Indoiti-va de tot ceea ce scriu, pentru ca voi insiva sa cautati si sa aflati cu propriile voastre puteri pe care, cu siguranta, le aveti!..


sâmbătă, 30 mai 2009

3. TREPTE DE EVOLUŢIE ALE MONADELOR

Ca proces interior al înaintării în evoluţii, cunoaştem acum creşterea compactizărilor interioare ale energiilor în celulele energetice fundamentale ale monadei. Procesul de creştere se desfăşoară cu viteze diferite, în funcţie de compactizările interioare, de numărul şi de mărimea celulelor interioare: de la cea mai mică – la cea mai mare. În funcţie de astfel de termeni de înţelegere a derulărilor descrise aici doar în linii mari, are loc la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, egalizarea interioară a energiilor purtate de celulele energetice fundamentale ale monadei. Procesul de înglobare de filamente noi nu este unicul proces astfel derulat: multe filamente, mai groase, doar străbat interiorul monadei, nici o celulă neavând puterea să le oprească, dar în trecerea lor printre celule ele lasă o parte din energia lor – în interiorul monadei. Se formează astfel, în continuare prin compactizarea energiei între celulele monadei, un mediu energetic dens, şi el având compactizarea sa. Cu totul, monada radiază în exterior energie, din energia compactizată şi înglobată în celulele sale interioare, precum şi cea liberă şi densă în spaţiul dintre celule.
Creşterea în continuare a compactizărilor energiilor interioare se desfăşoară prin înglobări continue de energii - proces pe care îl putem deja numi hrănire. Viteza de hrănire şi puterea de reţinere a energiei în interior depinde de structura şi de particularităţile de formare iniţială a celulelor fundamentale, care îşi vor păstra astfel de forme în eternitate. Doar formele de manifestare a puterilor interioare se schimbă, devin mai coerente, mai sigure, la fel şi capacitatea de răspuns la stimulii, impulsurile din mediu. Putem spune în acest fel că apare şi se dezvoltă conştientizarea propriilor manifestări şi propriilor înaintări în adevărate linii de evoluţie. O asemena conştientizare a evoluţiilor proprii, ajutată şi de percepţia multor evoluţii în trepte diferite (după momentul de intrare a altor mereu noi monade în interiorul Centrului de evoluţie) conduce la înţelegerea întregului complex evolutiv propriu. Monada devine conştientă de drumul parcurs de ea până în acest moment şi îşi poate prefigura, prin înţelegerea stadiilor de evoluţie înaintată a celor care o ajută. toate treptele de evoluţie: pe care le va urma şi ea, în continuare.
Evoluţiile ajutate, desfăşurate în felul prezentat mai sus, urmăresc – aşa cum am mai spus – dezvoltarea naturală a monadelor, după exemplul fenomenologiei de formare a celor existente în spaţiul fundamental. Orice compunere a evoluţiilor are la bază modul în care s-au format celulele energetice fundamentale, apoi monadele, felul în care au apărut şi s-au dezvoltat elementele de conştientizare a realităţii de către ele: pentru fiecare în parte şi pentru fiecare grup de monade asemănătoare, în trăirile lor interioare şi în tangenţe cu altele – de acelaşi fel sau de evoluţii diferite.
Înainte de a desfăşura treptele de evoluţie în ordinea lor naturală de înaintare, este necesară explicarea unor elemente care vor ajuta la înţelegerea desfăşurării acestor trepte.
La un moment dat al evoluţiilor, orice monadă trece prin perioade de furie, mânie, dorinţă de distrugere: de autodistrugere şi de distrugere a celor din jurul său. Totul se datorează neputinţei de a răbda încetineala cu care se desfăşoară propriile sale acumulări energetice interioare. Senzaţiei de neputinţă proprie i se adaugă şi senzaţia, apoi încredinţarea, că toate celelalte monade mai tinere, mai puţin experimentate, le ţin în loc pe celelalte sau că cele mai experimentate nu le lasă să-şi desfăşoare singure evoluţiile, fie ele şi agresive, distrugătoare – care li se par chiar şi aşa insuficient de punitive. Aceste fenomene se petrec atunci când monadele ajung la conştientizări destul de înaintate: dar nu suficient de înaintate pentru a-şi da seama că ele înseşi sunt doar la începuturi şi evoluţia poate înainta nu numai în felul cunoscut de ele – ci în multe, nenumărate alte feluri.
De aceea, Creatorii au realizat, treptat:
1. Structuri de delimitare a spaţiilor de evoluţie grupată în trepte – şi a condiţiilor interioare ale acestor structuri, pentru desfăşurarea trăirilor complexe ale monadelor. S-au creat astfel universuri, cu zone şi subzone speciale pentru derularea de evoluţii, în funcţie de dezvoltarea puterilor interioare ale monadelor;
2. S-au creat reuniri de monade mai mari sau mai mici, mai apropiate sau mai depărtate ca fel de desfăşurare a forţelor prin manifestări exterioare: reuniri de cîteva monade doar, care să înveţe din faşă să se suporte, să nu se distrugă, ci să se ajute reciproc. S-au creat astfel spiritele, adică reuniri (prin pături sau cămăşi energetice) în care monadele învaţă să se manifeste în grup. Apoi, în funcţie de creşterea puterilor lor, învaţă să se manifeste individual, deşi vor rămâne în continuare în formaţiune de spirit, adică chiar dacă îşi vor suporta în continuare influenţele reciproce. În continuare, creşterea şi conştientizarea forţelor lor proprii, obişnuirea cu ale altora, vor conduce la necesitatea destrămării grupului numit spirit şi fiecare monadă îşi va continua evoluţiile pe cont propriu – dar întovărăşindu-se mereu, în eternitate, cu foştii lor fraţi de spirit.
3. Evoluţiile astfel desfăşurate le vom numi în continuare evoluţii spirituale, căci pe de o parte fostele grupări spirituale se vor ajuta mereu, pe de altă parte caracterele formate în prima parte a evoluţiilor – sub formă de spirit – vor fi dezvoltate, rafinate şi aprofundate în eternitate. Monadele vor putea evolua separat, aşa cum s-au format ele de la începuturi, dar intreaga lor activitate de manifestare se va baza pe elementele de pornire iniţială. Evoluţiile din prima parte a vieţii lor, sub formă de spirit, le vom numi evoluţii primare, iar spiritele care le desfăşoară pot fi numite spirite primare. După finalizarea evoluţiilor primare, urmează evoluţiile secundare, aşa cum vom vedea, în care monadele învaţă în mod special cum să ofere ajutor – cum să primească ajutor.
4. Evoluţiile primare se caracterizează în mare parte prin înţelegeri limitate ale evoluţiilor, prin agresivitate mai mult sau mai puţin manifestă; de aceea Creatorii-coordonatori ai evoluţiilor au creat un sistem de protecţie a monadelor astfel inconştiente asupra realităţii lor înconjurătoare sau chiar agresive: ele au ataşate, şi susţinute prin puterea forţelor lor radiante, sisteme corporale cu o complexitate cu care se vor obişnui în timp. Se vor obişnui astfel să le folosească, apoi să le înţeleagă structurile, funcţionarea lor şi în special să le înţeleagă reprezentarea. Căci ele reprezintă fiecare forţă interioară pe care o are monada în fiecare moment al evoluţiei sale: de aceea condiţiile se schimbă şi monada este astfel impulsionată către adaptarea permanentă manifestărilor ei – condiţiilor de mediu, împreună cu celelalte monade din spiritul care face parte, în plenitudinea forţelor lor din fiecare moment. Se adaptează chiar folosirii propriilor lor forţe, şi se adaptează la noile condiţii de existenţă proprie. Încep să înţeleagă faptul că toate condiţiile de voluţie create sunt de fapt condiţii pentru conştientizarea propriilor forţe ale spiritului, cu participarea fiecărei monade în parte.
Conştientizarea şi cunoaşterea tuturor structurilor universurilor de manifestare, precum şi a evoluţiilor monadelor prin aceste universuri are loc de la forme simple – proprii începuturilor – către forme din ce în ce mai complexe. După înţelegerea acestor feluri de înaintări, evoluţiile renunţă la corpurile de manifestare şi reprezentare. Evoluţiile însă merg mai departe, în continuare, în universuri specifice de Creaţie şi Ajutor, pentru stadii mult superioare de activitate. Deschiderea acestor stadii se realizează chiar în primariat, în evoluţiile din universurile de manifestare prin corpuri materiale.
Monadele care merg astfel mai departe pentru învăţături de oferire/primire de ajutor vor primi denumirea de monade secundare. Ele aprofundează, chiar prin ceea ce învaţă în mod deosebit, evoluţiile pe care le cunosc deja în linii mari: de la evoluţiile celor mai mici monade, care abia au păşit în lumile noastre, până la înţelegerea lucrărilor Creatorilor-coordonatori de evoluţii, în Universul Central – special pentru derulările complexelor lor manifestări, univers care le cuprinde, din orice punct de vedere, pe toate celelalte.
Abia acum începe cu adevărat universalizarea monadelor astfel evoluate, iar viaţa lor este îndreptată numai către ajutor oferit celorlalte monade: fraţi-copii în acelaşi timp.
Să vedem astfel care sunt aceste trepte de trăire-evoluţie: de la cele mai mici – până la cele mai înaintate evoluţii – care însă nu se opresc niciodată.

1. MONADE-ENERGII
Mai pot fi numite şi monade energetice sau pe scurt: energii. Sunt cele dintâi forme de trăire ale monadelor în structurile Centrului de evoluţie. Neobişnuite decât să fie duse în fluxurile şi curenţii din spaţiul fundamental, coordonatorii evoluţiilor le aşează la începuturi într-un firicel de energie compactizată, asemănătoare întrucâtva fluxurilor din spaţiile cu care ele sunt obişnuite. Este un filament-energie, care cuprinde o sumă – mică – de monade în patul ei de energie compactizată de către marii Creatori. Marii Creatori pot crea deopotrivă structurile uriaşe ale universurilor şi minusculele filamente în al căror pat energetic se vor scălda micuţele monade.
Putem să numim aceste filamente: energii, chiar dacă nu sunt numai energie fundamentală compactizată, ci au în cuprinsul lor şi monade aflate în acest prim stadiu de manifestare. După câte ne putem da seama, astfel de filamente sunt create după exemplul filamentelor de energie din spaţiile neorganizate, dinafara Centrului de evoluţie; doar că, în universurile de manifestare în care se derulează evoluţiile primare ale monadelor, filamentele conţin astfel de monade – şi nu numai, după cum vom vedea.
Dacă vorbim despre energii, în universurile de manifestare sunt în circulaţie numai astfel de filamente-energii, care cuprind în interiorul lor monade de acest fel. Acest lucru este neapărat necesar, întrucât universurile de manifestare ale monadelor primare au vibraţia cea mai mică dintre toate universurile. O astfel de vibraţie le este necesară monadelor aflate în primele lor stadii de evoluţie, care nu au acumulat o energie interioară foarte mare, nu au experienţă foarte multă şi astfel nu se pot folosi de avantajele unor vibraţii foarte înalte. Vibraţiile foarte joase le dezechilibrează, astfel încat stabilitatea vibraţională a filamentelor de energii (şi vom vedea că şi la fel stau lucrurile cu cele de materii) este necesară în spaţiile lor strict delimitate în care circulă: zonele şi subzonele universurilor. Energiile circulante de acest fel vor avea vibraţii foarte diferite, mai mari sau mai mici – după gradul de suportabilitate al monadelor privind presiunea compactizărilor în patul filamentului. Prin mişcarea filamentului se crează presiuni interioare care determină energia din patul filamentului să scalde permanent monadele interioare, hrănindu-le. Monadele cresc şi diferitele forme de împachetare ale lor, cu compactizări din ce în ce mai mari, după suportabilitatea lor – dar şi după modul de creştere interioară a lor, conduc la existenţa unor forme numeroase de tot felul de energii. Astfel de forme sunt grupate şi lăsate să circule în spaţii separate după treptele de evoluţie ale monadelor interioare, dar noi spunem mai concis că totul se realizează după vibraţia filamentelor aflate în circulaţii în spaţiile universurilor.
Să reţinem că monadele trăiesc în interiorul patului lor energetic filamentar, sunt protejate aici şi le este asigurată şi independenţa necesară începuturilor lor de intenţie de deplasare, precum şi formării treptate a conştienţei – incipientă, dar sigură: ele devin treptat conştiente că nu sunt singure în mica lor lume de energie.
Să reţinem şi faptul că, în interiorul patului lor filamentar, monadele-energii păstrează stabilitatea vibraţională a filamentelor într-o lume de relativ joasă frecvenţă a vibraţiei. Filamentele pierd treptat însă din vibraţia lor, datorită cedărilor de energie în structurile pe care le străbat, la trecerile repetate prin toate structurile subzonei şi întregii zone a universului local. Acest fel de cedare ajută alte feluri de filamente, care formează structuri solide, să-şi păstreze stabilitatea vibraţională timp foarte îndelungat, hrănindu-se cu energia astfel cedată de filamentele de energii. Cedarea se face dintr-un strat al filamentului – superficial, adică de suprafaţă – cu o compactizare mai mare a energiei şi astfel nu se destructurează nici filametul propriu zis. În momentul în care pierderea de vibraţie devine înaintată – dar nu şi periculoasă pentru monadele interioare, filamentele sunt atrase şi orientate spre părăsirea universului de manifestare în care au circulat. Ele sunt apoi recuperate de către coordonatorii de evoluţii şi reintegrate în filamente noi, cu compactizări corespunzătoare creşterii energiei interioare a monadelor.
Evoluţia monadelor-energii se finalizează atunci când ele capătă suficientă conştienţă în lumea lor pentru a se forma tendinţa clară de încercare de apropiere către monadele vecine (putem să le numim surori) din acelaşi filament.
Deocamdată să ne oprim din cercetarea în amănunt a energiilor de acest fel, deşi vom relua frecvent discuţiile asupra lor.
Universurile de manifestare au luminozitatea lor interioară specifică, precum şi un sunet interior specific, datorat tuturor elementelor care le compun. Dintre acestea, fluxurile energiilor interioare, cu filamentelor lor aflate într-o permanentă stare de mişcare, are un aport deosebit. Dar în continuarea acestui aport, lumina şi sunetul se schimbă permanent prin circulaţia energo-materială interioară şi prin structurile care formează interiorul, formează particularităţile de fiinţare. Trebuie să precizăm de la bun început că ele sunt mereu altele, de la o perioadă mare de timp la alta, în funcţie de necesitatea evoluţiilor monadelor, desfăşurate în aceste spaţii universice.

2. MONADE-MATERII
Pot fi denumite monade materiale sau, pe scurt: materii. Ele constituie treapta următoare de evoluţie a monadelor – după aceea a monadelor energii. Evoluţiile acestor monade au loc tot în pat energetic compactizat, în filamente care sunt create ţinând cont de compactizările interioare superioare ale lor – faţă de cele ale monadelor-energii, precum şi de simţirile pe care le dezvoltă asemenea compactizări interioare. Filamentele de acest fel cuprind mai multe monade decât filamentele monadelor-energii, căci monadele-materii au o putere de atracţie sporită, având tendinţa de a se apropia şi a sta mai aproape de surorile lor, conştientizându-le vag, dar foarte concret prezenţa. Tocmai acest lucru oferă mai multă stabilitate filamentelor în grup şi afinitate mai mare de apropiere a filamentelor în fuioare. Fuioarele de materii au o stabilitate nu numai în formaţiunea lor, dar şi în puterea de menţinere în structuri a fuioarelor, care se dezmembrează foarte greu sau de loc în circulaţia lor prin spaţii. Atracţia nu are loc însă prin ceea ce numim azi „vedere”, după alegerea formelor pe care le-ar putea vedea, ci după presiunea exercitată asupra energiei din interiorul filamentului – cu un spaţiu liber interior mai restrâns la materii faţă de energii. Monadele sunt mult mai avide de energie; necesarul lor de hrănire este mai mare, de aceea filamentele sunt create în aşa fel încât să se atragă unele pe altele după puterea lor şi toate să fie atrase de radiaţiile puternice ale monadelor spirituale, radiaţii care “curg” sau “pătrund” în universurile unde se află fluxurile de filamente cu monade-energii şi cu monade-materii.
Aici, în universurile care le poartă numele – universuri de materii – ele formează prin mari asocieri structuri stabile şi complex constituite, care ajută monadele mai avansate – monadele spirituale – să se manifeste prin intermediul corpurilor materiale. Aceste corpuri se formează în raza radiaţiei monadelor spirituale, o radiaţie din ce în ce mai puternică pe măsura creşterii lor permanente, o creştere care, pentru monadele spirituale, se datorează numai folosirii corpurilor prin care se manifestă.
Toate la un loc, astfel, formează şi întreţin macro-structurile universice – baza de trăire şi manifestare pentru grupuri uriaşe de monade spirituale aflate în manifestare.
Spaţiile libere dintre macro-structuri sunt de fapt pline cu fluxuri de energii şi materii aflate într-o permanentă circulaţie, antrenate de forţele radiante ale monadelor spirituale. Aşa cum spuneam, pe tot timpul evoluţiilor lor, monadele spirituale nu se manifestă decât prin corpurile lor, formate prin alipirea unor mase uriaşe de materii, hrănite de fluxuri tot atât de uriaşe de energii.
Cele două trepte de evoluţie a monadelor, discutate până acum, au în comun următoarele caracteristici:
– circulaţia protejată în pat filamentar: o circulaţie inconştientă, creată prin forţele de atracţie ale macro-structurilor universice. Niciodată monadele de acest fel nu circulă individual prin spaţiile universului, căci astfel ele ar fi destructurate, chiar de la începuturile evoluţiilor lor, de către marile forţe radiante din interiorul universurilor. Filamentele nu sunt destructurate niciodată, decât foarte puţin, la nivelul superficial al patului lor. Niciodată existenţa lor nu va fi ameninţată în vreun fel;
– nemişcarea relativă a monadelor-materii şi monadelor-energii în filament (o existenţă la punct fix), singura lor mişcare naturală fiind respiraţia hrănitoare a monadelor. Hrănirea se face din energiile patului filamentar; dar pe măsura creşterii puterilor lor interioare, impulsul interior de deplasare individuală începe să se manifeste ca un tremurat pronunţat, cu elan de mişcare, fără ca mişcarea în sine să fie însă coordonată – încă – de voinţă.
Acesta este momentul trecerii pe o treaptă superioară de evoluţie, hotărât de către coordonatorii de evoluţii şi pregătită intens în trepte şi subtrepte de adaptare individuală: pentru fiecare monadă în parte şi pentru grupuri mari de monade cu manifestări asemănătoare.
Trecerile de la o treaptă de evoluţie la alta se fac numai cu ajutorul coordonatorilor, în structurile centrale (adică cele pe care, la un loc, le numim Universul Central) al Centrului de evoluţie. Finalizarea treptelor de evoluţie şi începutul derulării unor trepte noi au loc numai în Universul Central, sub atenţia coordonatorilor. Sunt evoluţii pe care le putem numi:
– evoluţii de completare până la finalizarea unei trepte (oricărei trepte), indiferent de puterea acumulată a monadei şi
– evoluţii de pornire a treptei următoare.
Impulsul de pornire al monadelor încă nesigure este oferit de către coordonatori care, la nivele înalte de pricepere şi de conştiinţă, oferă şi primele învăţături de treaptă nouă, necesare orientării monadelor, în continuare.

3. MONADE SPIRITUALE
Acumularea interioară de energii în structurile monadelor conduce, în finalul treptei materiilor, la posibilitatea manifestării lor individuale, protejate însă în patul filamentului său. Monadele au astfel putere să se mişte, să se manifeste, dar păstrându-se încă protecţia completă, după cum sunt ele obişnuite. Le numim monade spirituale.
Această treaptă de evoluţie are particularităţi deosebite faţă de celelalte două anterioare. Evoluţia monadelor spirituale cuprinde multe trepte şi subtrepte, toate desfăşurate numai în următoarele condiţii:
– învelirea, protejarea monadei cu cămăşi (pături) specifice – le vom numi spirituale – formate din energii puternic compactizate: din energie fundamentală, şi nu din filamente cu monade energii. Sunt în acelaşi timp şi pături hrănitoare pentru monadle aflate într-o permanentă creştere;
– continuarea existenţei la punct fix, aşa cum au evoluat până în acest moment în compania unor monade asemănătoare: un grup de 2 – 10 monade – care împreună vor forma un spirit.
Monadele din interiorul spiritului (monadele spirituale) sunt şi ele cămăşuite individual, chiar dacă primele lor evoluţii sunt de manifestare a spiritului întreg, în acelaşi timp: adică un spirit întreg se va întrupa într-un singur corp, şi monadele interioare se vor manifesta împreună prin acel corp. Se obişnuiesc astfel să existe individual, dar să intre împreună în lumea manifestărilor, obişnuindu-se treptat cu ea.
Puterea interioară mărită a monadelor spirituale oferă posibilitatea atragerii de filamente de materii şi filamente de energii. Puterea lor energetică este mare, puternic radiantă în exteriorul lor şi cu astfel de radiaţii pot atrage filamente uşoare de energii şi materii în raza lor de acţiune. Cu cât puterea lor interioară creşte, cu atât şi radiaţia lor exterioară creşte şi ea; în acest fel, radiaţia spirituală poate să ofere filamentelor energo-materiale, în raza sa, un suport energetic superior mediului de circulaţie, şi astfel putând prelungi păstrarea vibraţiei filamentelor, mai departe a funcţionalităţii lor: filamentele nu se mai destructurează atât de uşor, putând servi în circulaţia lor mult mai multe structuri materiale, în subzone diferite, într-un număr sporit de puncte ale spaţiului acestora.
Dar monadele spirituale rămân în continuare aşa cum s-au obişnuit ele, separate unele de altele, separate chiar şi de corpurile lor. Sunt încă prea mici pentru a se manifesta unele faţă de celelalte fără să se distrugă reciproc, neînţelegându-se şi neînţelegându-şi evoluţiile. De aceea, aşa cum am mai spus, energiile lor radiante sunt canalizate, prin intermediul acelor cămăşi spirituale (care le şi protejează, le şi hrănesc energetic), către universul materiilor şi energiilor corespunzătoare treptei lor de evoluţie. În loc ca radiaţia lor să se manifeste sferic (ca şi radiaţia luminoasă a unui bec), ea se va concentra (ca un laser) printr-o deschizătură astfel adaptată încât să reprezinte toate aglomerările diferite din interiorul monadei, reprezentând: celulele energetice fundamentale, spaţiul de energie compactizată dintre ele, păturile (sau cămăşile) energetice care le despart în interior, cămaşa proprie a monadelor din spirit, spaţiile dintre monade (în interiorul spiritului), cămaşa spiritului întreg, câmpul compactizat de energie a mediului şi filamentele atrase, din jurul spiritului.
În această rază-laser, cu structuri de energie în fluxuri diferite, care pătrunde în spaţiile universului local de manifestare, radiaţia se desfăşoară în filamente subţiri, dar extrem de puternice, de dense, cu mare putere de atragere a filamentelor de energii şi materii asemănătoare, sau proporţionale cu ele. Se vor forma structuri, cu sub-structurări interiore, după densitatea – şi astfel vibraţia – componentelor interioare ale spiritului. Ele devin, în ansamblul lor, corpurile de manifestare ale spiritului: mai întâi ale spiritului întreg (pentru că monadele sunt încă mici şi nu au putere foarte mare de atracţie) apoi, pe măsura creşterii puterilor interioare ale monadelor din spirit, se vor putea forma corpuri separate pentru fiecare monadă în parte, însă în continuare sub înfluenţa comună a radiaţiei întregului spirit.
Blocurile de materii structurate (corpurile) vor atrage mai departe fluxuri de energii care le vor întreţine mult timp funcţionarea. Aceasta înseamnă mişcarea după voinţă a corpului de către spirit, formarea impulsurilor interioare de mişcare către întreţinerea vieţii: căutarea de hrană nouă şi evacuarea materiilor care au pierdut din vibraţia lor prin folosire în cadrul structurilor corporale. Jocul atragerilor şi eliberărilor, circulaţia energetică în flux continuu, determină ceea ce numim viaţă corporală.
Corpurile, la rândul lor, formează spiritelor posibilitatea manifestărilor înseşi a forţelor care le crează. Radiaţia spirituală formează corpurile materiale în mijlocul radiaţiei desfăşurate în Universul de Manifestare (Fizic, în cazul nostru), care este separat de spaţiul (universul) de staţionare a spiritelor prin cămăşi (sau pături) energetice compactizate puternic, pentru a nu fi penetrate de spirite şi pentru a nu se distruge cu puterile pe care încă nu şi le pot coordona constructiv. Dar forţele vor creşte şi vor conduce la o conştientizare din ce în ce mai profundă a realităţilor înconjurătoare. Să ţinem cont de faptul că, la începuturi, coerenţa orientărilor este practic nulă şi ea creşte progresiv către uriaşele puteri şi desfăşurări de activitate şi conştiinţă ale propriilor coordonatori de evoluţii.
Monadele spirituale – spiritele – rămân în continuare în spaţiile lor protejate până la finalul evoluţiilor lor prin toate universurile de manifestare.
Sunt 3 universuri de manifestare, materiale – adică în spaţiile cărora se află în circulaţie fluxurile de energii şi materii care formează, prin mecanismul arătat în linii mari, mai sus, corpurile de manifestare ale monadelor. Spaţiile în care cresc până la conştientizarea deplină a evoluţiilor din cuprinsul acestor universuri – pe care le numim universuri materiale – sunt următoarele:
– Universul Materiei Astrale (sau Universul Astral);
– Universul Materiei Fizice (sau Universul Fizic);
– Universul Materiei Cauzale (sau Universul Cauzal).
Toate sunt ataşate, prin mecanisme specifice, Universului Spiritual Primar, aşa cum am mai spus, în care spiritele îşi urmează, aflate la punct fix, cursul creşterilor prin hrănirea cu energiile compactizate oferite de coordonatori, atrase în păturile (cămăşile) lor spirituale, din care se vor hrăni în continuare după efortul pe care îl fac prin manifestarea lor cu ajutorul corpurilor. Aşadar are loc o hrănire pe care ele o conştientizează la nivelul corpurilor lor (pentru a cunoaşte ce este hrănirea sau mâncarea, cum o numim noi) şi o hrănire energetică neconştientizătă încă în fazele evoluţiilor primare, din cămăşile energetice proprii, care însă se refac prin atrageri de noi energii, creindu-le totdată şi protecţie.
Păturile protectoare ale monadelor au astfel funcţionalităţi multiple. Pe scurt – şi numai atât cât ştiu şi eu acum – ele sunt:
– hrănirea energetică a monadelor spirituale, prin fluxuri de energie simplă, fundamentală – adică formate din filamente care aici, în Universul Spiritual Primar, nu cuprind niciodată monade mai mici, energetice sau materiale, căci acestea din urmă ar putea fi distruse de monadele mai mari. Tocmai acesta este sensul desfăşurării unor asemenea protecţii multiple: apărarea totală a vieţii monadelor, pentru ca ele să trăiască în eternitate. Acesta este sensul evoluţiilor: conservarea conştientă şi profundă a vieţii şi formelor de manifestare a monadelor, în eternitate;
– mijlocirea reunirii, în continuarea formării spiritelor, a mult mai multe monade, formând grupuri spirituale complexe. Ele formează, dezvoltă şi aprofundează obişnuinţe comune de trăire, din ce în ce mai complexă, pe măsura obişnuirii lor cu energii din ce în ce mai compacte, cu vibraţii din ce în ce mai înalte. Se mijlocesc nu numai creşterile interioare al spiritelor primare, cu mereu noi fraţi de spirit, dar şi reuniri de spirite în grupuri mai mari sau mai mici, formând treptat întrupări complexe în ceea ce numim acum macro-structurile corporale ale universurilor: planete, stele şi galaxii.
În asemenea condiţii, creşterea puterii interioare a monadelor are loc prin manifestare: cu cât manifestările devin mai complexe, cu atât energia interioară creşte în interiorul celulelor energetice fundamentale; creşte efortul de cunoaştere şi aplicare a cunoaşterii lor, în mijlocul condiţiilor mereu noi de trăire curentă. Creşte puterea de formare şi de susţinere a unor corpuri cu specializări din ce în ce mai complexe, oferind trăiri bogate şi profunde, care conduc treptat la:
– mărirea progresivă a gradului de conştienţă în spaţiile de trăire. Monadele devin treptat conştiente de mărirea capacităţilor proprii de percepţie a elementelor spaţiale pe care nu le-au sesizat anterior, precum şi de mărirea capacităţilor proprii de utilizare a lor în procese din ce în ce mai complexe de activitate proprie.
– creşterea gradului de conştienţă conduce treptat la apariţia discernământului în alegerea manifestărilor, care conduce la noi căutări, la noi înţelegeri, la noi percepţii. Se rafinează căutările, se restructurează schimbările, se aprofundează înţelegerile;
– se dezvoltă voinţa, sub imperiul impulsurilor exterioare (din mediul lor de manifestare) şi interioare (prin conştientizarea memoriilor sub puterea impulsurilor exterioare);
– în condiţiile manifestărilor simultane, cu putere mai mare sau mai mică de exteriorizare, are loc formarea unei conştiinţe a înaintărilor spirituale către ajutor şi creaţie, ceea ce va conduce mereu la realizarea unor evoluţii prin propria hotărâre a monadelor. Se formează grade din ce în ce mai mari de conştientizare a evoluţiilor, a necesităţilor şi a utilităţii evoluţiilor prin necesitate, apoi prin încredinţare.
Evoluţia încredinţărilor proprii se va dezvolta infinit şi va crea terenul de înţelegere a marilor reuniri de monade din treptele superioare ale evoluţiilor: evoluţiile centrale – coordonatoare ale tuturor evoluţiilor deja înţelese.
Este sensul îndumnezeirii.
Pe care spiritele umane îl cunosc deja, la toate nivelele de vibraţie ale universurilor de manifestare, mereu remodelate pentru ei, de către marii lor ajutători: Creatorii-coordonatori care urmează mereu necesităţile de trăire ale celor pe care ei îi numesc etern: fraţii lor.
Pentru care, pe Pământ, ei se oferă tuturor, cu sacrificiu personal, dar şi cu bucuria înţelegerilor lor universale.

Niciun comentariu: