ca voi insiva sa cautati si sa aflati cu propriile voastre puteri pe care, cu siguranta, le aveti!..


luni, 4 mai 2009

1.SPAŢII FUNDAMENTALE; ÎNCEPUTURILE CREATIEI

1. CREATORII ŞI CREAŢIA LOR
Tot ceea ce cunoaştem referitor la spaţiile în care trăim face parte din creaţii, şi dezvoltări permanente ale acestor creaţii realizate de entităţi superioare nouă, desfăşurate în spaţii fundamentale preexistente. Astfel de creaţii în prezent se dezvoltă în continuare, în ample spaţii protejate: grupuri de entităţi s-au format şi automodelat prin conştientizări succesive ale propriilor lor existenţe şi treptat şi-au creat un astfel de spaţiu protejat pentru delimitarea trăirilor lor de restul spaţiului neorganizat, din mijlocul cărora şi-au pornit creşterile. Este un spaţiu protejat de mişcările fluxurilor de energie exterioară, care le pot abate atenţia de la propriile conştientizări: firave la începuturi, cu o eternitate – practic – înainte de conştientizările noastre de azi.
Asemenea entităţi au astăzi o experienţă uriaşă în crearea, modelarea, dezvoltarea unor mereu noi condiţii de existenţă. Le fac pe toate cu dăruire şi pricepere pentru multe alte entităţi asemănătoare felului în care erau şi ele, cele dintâi, la începuturi. Le fac pentru cele care păşesc la rândul lor pe drumul parcurs de ele, cele dintâi entităţi care şi-au conştientizat propriile lor posibilităţi de trăire şi dezvoltare Le fac mereu, creindu-le toate condiţiile necesare parcurgerii unui astfel de drum sub îndrumarea lor, sub protecţia lor. Le fac oferind învăţătură în eternitate celor care vin în urma lor – noi şi noi generaţii care parcurg şi ele astfel de drumuri, la rândul lor.
Sub îndrumarea lor, şi alături de ele, drumul nostru, al celor mici, se numeşte evoluţie.
Îi numim Creatorii (Făuritorii, Întemeietorii) şi Coordonatorii evoluţiilor noastre. Sau taţii – deşi o asemenea exprimare este tributară începuturilor gândirilor noastre actuale: Creatorii nu sunt nici Mame, nici Taţi, sunt ceea ce am putea numi pe scurt: entităţi. Ca entitate care lucrează şi coordonează la nivele uriaşe de activitate pe care o numim spirituală, un Creator este o monadă care evoluează etern şi care coordonează evoluţiile altor monade asemănătoare sieşi, căpătând în drumul evoluţiilor tot ceea ce numim experienţa înainte-mergătoare. Creatorii nu mai evoluează prin corp, aşa cum evoluăm noi, azi – la începuturile drumurilor noastre, sub îndrumarea lor. Vom vedea de ce este nevoie ca începuturile evoluţiilor să se desfăşoare prin corpuri şi, de la un moment dat al evoluţiilor – cum dispare necesitatea corpurilor, cum trăirile devin directe, de la monadă la monadă, cu conştientizări profunde ale trăirilor proprii, dar şi ale tuturor celorlalţi evoluanţi care se bucură de experienţa lor şi iubirea lor învăluitoare.
Dintre Creatori, nici unul nu are aroganţa de a se ridica vreodată de-asupra fraţilor săi co-Creatori. Nici unul nu se ridică de-asupra fraţilor săi... De aceea, ceea ce numim Dumnezeu este gruparea marilor Creatori (Făuritori, Întemeietori) care au pornit această uriaşă creaţie, cu o eternitate înainte de vremurile noastre. Putem să spunem fără exagerare: valuri după valuri de eternităţi înainte de conştienţa momentului pe care îl trăim azi.
Dar toţi laolaltă sunt în aceeaşi simţire, animaţi fără deosebire de un singur gând uriaş, plin de modestie care clădeşte, altruism, sacrificiu – ceea ce într-un cuvânt numim iubire. Unirea şi iubirea lor fără pată ne învăluie, ne protejează, ne îndrumă permanent pe drumurile devenirii noastre asemenea lor, deşi niciodată nu vom putea avea şi experienţa lor, adunată în asfel de valuri de eternităţi.
Venind din eternitate... Şi trăind în eternitate....

2. DETALIU: NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CENTRUL DE EVOLUŢIE
Am discutat despre creaţia marilor Întemeietori ai acestor structuri uriaşe, cărora ei le continuă dezvoltarea, prin crearea de noi condiţii unor evoluţii de profunzime mereu adâncită. O asemenea creaţie, pentru a-i înţelege structurile şi scopurile urmărite de Creatorii-coordonatori ai evoluţiilor noastre, o putem numi Centru de evoluţie. Ştiu că poate fi o expresie mai puţin literară, mai puţin plastică – este prozaică, dar obiectivă în felul ei, urmărind detalieri care însă nu trebuie să ne estompeze frumuseţea simţirilor, perceperea armoniilor universale. Marile entităţi coordonatoare cuprind în cunoaşterea lor elemente de miliarde de ori mai multe decât ceea ce am putea cuprinde noi, de pe Pământ; şi totuşi armoniile cunoaşterilor lor nu le ştirbesc cu nimic iubirea ce ne-o poartă – dimpotrivă ele fac loc unor mereu noi, tot mai noi şi mai profunde cunoaşteri universale. Ele cuprind întregul şi totuşi se apleacă către fiecare din necuprinsul volum de monade: un necuprins doar de către mintea noastră, dar nu şi de către ele. Printre toate ne aflăm şi noi, micuţii crescuţi în sânul marilor lor puteri ocrotitoare.
Aşadar, un Centru de evoluţie este format din totalitatea structurilor create conştient de coordonatori. Formarea lui, cu toate structurile sale interioare, a fost realizată pe măsura dezvoltării monadelor creatoare – devenite în timp coordonatoare ale creşterii altor valuri de monade, intrate în Centrul de evoluţie pentru a urma aceleaşi evoluţii ca şi coordonatorii lor. Dezvoltarea, prin înţelegerea felurilor de trăire ale fiecărei monade în parte, a condus la formarea, consolidarea şi dezvoltarea unei vaste şi profunde exprienţe, pe baza particularităţilor de trăire şi manifestare a tuturor – şi fiecăreia în parte – dintre monadele din interiorul Centrului de evoluţie.
Dezvoltarea structurilor interioare este de fapt crearea condiţiilor de trai, de dezvoltare a conştienţei şi exprienţei tuturor monadelor din Centrul de evoluţie: ale Creatorilor şi ale celor care le calcă pe urme. Este chiar rezultatul apariţiei şi dezvoltării unor mereu noi, şi mereu perfectibibile forme, particularităţi de trăire interioară şi de manifestare exterioară ale tuturor, rezultatul percepţiilor care conduc la delimitarea, apoi la dezvoltarea şi adâncirea conştienţei de înălţare a tuturor participanţilor, conştienţă care condus, la rândul său, la formarea conştiinţei alegerii drumurilor de înaintare. Astfel de drumuri, de linii de evoluţie, s-au creat avand la bază formarea şi dezvoltarea unor particularităţi de înaintare, dintre care, memorarea a fost una dintre primele astfel de particularităţi folosite:
– la început o formare inconştientă;
– treptat – cu o conştienţă mereu crescută a trăirilor, mai cu seamă în procesul observării creşterii monadelor mai mici decât Întemeietorii, cele intrate pe parcursul timpului.
Memoriile, dezvoltarea conştienţei, formarea, consolidarea şi adâncirea conştiinţei de formator, de coordonator şi mereu creator a condus la înţelegerea mereu mai profundă a propriilor evoluţii: simţiri, manifestări, comunicări, relaţionări în procesul mereu mai divers al creaţiei materiale şi energetice din cuprinsul centrului de evoluţie.
În acest fel s-au delimitat manifestări generale în cadrul Centrului de evoluţie, conştientizate ca fiind necesare, organizate şi urmărite, coordonate şi ajutate pe structuri interioare şi seturi de activitate:
– monade cu un grad înaintat de experienţă, care se autodezvoltă, aplicând mereu conştient cele învăţate din exprienţa proprie şi din cea preluată, învăţată de la celelalte din jurul lor – indiferent de nivelul lor de experienţă. Ele ţin astfel cont mereu de stadiile de creştere, liniile de creştere, de dezvoltare, de particularităţile de trăire ale tuturor – şi ale fiecărei monade în parte.
– grupuri de monade care intră treptat – şi mereu – în structurile Centrului de evoluţie, sub îndrumarea atentă a Întemeietorilor, deveniţi astfel coordonatorii acestor grupuri noi în evoluţii.
Primele monade devin astfel ajutătorii-coordonatori ai celor din a doua categorie. Dar între toate grupurile aflate în evoluţie în Centrul de evoluţie se nasc relaţii de într-ajutorare, de acelaşi fel sau complementare, din care coordonatorii pornesc la dezvoltarea conştiinţei lor de ajutător: un fel de ajutător complex, din ce în ce mai complex pe măsura creşterii experienţei de grup şi experienţei individuale a fiecărui evoluant din lumile create astfel.
Alături de Întemeietori lucrează toate monadele care au cunoscut treptat toată imensitatea şi profunzimea unei astfel de creaţii: o lucrare care îmbogăţeşte mereu înţelegerile tuturor, crează mereu noi condiţii de manifestare ale monadelor evoluante, realizând mereu o creştere a Centrului cu noi structuri: elastice şi variate, pentru condiţii cât mai apropiate de particularităţile de evoluţie ale unor grupuri diferite de altele. Conlucrarea lor se bazează pe înţelegerea faptului că nimeni nu ar putea să evolueze în eternitate – a primilor şi a celor din urmă evoluanţi, deopotrivă – dacă nu ar învăţa permanent unii de la alţii, chiar dacă unii au conştiinţa necesităţii unei astfel de conlucrări mult mai dezvoltată decât a altora. Dar pentru toţi înaintarea conduce la profunzimi ale conştiinţei de ajutător pornind chiar de la Întemeietori, radiant către toţi evoluanţii pe care ei îi ajută, în eternitate.

3. NOŢIUNI GENERALE DESPRE SPAŢIUL FUNDAMENTAL
Am discutat despre monade: despre monadele Creatoare (Făuritoare, Întemeietoare) şi Coordonatoare ale tuturor evoluţiilor monadelor în structurile create de ele, în întregul Centru de evoluţie.
Am discutat despre faptul că mereu alte noi şi noi monade intră în interiorul Centrului de evoluţie, urmând aici drumuri, linii de evoluţie asemănătoare:
– în linii mari: celor urmate de înşişi Creatorii –Coordonatori de evoluţii;
– în particular: pentru fiecare monadă în parte, după experienţa celor pe care chiar Creatorii le-au trăit, le-au experimentat rând pe rând – având cea mai lungă viaţă şi cea mai complexă experienţă. Şi conform acestei experienţe croiesc în continuare evoluţiile şi condiţii pentru evoluţii particularizante fiecărei monade în parte.
Creaţia uriaşă despre care discutăm, adică Centru de evoluţie, se află în spaţiul neorganizat din care au pornit în lungul proces de autoreare şi autodezvoltare primele monade, cele pe care le-am numit Întemeietoare, sau Creatoare. Monadele, fără excepţie, sunt formaţiuni energetice autocreate în astfel de spaţiu energetic, pe care îl putem numi fundamental: căci pe fundalul existenţie sale s-au creat şi s-au desfăşurat viaţa organizată în structurile create de Întemeietori.
Este cel mai bine să nu numim spaţiul fundamental – spaţiu primordial, aşa cum am fost tentată şi eu să scriu iniţial. Căci aceasta ar însemna să limităm cunoaşterea la ceva primar – în timp ce experienţa umană a dovedit întotdeauna că ceea ce s-a crezut a fi ceva clar, unic de cunoscut la începuturi – ulterior s-a dovedit că orice cunoaştere se poate detalia şi completa mereu.
Aşadar să folosim denumirea „fundamental” – în loc de „primordial”.
În acest spaţiu fundamental se formează mereu curenţi de energie fundamentală; în cuprinsul masei omogene de energie fundamentală, apar în timp asemenea curenţi care se delimitează în restul energiei spaţiale, în mod asemănător curenţilor marini, oceanici, pe care îi cunoaştem deja:
– curenţi, sau fluxuri, sau şuvoaie de energie, cu volum mai mare sau mai mic; să le numim mai degrabă fluxuri decât curenţi, având acum comparaţia cu curenţii oceanici doar pentru o înţelegere mai clară;
– fluxuri mai subţiri de energie, care oferă mai bine înţelegerea faptului că toate astfel de fluxuri au compactizări interioare cu o densitate mai mare sau mai mică. Asemenea fluxuri mai subţiri le putem numi filamente. Ele se atrag, în mişcarea lor, formând astfel adevărate fuioare de filamente de energie, circulante în spaţiul fundamental. De-a lungul timpului, formarea unui număr infinit de astfel de filamente, fuioare de filamente şi fluxuri uriaşe de energie fundamentală a condus la formarea unor intersectări ale filamentelor, fluxurilor, segmentarea lor, reunirea lor, dând naştere astfel la alte mereu noi formaţiuni energetice în spaţii.
– asemenea fenomene au dat naştere în timp la bule energetice: ori din mişcarea fluxurilor, ori din intersectarea filamentelor. Fragmentările mai mari sau mai mici au dat neştere, în mişcările lor printre curenţi şi fuioarele de filamente, la adevăraţi curenţi de filamente împletite cu bule, ceea ce a condus treptat la noi fragmentări ale filamentelor şi chiar spargerea bulelor energetice iniţiale.
Asemenea formaţiuni au avut, dar au şi căpătat în continuare prin circulaţiile lor în spaţiul fundamental, compactizări mai puternice, conducând la întărirea lor şi astfel la adâncirea permanentă a diferenţelor dintre noile formaţiuni şi cele mai vechi. Continuarea fenomenelor astfel derulate în mod spontan a condus la formarea celor mai mici bule energetice, cu o compactizare mare, suficientă pentru a crea atracţii ale altora – tot mici, dar cu compactizare mai mică.
Asemenea formaţiuni, în contextul studiilor noastre, le putem numi celule energetice fundamentale.
Din momentul în care cunoaştem câteva noţiuni privind aceste prime formaţiuni energetice, putem începe discuţii privind formarea şi evoluţiile monadelor.

Niciun comentariu: