Indoiti-va de tot ceea ce scriu, pentru ca voi insiva sa cautati si sa aflati cu propriile voastre puteri pe care, cu siguranta, le aveti!..


joi, 31 decembrie 2009

GRUPĂRI SPIRITUALE (3): Grupări spirituale în blocuri piramidale (1)

1. Înţelegeri ale spiritelor privind necesitatea călătoriilor regresive complexe: călătorii spirituale în blocuri piramidale
Despre asemenea blocuri spirituale discutăm pe larg datorită faptului că majoritatea populaţiilor umane pe care le cunoaştem azi este constituită din asemenea blocuri piramidale. Discutând despre ele – discutăm despre rădăcinile noastre spirituale şi vom studia în viitor istoria umanităţii prin unghiul de vedere al diverselor grupuri spirituale pe care încercăm să le înţelegem acum.
Formarea blocurilor spirituale piramidale este un lucru înţeles bine de către spiritele revenite din prima lor călătorie regresivă în tranzit interzonal.
(Pentru studiu: Grupări spirituale (2): în detaliu pct.3: Călătorii spirituale în tranzit interzonal, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/grupari-spirituale-2-grupuri-spirituale.html )
Impresiile formate în această primă călătorie interzonală sunt şi puternice – pe de o parte – dar şi pline de înţelegeri ale factorilor care au concurat la necesităţi de tot felul, de-a lungul călătoriei. Dintre aceştia, cei care au concurat la protecţia lor, în această formă de călătorie, sunt foarte importanţi pentru întreaga lor viaţă, acasă sau în viitoarele călătorii pe care le vor face. Au înţeles că sunt protejaţi pentru ca oboseala şi munca în preajma altor grupuri să nu le taie avântul de a mai face astfel de călătorii, care le formează – printre altele – cunoaşteri despre existenţa multor alte grupări aflate în călătorie. Să nu le taie avântul, dar să le formeze curiozitatea de a le cunoaște, de a le accepta şi înţelege. Iar la întoarcere acasă, să trăiască lejer în compania unor grupuri asemănătoare, aflate în propria lor zonă: să le poată înţelege şi mai bine, şi mai complex. Îşi dau bine seama că sunt aceleaşi grupuri de evoluanţi pe care, înainte de această primă călătorie, nu le-au înţeles suficient pentru a trăi liniştiţi cu ei în preajmă. De care ajunseseră să se ferească să intre în tangenţă, ori se depărtaseră de ei din cauza orgoliului şi dispreţului resimţit din cauză că păreau a fi foarte pricepuţi, dar nu se interesau de alţi semeni. Pentru că aşa fuseseră obişnuiţi în evoluţiile lor de până atunci, ca orice ajutător să sară şi să ajute, lăsând de multe ori lucrările lor sau integrând cererile de ajutor în lucrările lor proprii.
Călătoriile regresive în tranzit interzonal, realizate deja pentru prima dată, schimbă însă faţa încredinţărilor spiritelor aflate în acest moment al evoluţiilor lor. Era de înţeles acum că pot să se afle pe aceeaşi planetă cu alte grupuri, dar că protecţia pe care le-o acordau secundarii însoţitori ai grupului lor protejau în acelaşi timp şi pe alţii, ţinându-i pe ei deoparte. Înţeleseseră astfel că alte grupuri aveau lucruri importante de făcut, într-o etapă în care populaţiile creatoare conştient-universale îşi puneau în valoare întregul potenţial creativ activ: şi asta pentru a-i învăţa şi proteja în primul rând pe rezidenţi, care nu aveau nici un fel de experienţă în mijlocul acelei planete.
În acest fel, treptat, au învăţat clar diferenţa dintre rezidenţi şi ajutători, felul în care au fost şi ei cândva, destul de recent, rezidenţi în locurile lor proprii de trai, cum fuseseră obişnuiţi să fie trataţi cu atenţie deosebită… doar ei… Şi vremea lor trecuse, acum trebuiau să înveţe din orice unghi de vedere cum să fii ajutător !!
Iar acum, acasă întorşi, aveau această înţelegere deja formată în linii mari. Înţelegeau că pot cutreiera multe locuri, dar în locurile acelea evoluanţii mai înaintaţi lucrau pentru viaţa care se desfăşura peste tot, lucrau pentru a se armoniza cu alţi indivizi şi cu alte grupuri, pentru ca împreună să înveţe, şi să-şi consolideze diverse faze de lucrări de creaţie sau de întreţinere a creaţiei lor şi a altora. Iar aceste lucruri aveau să le aprofundeze şi consolideze în viitoarele lor călătorii: spre, şi în locurile îndepărtate, ale rădăcinilor lor, ale începuturilor evoluţiilor tuturor.
Ceea ce au înţeles bine spiritele din această primă călătorie a lor a fost şi felul deosebit al grupului lor – faţă de celelalte grupuri aflate în călătorie, la rândul lor: acele grupuri cu multă experienţă, care lucrau pentru ajutor complex oferit rezidenţilor de pe planetele în care au făcut staţionări.
Această diferenţă, cunoscută de altfel din propria lor evoluţie de rezidenţi – deşi nu aprofundată la vremea rezidenţei lor – consta în faptul că circulaţia lor în călătorii regresive avea loc mereu în organizări complexe tip bloc piramidal. Dar abia acum înţelegeau mai profund acest lucru, căci în vremea rezidenţei lor fuseseră atenţi mai mult la tot ceea ce puteau învăţa pentru viaţa lor curentă, de la grupurile de ajutători pe care le cunoşteau – decât la diferitele feluri de grupuri şi relaţiile dintre ele. Abia la prima lor călătorie interzonală începuseră să se preocupe de înţelegerea unor aspecte mai profunde, mai ales dacă acestea fac parte mereu dintre elementele care trebuie să le orienteze către următoarele lor călătorii, propriile lor călătorii de acest fel.
Şi astfel, la întoarcerea acasă aveau, şi puteau astfel să aprofundeze cunoaşterea acestor subtilităţi, să studieze ele înseşi necesităţile de formare a unor grupuri complexe de evoluţie regresivă, pentru a se armoniza cu ele în vederea următoarelor călătorii în regiunile de vibraţie foarte joasă ale universului.
Acasă, în condiţii optime de trai personal, propriile lor nepriceperi, ne-obişnuinţe în abordarea vieţii şi sarcinilor la asemenea nivele de vibraţie, conştientizate astfel, le încredinţează de necesitatea amestecării lor, în viitor, cu asemenea grupuri. Au imaginea generală formată asupra acestor grupuri care circulă în sistem piramidal, ajutându-se în mod special unele pe celelalte, văzând cum şi altele sunt din ce în ce mai complex ajutate de grupuri cu evoluţie mai multă, cu experienţă mai mare.
Una dintre cele mai importante pătrunderi în astfel de înţelegeri este faptul că pot conştientiza acum neputinţa de a face faţă şi propriilor lor lucrări, şi atenţiei cu care sunt urmăriţi: şi de rezidenţi, pentru a învăţa de la ajutătorii lor, şi de către cei mai avansaţi din alte grupuri de ajutători, pentru a le corecta direcţiile. În asemenea situaţii, rezidenţii sunt urmăriţi, încurajaţi şi ajutaţi doar de ajutătorii pe care îi conştientizează ei, punctiform sau secvenţial: atunci când este cazul să nu se încurce, să se preîntâmpine mari greşeli, care să conducă la mari distrugeri sau consumuri inutile de materii şi energii.
Îşi dau seama că, în cazul ajutătorilor, lucrurile sunt mult mai complexe. Înţeleg foarte bine acum că ei, şi numai ei, trebuie să fie extrem de atenţi, să nu facă greşeli care să conducă în viitor rezidenţii la devieri mari de la propria lor linie de manifestare. De aceea trebuie să înveţe foarte temeinic toate aspectele privind specificul poporului spiritual care este rezident pe planetă, ca creator conştient înaintat – dar şi celelalte popoare spirituale ale întrupaţilor de tot felul: al planetei şi ale biosistemului planetar local. Iar acest lucru este necesar oriunde s-ar afla în timpul călătoriei: în treptele de călătorie unde vor face doar 1 sau 2 întrupări pentru acomodări cu noile tipuri de corpuri, necesare la un nivel mai scăzut de vibraţie planetară – sau într-un ciclu lung de vieţi, în punctul terminus al călătoriei lor. Punctul terminus fiind punctul universic de cea mai joasă vibraţie locală pe care o va atinge blocul piramidal în călătoria lui. Oriunde ar fi, ajutătorii trebuie să înveţe să cunoască bine covorul spiritual al întrupaţilor în mijlocul cărora trăiesc.
În paranteză fie spus – dar nu este câtuşi de puţin lipsit de importanţă – iată de ce pe Pământ există acum atât de multe feluri de monitorizare, de corecţii clare ale oamenilor între ei, şi de ce entităţile ajutătoare astrale, dimensionale şi universice nu se amestecă în această perioadă de vibraţie joasă locală. Fiecare grup spiritual învaţă să urmărească, să măsoare, să evalueze (într-un cuvânt: să monitorizeze) şi, pe de altă parte: să se lase monitorizat şi corectat. Este o învăţătură profundă şi în partea sa de echilibru, căci de la a face acest lucru – până la a limita libertatea de manifestare nu este uneori decât un pas: şi el puţin conştientizat de multe ori, răscolitor şi agresiv în necesităţi de corectare sau de apărare.
De aceea noii intraţi în lumea călătoriilor interzonale înţeleg în forme bine pătrunse acum, comparativ cu cele doar vag cunoscute până atunci, că există de fapt modalităţi foarte diferite de formare a blocurilor spirituale de călătorie, de tip piramidal. Asemenea călătorii acoperă largi teritorii universice şi, chiar de la prima lor călătorie, cei care nu au experienţă la început, vor acumula o atât de mare şi profundă cunoaştere, încât pe bună dreptate va fi considerată drept cea mai importantă călătorie a spiritelor primare, înainte de trecerea la etapa evoluţiilor secundare. Conştientizarea şi profunzimea cunoaşterilor pe care le vor căpăta de-a lungul acestei prime călătorii în bloc piramidal vor conduce la schimbarea radicală a întregii lor viziuni asupra evoluţiilor. Influenţa ei se va extinde în mod complex asupra tuturor modalităţilor sub care vor primi de acum încolo orice învăţătură, în orice univers vor evolua.
Aceasta este lumea cea plină de importanţă în mijlocul căreia trăim azi, oricât de greu ne vine să credem acest lucru, acum.

marți, 29 decembrie 2009

GRUPĂRI SPIRITUALE (2): Grupuri spirituale în călătorii universice

Ne întrebăm de multe ori de ce avem nevoie de astfel de cunoaşteri acum, aici, pe Pământ, de ce începem să ne amintim despre lucruri pe care aparent nu le putem folosi acum, în treburile noastre curente, îndreptate către un fel de supravieţuire concretă, materială, chiar şi spirituală – dar într-un fel de altă natură: culturală, religioasă.
Mulţi oameni au intuiţii foarte clare referitoare la trăiri pe care nu le recunosc din viaţa de zi cu zi, şi suntem de multe ori trataţi drept cel puţin visători – ca să nu spunem mai rău – de către cei care ori nu au astfel de „visări”, ori şi le ascund cu îndemânare din ce în ce mai bună, pe măsura căpătării de experienţă în această direcţie. Moştenim încredințări pline de frici, temeri, nesiguranţe, care ne fac să formăm sau să aderăm la grupuri în care ne simţim cumva mai în siguranţă, deşi poate că nu răspund chiar integral celor care apar în sufletul nostru. Puţini sunt cei care au obişnuinţa curajului de a merge pe cont propriu, fără să se sprijine neapărat pe grupuri, dar se acceptă reciproc şi comunică cu bunăvoinţă unii cu alţii.
Ceea ce unesc oamenii, în acest fel, este intuiţia că vin „de undeva”, că se vor întoarce din nou „acolo”, într-un mod foarte natural, aşa cum azi călătorim de la un oraş la altul, de la o regiune a planetei – la alta. Şi avem uneori puterea să înţelegem, din frânturi de vise, din intuiţii din ce în ce mai clare, de unde venim şi încotro ne vom îndrepta, cândva.
Şi nu numai atât: descoperim în viaţa noastră curentă, oriunde ne aflăm, orice am face, multe lucruri care se aliniază încredinţărilor celor care simt la fel cu noi. Descoperim, chiar fără să ştim precis, oameni de lângă noi cu aceleaşi înclinaţii, cu aceleaşi moduri de trai, de gândire, de a aprecia frumuseţile care se dezvăluie sub simţurile noastre din ce în ce mai clare, mai puternice, dar în aceleaşi timp mai subtile, dând volum şi savoare vieţii care prinde alte „culori” în tabloul său profund.
Curând ajungem să percepem realitatea mult mai densă, mai profundă, iar aceleaşi intuiţii, sunt dezvoltate uneori până la clar-intuiţii, la clar-simţuri, cu înţelegeri precise ale lucrurile până în rădăcinile lor. Toate la un loc formează un adevărat tezaur de cunoaştere, de experienţă, care ne ajută să mergem din ce în ce mai hotărâţi spre profunzimile dezvăluite mereu, fără sfârşit…

1. GENERALITĂŢI: Evoluţii care conduc la călătorii spirituale
Evoluţiile se bazează mult pe mişcarea spiritelor în spaţiile universice, căci prin mişcare ele s-au creat, pornind chiar din cele mai fine structuri care le formează interiorul: celulele energetice fundamentale. Prin mişcare se formează monada, în fluxurile de energie fundamentală primordială, şi tot prin mişcare îşi găseşte ea stabilitatea formelor sale interioare şi exterioare.
Cele dintâi evoluţii însă nu sunt conştientizate decât ca fel de libertate de mişcare neîngrădită decât de puterile ei foarte mici – dar nici acest lucru nu este înţeles de la început. Mai târziu însă monadele, grupate în spirite, vor conştientiza că şi manifestările pe care le deprind treptat nu sunt îngrădite. Tocmai astfel de conştientizări conduc la înţelegerea treptată a unor diverse forme de îngrădire de o subtilitate pe care o vor aprecia din ce în ce mai mult, pe măsura acumulării de experienţă. Iar pe măsura creşterii experienţei, ele descoperă infinitul de fiinţe şi de creaţii, de creatori care învaţă să creeze – nu să distrugă, să ajute – nu să omoare sau să-şi impună nevoile proprii în faţa celor colective.
Mai departe, spiritele înţeleg treptat că libertatea de manifestare este o parte importantă a evoluţiilor, iar în cadrul acestui ocean de manifestări mişcarea este, la rândul ei, o parte foarte importantă.
Învăţăturile vor forma în continuare spiritelor înţelegerile multor obişnuinţe, şi apoi chiar dezobişnuiri, după cum învaţă să-şi trăiască viaţa. O viaţă cu evenimente rând pe rând înţelese ca fiind la început feluri în care trebuie să-şi protejeze viaţa – a lor şi a grupurilor din ce în ce mai largi, pe care şi le conştientizează în jurul lor şi de care le este legată supravieţuirea. Subtilităţile trăirilor ulterioare le vor conduce la înţelegerea faptului că astfel de grupări conduc la extinderea cunoaşterilor proprii în situaţii extrem de diferite. Conştientizând ajutorul pe care îl primesc mereu de la proprii lor ajutători, înţeleg că au nevoie să înveţe să ajute şi ele, la rândul lor, aşa cum şi ele învaţă permanent să se lase ajutaţi de către cei care le oferă ajutor cu multă bunăvoinţă. Iar o parte însemnată a ajutorului pe care îl primesc îl remarcă a fi un ajutor universal – după ce s-au obişnuit cu un fel de ajutor despre care credeau a fi oferit numai lor, în plus pe lângă aprecierea despre care credeau a fi oferită numai lor, în toată lumea pe care ei o cunoşteau.
Şi astfel spiritele ajung să înţeleagă că orice ajutor de înaltă calitate spirituală face ca fiecare fiinţă în parte să se simtă importantă, unică în universul pe care îl descoperă pas cu pas. În „paşii” pe care îi fac însă, ele vor înţelege subtilitatea ajutorului pe care vor dori şi ele să-l ofere, cu gândul la bucuria cu care sunt ajutaţi toţi micuţii universurilor.
Pe lângă acest lucru, învaţă că au trăit şi au ajuns atât de departe, însă ele nu au conştientizat de loc viaţa începuturilor lor. De aceea, atenţia lor se îndreaptă treptat către ceea ce pot învăţa de-a lungul vieţii actuale, etapelor actuale, dar şi a celor care le-au rămas în memoriile deosebit de puternice, de cuprinzătoare, pe care le poartă cu sine orice monadă în parte, împărtăşind celorlalţi fraţi de spirit. Cercetează împreună modul în care toate memoriile lor le aduc elemente noi în conştientul care, astfel, se dezvoltă treptat, şi ele conştientizează mai ales faptul că multe elemente ale trecutului lor îi împiedică, prin deprinderile formate şi înrădăcinate în vremuri de mult uitate, să poată merge mai departe. Frici, mânii, dispreţ, agresivitate, intoleranţă, neîncredere şi multe altele… Învaţă însă de la alte spirite, mai înaintate în drumul învăţăturilor, că pot fi înlăturate prin trăiri în mijlocul unor spirite care merg pe aceeaşi cale cu ele – dar au intrat ulterior în evoluţii. Aceasta fiind o întoarcere în propriul lor trecut dar cu forţe mult mai înaintate, înţelegând multe amănunte pe care la primele lor trăiri nu le-au sesizat, în vâltorile celor pe care le trăiau de la nivelul forţelor lor de atunci. Adică exact cum trăiesc cei în a căror lume pot să trăiască puţin din nou, pentru a-şi extinde astfel înţelegerile. Şi că vine vremea tuturor celor aflaţi în evoluţiile pe care le conştientizează treptat să-şi cunoască astfel rădăcinile…
Şi aşa vine rândul tuturor spiritelor să-şi extindă drumurile spirituale, pentru o primă dată, de la o zonă a Universului fizic la alta – atunci când au curajul pentru prima dată să o facă: căci până atunci călătoriile lor s-au limitat doar la aceeaşi zonă: aceeaşi în care s-au născut – individ sau entitate – pentru a-şi desfăşura evoluţiile.
Dar abia după o primă astfel de călătorie orice spirit învaţă ce este cu adevărat ceea ce doar a crezut şi a sperat că poate înţelege cândva. Rădăcinile pe care ele şi le cunosc astfel le dovedeşte cu prisosinţă acest lucru. Rădăcini de o diversitate uriaşă, nebănuită, din care înţeleg complet că nu poate fi nici prima, şi nici ultima lor călătorie de acest fel.
Dar nu numai acest aspect îl înţeleg, ci şi întreaga organizare pe care o trăiesc astfel, realizată de fraţi mai evoluaţi – deşi nu cu mult: dar coordonaţi de ajutători mari ei pot duce totul la bun sfârşit. Şi fiecare spirit ajunge astfel să dorească să şi organizeze asemenea călătorii – nu numai să le trăiască. Realitatea universului se prezintă astfel deosebit de complexă şi fără de sfârşit în căutări şi găsiri de înţelegeri. Dar toate spiritele îşi doresc să cunoască, să înveţe totul, în lumile pe care le descoperă, pas cu pas.

2. GENERALITĂŢI DESPRE CĂLĂTORII SPIRITUALE REGRESIVE:
(Studiul detaliat al evoluţiilor progresive şi regresive poate fi urmărit la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-privind-diverse-stari_20.html
Există tot felul de călătorii, de circulaţii ale spiritelor, până când vor ajunge să efectueze primele lor călătorii inter-galactice şi apoi inter-zonale. Sunt multe feluri de circulaţii din care, conform celor cunoscute de noi, pe Pământ, spiritele învaţă să circule conştient, specific fiecărei trepte de evoluţie pe care o trăiesc. Vom puncta în viitor astfel de circulaţii spirituale, pe care spiritele primare ajung să le cunoască bine, înainte de plecarea lor în prima călătorie regresivă.
Să avem în vedere aceste lucruri şi studiul prezentat la adresa de mai sus, şi să specificăm aici doar faptul că astfel de călătorii regresive sunt necesitate de trăirile pe care le au spiritele la un moment dat al evoluţiilor lor, explicat mai sus, călătorii de care au nevoie imperioasă pentru a-şi depăşi blocajele proprii. Nivelele de evoluţie la care se petrec astfel de conştientizări sunt destul de înaintate pentru ca ele să-şi dea seama cât de multe lucruri vechi le împiedică mersul mereu înainte: frici, reţineri, neîncrederi în mijlocul unor aglomeraţii spirituale cu care nu s-au mai întâlnit, şi, mai ales, ceea ce este nespus de greu: departe de ajutătorii lor înaintaţi, cu care erau obişnuiţi.
Să detaliem puţin acest lucru.
Privită din perspectiva pământeană, călătoria spirituală de tip regresiv este un domeniu larg, şi nu întotdeauna bine înţeles. Necesitatea ei este un drum lung: de la obişnuinţa a fi protejat şi învăţat – la a proteja şi învăţa pe alţii. Şi mai ales atunci când este vorba de a trăi şi a realiza astfel de lucruri la vibraţii joase, cu care spiritele care abia au depăşit evoluţiile constant progresive nu mai sunt de mult obişnuite. Evoluţiile progresive nu se întrerup timp îndelungat, pe parcursul întregii zone I a universului, pentru obişnuirea cu activităţi superioare, pentru întărirea comportamentului echilibrat, pentru formarea unor încredinţări solide privind necesitatea folosirii lor în orice situaţii. Există obişnuinţa unui anume fel de călătorie: de la vibraţii ceva mai mari – la vibraţii doar ceva mai joase, folosind aceleaşi sisteme corporale în care s-au născut, care le creează o anume stabilitate emoţională, care ajută la desfăşurarea tuturor sarcinilor de destin, indiferent cu cine vin în tangenţă sau ce locuri din zona lor de evoluţie cutreieră.
Călătoria spirituală regresivă foloseşte însă corpuri din fiecare subzonă pe care o străbat, aşa după cum au evoluat de-a lungul liniei lor de evoluţie progresivă, pas cu pas, de la un sistem stelar la altul, în trecut. Tocmai pentru că se înţelege bine greutatea unei astfel de călătorii realizate pentru prima dată, prima călătorie de acest fel se realizează într-un circuit: de la o zonă la alta, fără un punct terminus: adică un punct cu cea mai joasă vibraţie pe care o pot suporta spiritele la nivelul lor de evoluţie. Un punct terminus în care, aşa cum vom vedea la alte călătorii asemănătoare, se desfăşoară un ciclu mai lung de vieţi, folosind, aşa cum sunt obişnuite, acelaşi fel de sisteme corporale, chiar dacă de-a lungul timpului au loc modificări uşoare ale corpurilor, dar nu structurale majore.
Prima astfel de călătorie – pe care o vom numi călătorie spirituală în tranzit interzonal – are loc de la o subzonă la alta, de la o zonă la alta, cu un set de 2 – maximum 3 vieţi pe fiecare planetă de oprire. Este astfel o călătorie organizată minuţios de ajutători pricepuţi, de coordonatori care le vor ajuta să nu-şi piardă nici interesul pentru călătorie, nici puterea de a merge mereu mai departe.

3. CĂLĂTORII SPIRITUALE ÎN TRANZIT INTERZONAL
Ne oprim mai mult asupra unor descrieri, căci în acest fel ne va fi mult mai uşor să pătrundem şi în profunzimile călătoriilor spirituale în bloc piramidal, următoarea formă pe care o vom studia împreună.
Dacă tot a venit vorba despre călătoriile spirituale în bloc piramidal, să avem în vedere faptul că asemenea călătorii pe care le avem acum în dezbatere nu sunt legate între ele direct. Discutam în alte studii despre faptul că astfel de blocuri piramidale formează majoritatea întrupaţilor de tip uman de pe Pământ sau din jurul Pământului. Grupurile spirituale aflate în tranzit interzonal pot să facă parte din populaţiile umane, dar de regulă ele sunt doar în trecere pe Pământ, în perioadele planetare cu vibraţie foarte înaltă. Ele vin din diferite părţi, de pe diferite linii de evoluţie, din regiuni ale universului de înaltă vibraţie (ceea ce am numit aici zona a II-a a universului). Discutam în deschiderea acestui studiu despre faptul că primele astfel de călătorii au loc după primele obişnuinţe de trăire a spiritelor în zona a II-a, atunci când se adună multe dezorientări cu privire la viaţa de tip nou, care se formează în zona a II-a, diferită mult de aceea din zona I. Sunt diferenţieri legate de aglomeraţii stelare şi planetare, populaţionale în preajma planetelor dese din zona a II-a, precum şi greutatea de a găsi ajutători de felul celor cu care sunt obişnuiţi din zona I: în propriile familii, societăţi, peste tot în drumurile lor, parcă neavând altceva a face decât să-i ajute şi să le aprecieze mereu eforturile făcute deopotrivă pentru cele mai însemnate sau neînsemnate lucruri. Se simt singuri şi neajutoraţi, neînţeleşi de către cei care au mereu altceva de făcut, concentraţi şi atenţi la lucruri de o complexitate cu care noii veniţi nu sunt obişnuiţi încă.
Astfel de situaţii însă le vor regăsi – chiar dacă sub alte forme – ori de câte ori se vor finaliza sau vor începe alte etape de evoluţie, cu alte obişnuinţe – noi, deşi cunoscute în mare parte de ele. Dar noutatea şi faptul că de multe ori trebuie să se descurce pe cont propriu fac destul de dificil primul pas. Iar dificultatea constă în faptul că sunt multe elemente de manifestare trecută, bune pentru etapele trecute, dar care au nevoie acum de remodelare spirituală, căci şi forţele spiritului sunt mai mari şi este necesar a fi cunoscute prin propriile trăiri. De aceea ajutătorii puternici şi pricepuţi sunt acum, în noile lor etape, departe, de negăsit decât atunci când într-adevăr este nevoie de ei, undeva.
De aceea, incursiuni în modurile de evoluţie veche, pentru cunoaşterea celor pe care nu le-au înţeles decât limitat la vremea lor, sunt călătorii cu care spiritele se vor obişnui treptat şi vor ajunge să le simtă necesitatea, din timp. Să caute să-şi dea seama cât pot să ducă greul unor astfel de conştientizări. Şi îşi vor da seama treptat că nici forţele pe care le-au conştientizat deja nu sunt obişnuiţi să le folosească integral, iar alţi evoluanţi simt acest lucru şi îi lasă să şi le descopere, treptat. Chiar în timpul călătoriilor lor îşi dau seama de acest lucru şi, în viitoarele lor călătorii – mult mai complexe – vor avea conştiinţa căutării oricăror forţe, cunoaşteri interioare, anterioare, care să le ofere posibilităţi de a se descurca în lumile pe care le-au cunoscut cândva, dar cu alţi „ochi”, adică cu alte forţe, cu alte obişnuinţe: cele ale forţelor pe care le-au avut atunci, la vremea când le-au trăit anterior.
(Pentru studiu: Zonele Universului Fizic, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html)
Dar toate acestea sunt lucruri deosebit de complexe, mai cu seamă atunci când le trăim pentru prima dată. Tocmai de aceea asemenea călătorii spirituale au loc atunci când zona I este sub influenţa fluxurilor energo-materiale cu vibrație mare, suficient de mare pentru ca puterile lor de creatori universali să fie integral folosite – bineînţeles însă la nivelul de manifestare al zonei I.
(Pentru studiu: Variaţia vibraţiei medii planetare. Despre întunecarea luminii, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/09/variatia-vibratiei-medii-planetare.html)
Deocamdată, sau mai bine zis, la nivelul pe care cerinţa unei astfel de călătorii îl impune de la sine, cu experienţa minimă la început de etapă, spiritele nu pot face faţă la nivele joase de vibraţie planetară – aşa cum a fost pe Pământ de la ultima glaciaţiune încoace. De aceea, călătoriile în tranzit interzonal nu au loc în această parte a Universului Fizic, a zonei I a Universului Fizic, în perioadele de cea mai joasă vibraţie planetară, cum este aceea pe care tocmai o finalizăm acum. Şi nici în perioadele de ridicare rapidă a vibraţiei, cu schimbări multe de la o perioadă scurtă de timp la alta. Astfel de situaţii le vor petrece însă în următoarele feluri de călătorii, ajutate în mod special pentru desfăşurarea lor, pe care călătoriile spirituale în tranzit interzonal le pregătesc din timp. Este vorba despre călătoriile în blocuri piramidale, în care spirite aflate pe diverse trepte de evoluţie se ajută, grup pentru grup în blocurile în care călătoresc, în blocurile asemănătoare cu care se întâlnesc pe parcurs, cu care colaborează pentru a face faţă cunoașterilor complexe cu care se confruntă, cu toţii.
În plus, nu există un anumit punct terminus – punct de cea mai joasă vibraţie în călătoria de acest fel, pe care să trebuiască să o suporte spiritele într-un anumit fel: în care punct să efectueze staţionări mai mult decât 2 – maximum 3 vieţi. Chiar dacă avem în vedere faptul că oricum ele se desfăşoară la nivele înalte de vibraţie – nici aşa nu se potrivesc mai mult de 2 sau 3 vieţi în acelaşi punct universic. Când călătorii de acest fel ajung în zona I, destinele se desfăşoară sub îndrumarea şi protecţia ajutătorilor lor de grup, secundari foarte pricepuţi, care au în vedere un ajutor de tip specializat: specializat pe profilul spiritual al grupului pe care îl însoţesc. Fiecare grup în parte are un specific individual, legat de obişnuinţele poporului spiritual. Numai un grup, din cele multe ale poporului din care fac parte, va porni în călătorie într-o anumită direcţie, formată din puncte universice (planete) cu un specific local proporţional cu înclinaţiile grupului. Alt grup, cu înclinaţii generale asemănătoare – doar un pic diferite – va porni pe un alt drum, format din locuri unde pot dezvolta înţelegerea manifestărilor care le sunt lor proprii. Iar însoţitorii lor de grup vor oferi un tip de ajutor specific acestui grup, chiar dacă în linii foarte largi el va fi asemănător celui pe care îl primesc celelalte grupuri, aflate pe alte rute prin univers.
Călătoriile de acest fel nu sunt foarte uşoare, aşa cum ar crede un călător aflat în alte feluri – mai grele – de drum spiritual. Nu este de loc uşor pentru cei aflaţi într-o astfel de călătorie începătoare, de aceea nu stă nimeni mai mult timp în acelaşi loc. Obişnuinţa în acelaşi loc naşte deschideri ale memoriilor spirituale în fel de fel de direcţii, altele decât cele pe care spiritele le au incluse în destinul acestei forme de călătorie. Unde sarcina principală nu este cufundarea în memoriile proprii din vibraţiile locului, memorii purtate cu sine, dar scoase la iveală doar de aceste vibraţii locale. Călătoria de acest fel face deschideri în amintiri, deschideri care vor fi privite la întoarcere ca pe potenţiale moduri de reflecţie asupra celor care rămăseseră de fapt ca nişte necunoscute în viaţa spiritului. El înţelege astfel mecanismele memoriilor activate de vibraţia medie locală, dar nu este timpul şi nu există încă puterea de a se cufunda în profunzimi doar intuite deocamdată. Se dezvoltă însă intuiţiile, şi înţelegerile pot merge doar pe felul în care se dezvoltă călătoria, cu: organizarea ei, cu schimbările de corpuri, cu înţelegerea specificului lărgit al locurilor de oprire, dar prin prisma evoluţiei recente: de la locul respectiv (al opririi) în sus, cu bogăţia de înţelegeri noi.
Grupul însă merge la o vibraţie şi mai joasă – adică mai departe, unde din nou poate să înţeleagă o altă sferă de idei. Grupul se va deplasa către o limită de vibraţie joasă, dar nu se va opri acolo mai mult decât în celelalte opriri; mai mult, în funcţie de sensibilităţile spiritelor din grup, această limită va fi la vibraţii mai joase sau mai înalte, iar numărul de vieţi, destine locale, poate să se reducă la 1 maximum 2 vieţi locale: nu mai scurte de o medie a populaţiilor locale şi nu în condiţii de mediu grele de trai.
Totul are loc în circuit: întoarcerea acasă nu este un drum înapoi, parcurgând aceleaşi puncte de drum, ci este tot înainte, o revenire de la vibraţii planetare joase către altele mai înalte – dar pe un alt drum, pe altă rută. Sfera înţelegerilor cuprinde astfel volum şi putere de înţelegere la adresa altor grupuri, din propriul popor spiritual, care sunt şi ele în călătorie pe alte rute, deschizând alte sfere de înţelegere, proprii lor. La întoarcerea acasă, cu toţii se vor înţelege prin prisma multitudinii de elemente trăite, în multiple feluri. Dar volumul evenimentelor trăite este astfel simţitor redus – deci odihnitor – deşi volumul cunoaşterilor este bogat, datorat diversităţii, şi nu aprofundărilor greu de îndurat. Mereu avide de noutate, noutăţi mai multe vor afla povestite de fraţii lor. Iar acesta este un lucru pe care îl vor aprecia încă şi mai mult la următoarele lor plecări, care vor fi mult mai complexe: călătoriile spirituale în bloc piramidal.

vineri, 18 decembrie 2009

FORMELE GENERALE DE EVOLUŢIE A MONADELOR SPIRITUALE ÎN STRUCTURILE CENTRULUI DE EVOLUŢIE

Evoluţiile încep prin formarea monadei, ca fiind cea mai simplă formă de structurare a energiei fundamentale, având forme de mişcare însoţită de orientare în spaţiu, în funcţie de impulsuri primite din exterior. Astfel de forme de mişcare şi orientare sunt în fază incipientă, dezvoltate foarte puţin, la limita dintre mişcare în fluxurile energetice primordiale care le-au format şi atracţie foarte puţin conştientă către alte fluxuri sau formaţiuni înconjurătoare care să le asigure hrănirea.
Monada are o structură interioară stabilă, formată din celule energetice fundamentale, ale căror dimensiuni şi grupare interioară, formate conjunctural în spaţii neorganizate, vor sta la baza formării manifestărilor personale, individuale. În baza formelor proprii de manifestare, monada se va aproviziona permanent cu energie atrasă din mediul de trai; parte din energia care o străbate astfel se va păstra, se va compactiza în interiorul celulelor fundamentale proprii, remodelându-se mereu, dezvoltându-se mereu, în eternitate. Modul în care se realizează creşterea succesivă a celulelor sale - mai rapid sau mai lent, într-un volum mai mare sau diminuat (adică diferenţieri existente între celulele aceleiaşi monade), va conduce la formarea unui anumit tip de comportament al monadei în lumile de manifestare. Sub îndrumarea coordonatorilor de evoluţii (adică a monadelor creatoare ale spaţiilor organizate complex, care poate fi numit centru de evoluţie) monada îşi modelează manifestările sale în funcţie de creşterea puterilor energetice interioare. Această creştere permanentă şi remodelarea din ce în ce mai puternic şi profund conştientizată a comportamentului său va crea un fundament pentru diversificarea şi rafinarea manifestărilor, conservând şi îmbogăţind experienţa totală a spiritului, pentru început - apoi a monadelor din spirit care vor avea treptat suficientă putere pentru a evolua individual, în eternitate.
Discutăm mereu despre monade şi spirite: este necesar să înţelegem diferenţa dintre cele două noţiuni, care marchează din plin cunoaşterile de-a lungul tuturor formelor de evoluţie.
Datorită faptului că monadele aflate în primele stadii de evoluţie nu se pot descurca încă singure, chiar şi în formele cele mai simple de evoluţie, coordonatorii de evoluţii reunesc mai multe monade, realizându-se astfel un spirit: în funcţie de puterea lor energetică interioară, dintr-un spirit pot face parte minimum 2 monade până la maximum 10: la mai puţin de 2 monade se pierde sensul grupării, iar la mai mult de 10 monade, asocierea poate deveni greoaie, supradimensionându-se şi pierzând sensul de ajutor, pe care astfel monadele îl învaţă, oferit cu dragoste şi răbdare de către coordonatori. Această unire se face prin intermediul unor cămăşi spirituale şi nimic nu mai poate desparte monadele dintr-un spirit până la terminarea evoluţiei primare (adică: prima parte a evoluţiilor).
Tot pentru creare de ajutor în evoluţiile primare, se unesc mai multe monade în grupuri spirituale care au aceleaşi înclinaţii de înaintare şi de manifestare şi, în continuare, se unesc mai multe astfel de grupuri spirituale într-un popor spiritual. Întrupările, drumurile evolutive şi învăţăturile pe care le vor primi spiritele de-a lungul evoluţiei primare se vor derula ţinând seama de aceste feluri de grupări.
1. Evoluţie primară:
Evoluţia spiritelor cuprinde mai multe faze generale de desfăşurare, fiecare dintre ele având un specific urmărit de către coordonatorii de evoluţii, întotdeauna în conformitate cu puterile în dezvoltare ale monadelor. La început, ele nu au suficientă putere de conştientizare a propriilor forţe energetice interioare, manifestate în exterior, în spaţiul lor de trăire. Dar conştienţa lor creşte pe măsura creşterii, dezvoltărilor forţelor lor interioare, pe măsură ce se formează deprinderile lor şi pe măsura experienţei acumulate în cadrul manifestării acestor deprinderi. Formarea deprinderilor de manifestare are loc de-a lungul evoluţiei primare, în cadrul căreia monadele (grupate în spirite, grupuri şi popoare spirituale), cunosc formele fundamentale de manifestare în diverse locuri, spaţii. Astfel de spaţii le vom numi, după caz: universuri şi, în interiorul lor - zone şi sub-zone ale universurilor, apoi spaţii sau dimensiuni paralele de trăire şi de lucru.
Cunoaşterile nu se opresc odată cu finalizarea evoluţiilor primare: monada va evolua în continuarea acestora, în alte universuri, şi sub toate formele în care se pot manifesta, pentru a ajuta monadele care le vin din urmă, în evoluţii. Vor cunoaşte felurile generale de manifestare în evoluţiile lor primare, dar abia după finalizarea acestora (desfăşurate individual sau/şi în grup) vor continua evoluţii prin care să-şi cunoască propriile lor forţe, neinfluenţate de cele ale altor spirite, cu care s-au obişnuit în evoluţiile lor primare.
2. Încep astfel evoluţiile secundare
Înaintarea în evoluţiile secundare se axează pe manifestări de ajutor oferit altor evoluanţi: valuri de spirite care intră în evoluţie în urma lor, pe care le vor ajuta pas cu pas în învăţăturile lor complexe, pentru parcurgerea tuturor stadiilor de dezvoltare prin care trec toate monadele, fără excepţie. Secundarii învaţă în special să ofere ajutor tuturor segmentelor populaţiilor spirituale din universurile pe care le cunosc. Însă au şi ei evoluţiile lor personale, care cuprind stadii de obişnuire cu trecerile între nivele de vibraţii cu diferenţe din ce în ce mai mari de la un spaţiu la altul, de la un moment din ce în ce mai apropiat de altul, trăind în vremuri planetare diferite, în conjuncturi social-spirituale diferite, învăţând să efectueze lucrări de mare complexitate - chiar dacă nu şi de mare amploare planetară. Rafinarea intenţiilor, înţelegerilor, remodelarea înclinaţiilor personale, discernământul în acceptarea formelor de ajutor oferite şi primite, înţelegerea evoluţiilor la toate treptele biosistemelor planetare sunt elemente pe care secundarii se axează în evoluţiile lor personale. Fiecare element în parte se va constitui rădăcină pentru alte evoluţii viitoare, rădăcină care îşi trage înţelegerile din manifestările spiritelor mai puţin experimentate pe care ei învaţă să le ofere ajutor.
3. Evoluţiile centrale
Cunoaşterea şi adâncirea segmentelor de folosire a forţelor energetice interioare conduce la îmbogăţirea experienţei generale de trăire în domenii bine delimitate de ajutor oferit monadelor în evoluţie, în toate universurile existente. Coordonarea evoluţiilor şi crearea tuturor formelor de susţinere a vieţii şi creaţiei monadelor de pretutindeni, sunt caracteristice monadelor centrale, coordonatorilor evoluţiilor şi cercetătorii tuturor formelor de înaintare în învăţături ale monadelor. Coordonatorii de evoluţii se preocupă intens de simplificarea căilor de evoluţie, se preocupă intens de atingerea unui grad înaintat de experienţă pentru fiecare monadă în parte, în acelaşi timp cu simplificările evoluţiilor. Ei studiază căile de aplicaţie a tuturor cercetărilor lor pentru crearea unor căi de precizie mare, care să nu necesite corecţii multe, la nivelul particular al fiecărui popor spiritual şi fiecărui spirit în parte.
Monadele centrale înseşi se află în evoluţii, în eternitatea vieţii pe care şi-o dedică înţelegerii tuturor formelor de existenţă a monadelor. Nici o monadă nu este identică cu alta şi nici nu evoluează în mod identic cu altele, ci numai în mod asemănător, iar monadele centrale conştientizează cel mai bine nuanţele specifice fiecărui spirit în parte.
În funcţie de totalitatea monadelor aflate la un moment dat în centrul de evoluţie şi de particularităţile lor globale de manifestare, monadele centrale - coordonatoare ale unor astfel de evoluţii - învaţă mereu din conjuncturile nou formate. Aceasta este evoluţia centrală, care poate să cuprindă, prin puterea acumulată, concentrarea şi ordonarea puterii de manifestare prin derularea de activităţi simultane în tot cuprinsul spaţiului de evoluţie pe care îl creează şi îl gestionează perfect.

Fiecare formă (etapă) de evoluţie cuprinde faze şi sub-faze de evoluţie, trepte şi sub-trepte, care se desfăşoară în funcţie de puterea existentă şi conştientizată a monadelor. Fazele principale ale evoluţiilor spirituale primare, secundare şi centrale, se derulează după cum urmează:

În cadrul evoluţiei primare, spiritele evoluează în formele:
- Intraplanetară: evoluţii ajutate de planeta pe care se desfăşoară trăirile spiritelor: planeta construieşte corpurile în care se vor întrupa spiritele, corpuri care vor fi folosite de spiritele intraplanetare până la încetarea condiţiilor de susţinere a vieţii (finalizarea destinului momentan);
- Extraplanetară (sau individuală): monadele cu radiaţie energetică suficient de puternică îşi construiesc şi îşi gestionează singure corpurile cu care se vor manifesta în întrupări, ajutate în evoluţiile primare de către fraţii lor de spirit, spiritele părinţilor din încarnări şi ajutătorii astrali sau dimensionali - după necesităţile destinelor proprii.

Pe măsura creşterii puterii energetice şi a experienţei lor, spiritele evoluează în diverse formaţiuni spirituale (grupuri), trecând prin toate sistemele stelare din univers, astfel:
- în compunerea unei planete, ca întrupare a unui întreg popor spiritual;
- în compunerea unei stele, ca întrupare a mai multor popoare stelare;
- în compunerea unei galaxii: întruparea unei multitudini de popoare spirituale.

2. Formele generale ale evoluţiei secundare:
Finalizarea evoluţiei primare are loc odată cu terminarea întrupării de tip galactic, moment în care are loc dezmembrarea galaxiei (nu retragerea din întrupare). La rândul său, popoarele stelare care au făcut parte din întruparea galaxie se sparg şi ele, căci spiritele au devenit extrem de puternice pentru a mai avea nevoie să evolueze cu ajutorul atâtor fraţi laolaltă. După o perioadă de trecere, în care spiritele circulă prin univers în grup propriu, pentru a se obişnui cu noua lor formă de evoluţie, are loc şi dezmembrarea spiritului - prin desfiinţarea cămăşii spirituale care a ţinut atâta vreme spiritul unit. Începe în acest moment un alt fel de evoluţie: evoluţia secundară.
Ea este o evoluţie de tip individual, în care monada realizează în continuare evoluţia sa aşa cum s-a născut ea, având însă puterea de a trăi şi de a realiza orice fel de lucrare fără ajutorul unor fraţi de spirit. Există o perioadă de acomodare pentru secundari, care poartă numele de evoluţie arhetipală - adică evoluţie care se derulează conform arhetipului general de construcţie naturală a monadei (fără reuniri artificiale de tipul spiritului şi poporului spiritual).
Pe parcursul mai multor generaţii (sau subtrepte arhetipale), secundarii arhetipali reiau, în linii mari, evoluţia spirituală - realizând-o de această dată prin propriile lor forţe. Evoluţia arhetipală se derulează în mai multe trepte, după care se reia evoluţia - de data aceasta printr-o evoluţie proprie de oferire de ajutor în baza noilor conștientizări proprii, evoluţie pe care monada o va continua şi îşi va perfecţiona manifestările - din acest moment în infinit, în eternitate.
Treptele de evoluţie pe care le-am descris succint sunt:
Grupa arhetipurilor:
- de generaţia I: arhetipuri simple, care învaţă să-şi constituie, să-şi gestioneze singure corpurile şi să se manifeste cu ele, în cele mai variate situaţii. La început, greutatea de orientare este destul de mare, drept pentru care arhetipurile de acest fel nu evoluează în lumile primarilor ; dar pentru a se obişnui să se manifeste totuşi în vibraţiile specifice Universului Fizic, unele sisteme stelare au planete speciale pentru astfel de evoluţii, numite chiar planete arhetipale. Cei care sunt preocupaţi de radiestezie ştiu despre astfel de planete, care ies din formatul obişnuit al celorlalte planete guvernate de steaua locală: de obicei rotindu-se la periferia sistemului stelar, pentru a nu influenţa viaţa popoarelor spirituale întrupate în sistemul stelar local.
- de generaţia a II-a: numite arhetipuri ajutătoare: pe lângă manifestarea obişnuită de întrupat în condiţiile stelare şi galactice din toate zonele universului, monadele de acest fel se obişnuiesc să-şi reia activitatea de ajutători ai primarilor. Învăţă permanent de la centralii întrupaţi şi de la ceilalţi secundari care îşi pot concentra activitatea şi pentru ajutor oferit primarilor, şi pentru ajutor de învăţătură, de aplicaţie şi de consolidare cu amănunte, subtilităţi deosebite, pentru arhetipurile care învaţă să ofere ajutor. Dar de la arhetipurile ajutătoare şi primarii înaintaţi învaţă să se orienteze în linii generale de oferire şi de primire de ajutor: în general este vorba despre galacticii care pot simţi imediat ajutătorii secundari de la care pot învăţa ceea ce le este necesar.
- de generaţia a III-a: arhetipuri învăţătoare: se reia şi se aprofundează după multiple criterii, orientări, activitatea de învăţare, de experimentare cu noile forţe personale căpătate, pe liniile de evoluţie în derulare - cunoscute bine de ei, dar şi pe noile linii de evoluţie care s-au deschis între timp în univers, cât timp ele au realizat învăţăturile arhetipale anterioare. Este o perioadă de mare putere şi îmbogăţire de experienţă pentru monada care învaţă astfel din propria sa experienţă, dar aprofundează şi experienţa directă de învăţător pentru alte trepte de evoluţie.
- de generaţia a IV-a: numite şi arhetipuri galactice: monadele au deprins orice activitate pe cont propriu, iar acum pot fi în stare să păstreze, indiferent de greutatea întrupărilor, vibraţia înaltă pe care au căpătat-o prin evoluţia proprie. Coordonatorii de evoluţii îi ajută să se obişnuiască să primească orice fel de impulsuri, cu orice fel de vibraţii, prin sisteme corporale specializate: corpuri care le ajută să desfăşoare sarcini de mare complexitate şi de mare subtilitate în acelaşi timp, corpuri care, în acelaşi timp, atrag şi vehiculează toată gama energiilor specifice galaxiilor în care derulează destinele lor. În acest fel, ele contribuie la stabilitatea vibraţională a sistemelor stelare, a galaxiilor în totalitatea lor, indiferent dacă în desfăşurările lor se află sau nu întrupaţi de tip creativ conştient - mari consumatori de fluxuri energo-materiale.
Este finalul evoluţiilor arhetipale. Monadele pot să deruleze orice fel de destine, puternic lucrative, în mijlocul societăţilor planetare de creatori conştienţi universali sau orice formă de grupări spirituale, fie ele de nivel creativ sau nu. Pot fi ajutători puternici pentru orice fel de biosistem, întrupându-se chiar în mijlocul oricărei trepte primare, pentru a o ajuta, sau în chip de creatori înaintaţi independenţi, pentru a asigura echilibrarea vibraţională a mediului planetar şi stelar local.
- Grupa îngerilor: monadele au puterea să extindă toate activităţile anterioare la nivelul unui întreg sistem stelar, realizând întrupări pretutindeni în sistem, chiar de la o viaţă la alta, cu putere de adaptare după necesităţile hotărâte de coordonatorii de evoluţii. Până în aceste moment al evoluţiilor, ele se derulează la rând, pe aceeaşi planetă, în cicluri de destine stabilite după necesităţile grupurilor spirituale şi ale întregului biosistem local. Începând cu această treaptă, a îngerilor, evoluanţii pot să deruleze lucrări în orice punct al sistemului stelar, urmând ca, în timp, să se obişnuiască să desfăşoare lucrări de la o galaxie la alta, de la o subzonă la alta, de la o zonă la alta a universului, după necesităţi locale de orice fel.
– Grupa arhanghelilor: monadele se retrag din întrupări în dimensiunea planetară în care trăim noi acum, specifică evoluţiilor primare, pentru a continua învăţăturile specifice treptei lor în dimensiunile şi în universurile paralele. Este o treaptă specifică acumulărilor de experienţă pentru ajutor oferit din universurile paralele şi din dimensiunile paralele din zona I a universului fizic. Sunt două trepte de evoluţie ale arhanghelilor:
– arhanghelii cercetători: ajută la cercetări realizate de coordonatorii de evoluţii, în vederea uşurării evoluţiei monadelor;
– arhanghelii învăţători: învaţă ei înşişi, de la monadele centrale învăţătoare, apoi transmit spre universurile de manifestare cele mai noi realizări în domeniul uşurării evoluţiilor de pretutindeni.

3.Evoluţie centrală : monadele au ajuns la un grad înalt de evoluţie, care la permite să dea orice fel de ajutor, oriunde în lumile create şi remodelate mereu de ele, după necesităţile tuturor popoarelor spirituale. Nu mai există decât o singură simţire, o singură trăire pentru toate aceste monade: să lucreze neîncetat pentru a scurta şi a uşura permanent evoluţiile de peste tot, să dea exemple în orice moment de ajutorare, de implicare în orice forme de evoluţie, acolo unde este nevoie pentru a da dovada sacrificiului suprem: sunt cei pe care îi numim azi Fiii de Dumnezeu - acolo unde, toate aceste monade la un loc îl formează pe cel pe care îl numim Dumnezeu. Împreună cu Creatorii, Făuritorii Dintâi ai Centrului de evoluţie, ei lucrează permanent la extinderea creaţiei celor dintâi monade care au creat marele Centru de evoluţie în care trăim, conştienţi noi, oamenii, cu toţii. Nimeni nu se va ridica vreodată la înălţimea acelui grup de monade care au început, cu valuri de eternităţi înainte, lupta dintâi de auto-conştientizare, de construcţie a uriaşului organism care pulsează, cu o înaintată simţire, în infinitul haosului exterior.
Şi totuşi ele nu ies niciodată în faţă pentru a se autodenumi ca fiind cei mai mari: este smerenia supremă, pe care trebuie să o cinstim cu tot ce poate fi mai bun şi mai pur în sufletele noastre.
Şi la acest suprem nivel, însă, sunt de parcurs trepte până la ridicarea monadelor, prin forţe proprii, la vibraţia supremă:
– monade centrale învăţătoare: învaţă ele înseşi să ajute de la acest nivel de evoluţie şi contribuie la învăţăturile care se oferă monadelor secundare, pentru creaţii universice şi întreţinerea celor care susţin viaţa oriunde în universuri;
– monade centrale cercetătoare: realizează toate tipurile de cercetări care trebuie să conducă la scurtarea şi uşurarea evoluţiei tuturor monadelor. Evoluţiile şi sarcinile lor se bazează mult pe studii în Universul Cauzal, de la care nivel toate celelalte monade secundare şi centrale pot asista la astfel de cercetări, participând şi ele, pe măsura puterilor pe care le au, la atingerea scopurilor cercetărilor iniţiate astfel.
– monade centrale ajutătoare din spaţiile centrale de elaborare a fluxurilor energo-materiale, necesare evoluţiilor în universurile de manifestare prin sisteme corporale, evoluţii specifice primarilor şi ajutătorilor secundari şi centrali întrupaţi spre ajutorarea lor, în mijlocul lor. Sc. Demetrescu numeşte acest complex spaţial central: Laboratorul Central – şi îi conturează frumos activitatea, chiar dacă este o prezentare destul de mecanicistă, modernă pentru epoca în care dânsul a trăit şi prezentat studiile spirituale. Tot ele coordonează şi realizează elementele cele mai subtile ale formării spiritelor, grupurilor şi popoarelor spirituale, ale compactizărilor energiilor fundamentale din universurile de manifestare nemijlocită de corpuri materiale: universurile monadelor secundare şi centrale, precum şi păturile de protecţie permeabilă a întregului Centru de evoluţie: interfaţa acestuia cu restul spaţiilor neorganizate, în mijlocul cărora fiinţează această uriaşă casă a noastră.
– monadele centrale organizatoare: marii Creatori, străvechii Făuritori ai întregului Centru de evoluţie. Organizează, munceşte şi iubeşte toată Creaţia pe care o susţine şi o ajută să ajungă acolo unde au ajuns şi Ei…şi nu numai! Căci cu toţii mergem mai departe, şi prin experienţa pe care cu toţii o căpătăm, permanent, sub îndrumarea lor atentă, plină de abnegaţie – de iubire! evoluăm în dezvoltări pe care mintea omenească, cu siguranţă, deocamdată nu poate să le înţeleagă. Dar tocmai acest lucru vor şi Ele: să ne ajute să devenim tot mai puternici, pentru ca, odată, la un moment dat al trăirilor noastre, să ajungem să înţelegem perfect tot ceea ce şi Ele au ajuns să înţeleagă!

duminică, 6 decembrie 2009

SINTEZA ELEMENTELOR DE CÂMP, ZONE ŞI UNIVERSURI DISCUTATE PÂNĂ ÎN ACEST MOMENT

Cred că este necesară, din când în când câte o sinteză a unor elemente discutate, pentru a fi mai bine înţeles totul, în efortul de a ne face o părere generală asupra lumii care ne înconjoară. O lume ale cărei elemente structurale, chiar dacă le discutăm separat, distinct, pentru a le înţelege mai bine funcţiunile, se împletesc permanent: şi prin legăturile subtile prin care sunt unite, dar şi prin activităţile pe care spiritele, aflate la toate nivelele lor de vieţuire, se implică permanent în învăţături şi aplicări, în ajutor oferit şi primit din partea tuturor semenilor lor.
Aşadar, pentru înţelegerea mai bună a celor discutate până în prezent la capitolul dimensiunilor structurale ale universului, precum şi pentru continuarea subiectelor legate de astfel de structuri universice, să avem în vedere următoarele elemente:

1. ELEMENTE DE CÂMP
Prin câmp înţelegem totalitatea elementelor dintr-un segment de vibraţii de valori apropiate: fluxuri de filamente energo-materiale, corpuri de întrupare ale spiritelor care se manifestă în punctul universic considerat (sau regiunea considerată), elementele de creaţie universală (adică: şi mentală, şi manual-tehnologică) ale creatorilor conştienţi care se manifestă local.
Nu discutăm în aceste studii prin expunere de valori, fie ele de nivel mediu sau limită (adică situate la limita inferioară sau superioară a segmentului), căci variaţia lor permanentă este o medie a valorilor care oscilează zilnic, săptămânal, lunar, anual şi periodic-lărgit (5-7 ani, etc.).
De aceea vorbim despre segmente specifice corpurilor de întrupare din locul de referinţă, cum sunt, pe Pământ:
– sistemele corporale umane;
– sistemele corporale ale altor specii de vieţuitoare planetare, care sunt spirite cu evoluţie mai puţină, întrupate în biosistemul planetar;
– sistemele corporale ale ajutătorilor dimensionali: spirite cu evoluţie cel puţin egală cu aceea a ajutătorilor întrupaţi alături de rezidenţii umani (unde rezidenţii sunt acele spirite primare care efectuează primul lor ciclu de vieţi pe Pământ, în evoluţia lor progresivă, pas cu pas, de la o valoare vibraţională la alta superioară a zonei; ei nu se întrupează în această etapă intuitivă decât în condiţii speciale comparativ cu cele generale, pe care le cunoaştem azi).
Când ne referim la alte puncte universice decât Pământul, este necesar să facem specificarea de rigoare. De regulă încercăm să facem aici şi generalizări, pentru ca, atunci când discutăm despre caracteristicile evoluţiilor spiritelor umane, să le înţelegem rădăcinile desfăşurările actuale şi cele care se prefigurează pentru viitorul lor.
Câmpurile universale cuprind întreaga gamă a elementelor normale de câmp (enumerate mai sus), după cum punctul studiat face parte din structurile mai mari şi cuprinde elemente care îşi au rădăcinile în structurile sale mai simple. Fiecare punct face parte din câmpul universal, având reprezentări la nivelul lui şi din punct de vedere structural, şi din punct de vedere spiritual: adică al spiritelor întrupate în punctul universic studiat.
De regulă numim acest fel de împletire a elementelor spirituale: imagine holografică. Câmpurile pot fi studiate separat, pentru a le înţelege şi complexitatea, şi împletirile, şi influenţele care le primesc, precum şi cele pe care le oferă: din, şi în câmpul universal.
Dacă discutăm la un nivel anume din univers, să discutăm despre câmpuri zonale şi să ne oprim asupra câmpurilor zonei I, zonă în care ne aflăm şi noi, acum. El cuprinde:
– câmpuri de frecvenţe (ale vibraţiei) mai joase decât aceea a Pământului (priviţi global, ca şi latitudinile Pământului): să spunem de nivelul Pământului, având în vedere faptul că Pământul, sistemul stelar şi galaxia din care face parte nu este un loc aparte în univers, ci facem parte dintr-o bandă de frecvenţe apropiate între ele, un sector în care condiţiile pentru desfăşurarea evoluţiilor sunt asemănătoare; pe scurt – cu vibraţii mai joase decât Pământul;
– câmpuri de frecvenţe specifice Pământului: de fapt, aşa cum spuneam – sistemului stelar, galaxiei din care facem parte, altele aflate la aceeaşi „latitudine” a zonei; pe scurt – cu vibraţii de aceeaşi valoare cu Pământul;
– câmpuri de frecvente mai înalte decât subzona în care se află Pământul; pe scurt – cu vibraţii mai înalte decât Pământul.
Câmpurile locale, din care fac parte şi câmpurile sistemelor corporale umane, cuprind segmente numite: fizic, eteric (sau vital), astral (sau emoţional), mental (să nu se confunde cu cel cauzal, am citit unele cărţi şi articole în care se făcea această confuzie), cauzal (aşadar, mai înalt decât cel mental), spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic şi supraenesic.
Fiecare câmp în parte cuprinde segmentul corporal-spiritual specific: oameni, restul biosistemului planetar, entităţi dimensionale.
Subsegmentul biosistemului planetar (de la virus până la om) cuprinde valorile cele mai mici. Corpurile lor vehiculează urme rare de filamente (mai dese în cazul mamiferelor) de vibraţie înaltă, obişnuite pentru oameni (cele ale corpurilor umane spirituale).
Subsegmentul uman cuprinde toate valorile biosistemului planetar. Se spune – şi sunt de acord cu ideea, nu şi cu exprimarea (dar fiecare societate, în timpul său a avut un anume fel de exprimare) – că omul a fost făcut „stăpân” peste toate animalele Pământului. De asemenea, segmentul uman cuprinde rare fluxuri superioare, specifice câmpurilor altor dimensiuni paralele: dar nu în aceeaşi proporţie cât au plantele şi animalele din energiile şi materiile specific-umane. Segmentele comune ale omului şi entităţilor dimensionale sunt mai mari şi mai des folosite de oameni – în calitate de creatori conştienţi.
În etapele de vibraţie planetară înaltă, oamenii se apropie şi mai mult de vibraţia entităţilor dimensionale, ceea ce – pentru o parte a clarvăzătorilor – se formează o confuzie cu entităţile astrale sau chiar cu cele dimensionale; pentru restul oamenilor nici nu poate fi crezută o astfel de versiune a umanităţii…
Este de menţionat faptul că intrarea la întrupare a spiritelor umane s-a realizat la nivele foarte înalte de vibraţie planetară, în trecutul îndepărtat al planetei: prin corpuri create de entităţile dimensionale – propriile lor corpuri, cărora li s-au schimbat, venind şi trăind aici, în dimensiunea noastră, materiile şi energiile corporale, până când corpurile astfel întărite au lăsat o umbră pe pământ.
La acelaşi nivel de vibraţie înaltă au avut loc în continuare şi despărţirea sexelor: prin specializarea folosirii energiilor şi materiilor din această dimensiune, de pe planeta noastră, întărindu-se treptat toate sistemele din interiorul trupului astfel format, completând imaginea complexă de azi a omului.

2. DISCUTÂND ŞI DESPRE UNIVERSURI
Aşadar, dimensiunile paralele nu sunt universuri separate, ci sunt părţi, structuri create pentru ajutor, ale aceluiaşi Univers Fizic. Înafara Universului Fizic, mai sunt încă două universuri de manifestare a spiritelor primare, prin corpuri de materie:
– Universul Astral, cu câmpuri care oferă o sensibilitate deosebită spiritelor, şi astfel o elasticitate din ce în ce mai mare a percepţiilor. Oferă o reacţie de răspuns la impulsuri deosebit de variate, simultane şi/sau consecutive, ori secvenţiale (care cuprind în acelaşi timp secvenţe simultane, formate din elemente care se desfăşoară decurgând una din alta). De acelaşi fel – dar la nivele mai joase de vibraţie, se derulează şi manifestările noastre, desfăşurând în timpul acţiunilor sensibilităţi şi răspunsuri la impulsurile din mediul fizic de trăire: formându-ne şi consolidându-ne o mulţime de răspunsuri la aceste impulsuri venite din mediu. De aceea convenim să numim acest univers – Universul Astral. Dar ne vom continua discuţiile cu tematica derulării manifestărilor prin corpul astral din universul nostru, Universul Fizic. Doar când vom avea de discutat despre învăţăturile de bază ale evoluţiilor spiritelor primare, vom specifica la fiecare nominalizare a corpului astral din care univers face parte.
– în acelaşi fel vom discuta şi despre Universul Cauzal, universul cu cea mai înaltă vibraţie dintre universurile de manifestare a spiritelor prin corpuri materiale. Universul Cauzal este folosit constant şi de ajutătorii spiritelor aflate în evoluţie primară – secundari şi centrali – spre a le oferi exemplu şi ajutor direct în înţelegerile subtile şi consolidările învăţăturilor lor.

Scara vibraţiilor, despre care am mai discutat, cuprinde astfel de la cele mai joase – până la cele mai înalte valori, în următoarele trepte:
1. În Universul fizic, cu zonele sale cunoscute de noi, acum:
– zona I, zona cu vibraţia cea mai joasă, în care spiritele nu efectuează decât evoluţii progresive, de la un loc la altul de vibraţie superioară, consolidând pe loc, prin trăiri ale variaţiilor momentane planetare de vibraţie suficient de mari pentru consolidarea învăţăturilor cunoscute deja, cunoscând altele noi, de la ajutătorii lor direcţi – dar în condiţii cunoscute deja: ceea ce le face mult mai uşoară înţelegerea şi acceptarea în viitoarele faze ale învăţăturilor lor. Astfel, învăţăturile sunt ajutate prin exemplu personal al tuturor formelor de evoluanţi, care se deplasează din alte zone, din alte universuri, pentru a-i ajuta pe rezidenţii zonei – dar şi pe alţi ajutători ai lor – în fiecare clipă a evoluţiilor lor;
– zona a II-a, în care spiritele se obişnuiesc în plus cu aglomeraţii galactice, în condiţii de subtilitate a simţirilor şi a creaţiei lor de o mare complexitate. Încep să înveţe ajutorul oferit celor mai mici decât ei, care evoluează în zona I: acelor rezidenţi care nu au încă puteri pentru a se deplasa de la o galaxie la alta, ca întrupaţi cu corp fizic. Evoluaţii din zona a II-a, aflaţi în călătorii pentru învăţătură de ajutor în zona I, încep să-şi cunoască treptat mari neputinţe – comportamentale, de atitudine în faţa vieţii, creaţiei de pe tot cuprinsul universului; neputinţe de trecere lină de la o formă de viaţă (trupească) la alta (astrală). Învaţă însă din exemplele altor ajutători, cu mai multă experienţă, să accepte şi să îndrăgească creaţia de orice fel, vieţuitoarele de orice fel, condiţiile de viaţă de orice fel, trecerile de orice fel. Îşi cunosc însă treptat şi puterile pe care le-au căpătat de când au evoluat şi ei în aceeaşi zonă, învaţă să şi le folosească, direct sau intuitiv, şi să ofere exemple de aplecare asupra condiţiilor şi populaţiilor locale, cu forţele şi experienţa pe care o conştientizează treptat. Toate aceste călătorii, experienţele de-a lungul lor, le formează noi puteri de evoluţie – chiar şi în zona de acasă: universalizarea este ceea ce urmăresc spiritele aici, învingerea temerilor şi reţinerilor pe care le au oriunde, descoperirea atitudinilor curajoase, altruiste, ajutătoare în orice punct al universului pe care îl pot accesa: la toate nivelele vibraţionale cuprinse între locurile de acasă şi cele pe care le-au putut suporta, treptat, în toate călătoriile lor spirituale;
– zona a III-a: în care spiritele învaţă să simtă identic cu fraţii lor de orice fel: fie întrupaţi de acelaşi fel cu ei înşişi, sau alte feluri de vieţuitoare, planeta, steaua şi galaxia întreagă în egală măsură. Învaţă să ofere ajutor în acelaşi timp locului în care trăiesc, fie orice fel de zonă a universului, fie oricui ar avea nevoie, în orice condiţii, extinzând simţirile galactice proprii la orice loc în care călătoresc. Învaţă lucruri în comun, gândirea în acelaşi sens, extinderea simţirilor pe linii comune cu a altor întrupaţi – de la cei care sunt acasă la cei pe care îi întâlnesc în călătoriile lor individuale dintre lungile lor întrupări: galaxii ca forme de întrupare, până la care tip de evoluţii spiritele au învăţat simţirile de acest fel sub alte forme comune de întrupare, mai simple: planetă şi stea.
– dimensiunile structurale paralele ale universului: toate cele trei zone formează dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare (numită de entităţile dimensionale cea dintâi dintre toate cele 7). Toate aparţin, cu adevărat întregului Univers Fizic, chiar dacă spaţiile dimensionale paralele cu spaţiul nostru sunt efectiv paralele, una după alta, doar cu dimensiunea noastră de evoluţie, doar pe porţiunea zonei I. Frecvenţele specifice cresc substanţial de la o dimensiune la alta. Structurile sunt asemănătoare cu cele ale dimensiunii noastre în primele două superioare, urmând ca – privite acum tot din perspectiva noastră, de la noi în sus – să fie din ce în ce mai abstracte pe măsură ce vibraţia creşte. Dar ajutorul pe care îl primim din partea entităţilor dimensionale este din ce în ce mai puternic, concret mereu, multiplu, simultan pentru multe populaţii spirituale, răspândite peste tot în dimensiunea noastră. Ajutorul oferit astfel nu se limitează însă numai la cele oferite întrupaţilor din Universul Fizic, ci şi entităţilor care desfăşoară activităţi în celelalte universuri – însă pentru Universul Fizic: universurile de manifestare descrise mai sus – Universul Astral şi Universul Cauzal, precum şi universuri spirituale (Secundar şi Central, de manifestare directă, fără corpuri), conlucrând astfel pentru desfăşurarea vieţii de pretutindeni.

marți, 15 septembrie 2009

VARIAŢIA VIBRAŢIEI MEDII ZONALE

Atunci când discutăm despre fenomenele care însoţesc viaţa galaxiilor din zona I a Universului Fizic, trebuie să avem în vedere unul dintre fenomenele cele mai importante ale acestei zone: variaţia considerabilă a vibraţiei medii zonale: nu numai de la o subzonă la alta a acestei zone, ci în întreaga zonă, de la o perioadă largă de timp la alta, cu diferenţe foarte mari de la valorile maxime la valorile minime.
Un astfel de fenomen este legat de fondul energo-material al zonei, fiind un fenomen specific zonei I, nu şi celorlalte zone ale universului.

1. ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE MEDIULUI UNIVERSIC
Să începem studiul amintind următoarele:
1. Mediul de bază (fundamental) al tuturor desfăşurărilor universurilor este energia fundamentală necreată, omniprezentă şi atemporală din punctul de vedere uman contemporan.
2. Discutând în mod concret doar despre Universul Fizic, în care ne aflăm în prezent: mediul energetic fundamental al universului este mediul de circulaţie al unor fluxuri bogate şi foarte variate de filamente, care cuprind – adică protejează, hrănesc şi obişnuiesc cu circulaţie, cu mişcare permanentă – monade aflate în primele lor faze de evoluţie.

Astfel de filamente, indestructibile pentru orice forţă din universul prin care circulă, le-am numit: filamente-energii (sau simplu: energii) şi filamente-materii (sau simplu: materii) – după treapta de evoluţie a monadelor incorporate (fiecare treaptă având volumul propriu de energie interioară compactizată). Ele sunt folosite de către monade mai evoluate – monadele spirituale (pe scurt: spiritele), conform necesităţilor lor de evoluţie: pentru constituirea sistemelor lor corporale de manifestare, precum şi în creaţia lor materială. Spiritele folosesc astfel filamentele – şi nu monadele, astfel încât nimic din universul lor de circulaţie nu le poate distruge.
Filamentele circulă în mediul universic în fluxuri bogate, atrăgându-se reciproc după vibraţia patului lor filamentar. Ele nu se atrag numai reciproc, formând astfel fluxuri în care filamentele nu sunt doar cele aproape identice, ci atrag şi filamente diferenţiate cu puţin unele de altele, în cascadă. Se formează astfel mănunchiuri, fluxuri de filamente cu vibraţii apropiate, deşi cu puţin diferenţiate unele de altele.
Fluxurile astfel formate atrag, urmând acelaşi principiu, alte fluxuri asemănătoare, astfel încât mediul energetic fundamental nu conţine goluri în vreun loc din univers. Vibraţiile lor le particularităţi care facilitează deplasări pe direcţii mereu în schimbare, cu viteze diferite, după cum sunt atrase de macro-structurile deja create, ale universului.
Astfel, fluxurile circulă urmând tot principiul, legea atracţiilor, prin diferenţele de vibraţii pe care le formează patul lor filamentar. Vibraţiile filamentelor variază în funcţie de compactizarea patului lor energetic, pat filamentar (aşa cum l-am numit pe scurt) care protejează monadele interioare aflate în stadii diferite de evoluţie. La rândul lor, monadele interioare păstrează stabilitatea patului filamentar în interior, creându-i particularităţi proprii: şi filamentelor energii şi materii, dar şi corpurilor pe care spiritele şi le constituie în radiaţia lor spirituală. Sunt corpuri constituite în vederea desfăşurării manifestărilor lor, a învăţăturilor lor, a realizării creaţiilor lor, folosind fluxuri circulante sau materii în stare compactă, în mediul lor de trai: spre exemplu – corpul de întrupare al altor vieţuitoare (aşa cum foloseste omul trunchiul copacilor, pielea altor animale, etc.)
Acesta este exemplul cel mai răspândit – al folosirii fluxurilor de filamente materiale pentru constituirea corpurilor de manifestare ale spiritelor: din materii a căror vitalitate este susţinută prin circulaţii interioare de energii, atrase la rândul lor de materiile compactizate în raza radiaţiei spiritelor.
Radiaţia spirituală este concentrată şi direcţionată către spaţiul universic în care circulă fluxurile de filamente; ea susţine la rândul ei energetic corpurile materiale constituite în raza sa şi se completează – pentru manifestarea complexă a spiritului – cu susţinerea circulaţiei filamentelor-energii prin structurile materiale corporale.
În acest fel de organizare universică, realizată de creatorii-coordonatori ai universurilor şi ai evoluţiilor de pretutindeni, toate monadele aflate în primele lor stadii de evoluţie sunt complex, şi permanent protejate. Astfel încât nimic nu poate distruge:
– nici monadele materii şi energii – protejate în filamentele lor;
– nici monadele spirituale, protejate în manifestările lor prin intermediul corpurilor, neputând astfel să-şi provoace distrugeri în mod direct, care să le oprească sau doar să le încetinească evoluţiile.
Spaţiile folosite de către spirite în primele lor etape de evoluţie – universurile materiale – sunt numite după vibraţia generală a filamentelor circulante în interiorul lor:
– Universul Cauzal: universul material cu vibraţia cea mai înaltă;
– Universul Astral: universul material cu vibraţie medie;
– Universul Fizic: universul material cu vibraţia cea mai scăzută dintre cele trei universuri materiale.
Nu folosim valori ale segmentelor proprii de vibraţie, căci peste tot există o variaţie normală a vibraţiei, legată de viaţa, trăirea, manifestarea spiritelor, a întrupărilor lor.
Configuraţia universurilor este oferită de structuri materiale de diferite feluri:
– structuri de întrupare: stele, planete, galaxii, cu întreg biosistemul lor însoţitor (vieţuitoare de felul celor cunoscute de noi pe Pământ);
– creaţii ale spiritelor întrupate în universuri, care pot fi: pentru susţinerea vieţii lor de-a lungul etapelor de evoluţie, necesare învăţăturilor pe care le primesc din partea spiritelor mai evoluate, precum şi cele pe care le oferă spiritelor pe care şi ele le ajută, după cum au învăţat primind şi ele ajutor din partea unor ajutători mai experimentaţi; sau pot fi creaţii universice de mare amploare – dintre cele cunoscute de noi azi, în linii mari, fiind barierele (perdelele) inter-zonale şi inetr-subzonale.
Referindu-ne la Universul Fizic, în care ne aflăm acum: mediul format din totalitatea fluxurilor de filamente aflate în circulaţie între macro-structurile (stelele, planetele) universului, structurile corporale de manifestare ale spiritelor întrupate, împreună cu creaţiile lor materiale, formează câmpul unitar al universului.
El are caracteristici generale oferite de toate componentele sale la un loc, particularizându-se astfel prin:
– luminiscenţă fundamentală proprie: care este diferită de lumina emisă prin procesele fizice micro- şi macro-universice – adică diferită de focul produs prin procese restrânse, în creaţia creatorilor conştienţi: oamenii, pe Pământ, sau în procesele de ardere ale stelelor (exterioare) şi ale planetelor (interioare). Este vorba în acest caz despre luminiscenţa oferită de patul de energie compactizată a filamentelor, amplificată puternic de compactizările fluxurilor care se atrag reciproc în circulaţia lor, de compactizările şi energizările în structurile corporale de întrupare ale spiritelor şi în materiile compactizate ale creaţiilor spiritelor întrupate;
– sunet fundamental propriu: care este diferit de sunetele emise prin mişcarea structurilor materiale între ele, de impactul unora asupra altora – acel tip de sunet cu care suntem obişnuiţi în acest moment, pe Pământ. Este vorba în acest caz despre sunetul produs de acelaşi tip de compactizări ale filamentelor despre care discutam mai sus, în cazul luminiscenţei proprii ale componentelor universului;
– vibraţie proprie: oferită de ritmul vital al monadelor aflate în interiorul filamentelor energo-materiale, de respiraţia lor proprie, formată prin preluări şi eliberări de energii care le menţin viaţa şi le asigură creşterea energetică interioară;
Fiecare univers în parte are acest set general de particularităţi, cuprins în limitele proprii ale luminiscenţei, sunetului şi vibraţiei, în funcţie de gradul de compactizare al energiei patului filamentelor proprii. Patul filamentar, la rândul său este proporţional cu necesităţile armonizate ale:
– monadelor din interiorul filamentelor;
– ale spiritelor întrupate, care folosesc particularităţile fiecărui mediu universic pentru a-şi dezvolta şi cunoaşte propriile puteri radiante – prin intermediul corpurilor materiale, la începutul evoluţiilor lor.
Spiritele se folosesc de corpurile lor materiale pentru desfăşurarea învăţăturilor lor, mai mult sau mai puţin conştient la începuturile evoluţiilor lor – dar din ce în ce mai conştient cu fiecare treaptă de evoluţie proprie parcursă în plus. Ceea ce înseamnă că, de la o anumită formă de conştientizare în sus, pe treptele evoluţiilor, spiritele învaţă să protejeze ele însăşi monadele mai mici, pe care le ajută să parcurgă, la rândul lor, aceleaşi evoluţii prin care să protejeze viaţa.
Ceea ce înseamnă că atât monadele din interiorul filamentelor, cât şi monadele spirituale care se folosesc de ele, parcurg în linii generale aceleaşi trepte de evoluţie. Astfel încât putem să ne amintim din studiile generale de evoluţii: monadele spirituale au evoluat la rândul lor ca monade-energii şi apoi monade-materii. Cele de care se folosesc monadele spirituale – adică: monadele-energii şi monadele-materii – sunt bine protejate în patul filamentele lor; astfel încât şi ele vor ajunge monade spirituale, urmând cursul evoluţiilor mai departe, către cele ale propriilor lor protectori şi coordonatori de evoluţii.

2. DIMINUAREA VIBRAŢIEI MEDII ZONALE
Circulaţia filamentelor are loc în univers prin atrageri şi eliberări de fluxurile către, şi din corpuri de diferite feluri, după necesităţile de evoluţie ale spiritelor. La fiecare trecere a filamentelor prin corpuri şi prin creaţii ale întrupaţilor, filamentele lasă în urma lor o parte infimă, dar reală, din energia patului lor protector: astfel ele hrănesc – adică întreţin energetic vitalitatea structurilor pe care le străbat.
Astfel, atragerea, folosirea şi eliberarea fluxurilor prin corpurile de întrupare conduc la destructurarea superficială a patului filamentar, fără însă ca acesta să ajungă vreodată să se destrame, periclitându-se astfel viaţa şi evoluţia monadelor interioare.
Este un proces care durează un timp foarte îndelungat, de ordinul sutelor de milioane de ani, fiind cel mai lung proces periodic specific acestei zone a universului. Pierderile de vibraţie nu periclitează, aşa cum am mai precizat, interiorul dens al filamentelor, chiar dacă în acest proces pierderile de energie vin şi din exterior – ca urmare a pierderilor în procesul de circulaţie prin structuri, şi din interior – ca urmare a hrănirii monadelor interioare cu energia din filamente. Densitatea interioară şi la interfaţa dintre interior şi exterior (ceea ce numim “coajă”) este creată astfel încât pierderile să nu depăşească limita de menţinere a structurii ferme a filamentelor. De asemenea, coordonatorii evoluţiilor hotărăsc momentul retragerii fluxurilor din circulaţiile universice astfel încât procesul să nu ducă la destructurarea filamentelor şi astfel la periclitarea vieţii monadelor interioare.
Retragerea fluxurilor din circulaţia zonală, pentru recompactizare, nu se face decât la un anumit moment, hotărât în conformitate cu necesităţile evoluţiilor individuale şi comune pe care fluxurile le deservesc. Căci prin acest proces de pierdere treptată a energiei superficiale a filamentelor, nu numai structurile corporale sunt energizate şi astfel menţinute în vitalitate optimă o perioadă mai lungă de timp, necesitând efort mai mic de hrănire a întrupaţilor, determinând astfel o putere de acţiune a lor mărită, comparativ cu ceea ce ar putea efectua fără o astfel de energizare. Se oferă astfel timp nu numai consolidării cunoaşterilor obţinute la nivele mari de vibraţie, dar se creează în plus o diversitate deosebită de contiţii de evoluţie, înafara celor de la nivele înalte de vibraţie. Gama intermediară a percepţiilor creşte şi ea, a acţiunilor – la rândul ei, cu o regularitate care, indiferent dacă se petrece pe ridicare sau pe coborâre de vibraţie, consolidează cele cunoscute de fiecare spirit în parte. Se oferă în acelaşi timp şi posibilităţi extinse de împărtăşire a cunoaşterilor în interiorul grupului spiritual şi între grupuri spirituale. Se creează timp pentru neînţelegeri şi înţelegeri, pentru odihniri şi reluări de activitate, pentru învăţături privind experienţe lărgite prin cunoaşterea unor mereu noi grupuri de spirite aflate în situaţii planetare, dar şi în călătorii asemănătoare, dar: ori pe ridicare de vibraţie, ori pe coborâre.
Este o îmbogăţire cu totul specială de experienţă, în acelaşi timp cu consolidarea unor tipuri de experienţe pentru care în perioadele anterioare spiritele nu erau chiar foarte bine pregătite. Căci profilul spiritual al monadelor oferă o infinitate de posibilităţi de manifestare, iar spiritele, în evoluţiile lor de început (pe care le-am numit primare) se obişnuiesc în primul rând să accepte existenţa unor atât de variate posibilităţi de manifestare spirituală. Evoluţiile devin astfel mult mai flexibile, programele de acţiune pot deveni mult mai elastice şi cuprinzătoare în acelaşi timp. Se formează, de asemenea timpul necesar înţelegerii extinse a evoluţiilor altor fraţi mai mici şi, în funcţie de o a stfel de conştiinţă cu adevărat extinsă, spiritele din ce în ce mai evoluate îşi consolidează bazele de acţiune ale ajutătorului înţelegător şi atotcunoscător: aşa cum va deveni fiecare monadă în parte, şi va rămâne în eternitate.
Diminuarea treptată a vibraţiei zonale nu este un fenomen dezordonat, haotic, spontan, chiar dacă la prima vedere se poate crede acest lucru. Fluxurile de filamente nu sunt omogene, după cum am spus, căci filamentele atrag şi formează mănunchiuri în care vibraţia variază în funcţie de diferenţele – mici, dar la nivelul lor: semnificative. Se formează astfel fuioare subţiri, care la rândul lor se atrag, formând fluxurile mari.
La nivelele cele mai înalte ale vibraţiei lor, când practic destructurarea nu este înaintată, se poate percepe diferenţa distinctă între strălucirile fluxurilor, şi fuioarelor din fluxurile circulante. Când destructurarea lor devine avansată, strălucirea, luminiscenţa lor se diminuează, sunetul emis de ele se îngroaşă, vibraţia joasă creează senzaţia de greutate, de solid, de granulos – acolo unde înainte senzaţia era de uşor, aerat, vaporos.
Aşadar, diminuarea vibraţiei medii zonale este un proces care se desfăşoară natural în anumite limite:
– natural, prin faptul că circulaţia fluxurilor se desfăşoară în mod natural, prin atracţiile, folosirile şi destructurarea naturală superficială, după cum circulaţiile se intensifică sau se relaxează în preajma stelelor şi planetelor cu răspândire neuniformă în spaţii, ale galaxiilor la fel de neuniform răspândite în subzonele lor de existenţă;
– în mod creat, coordonat, condus, filamentele fiind lăsate să circule doar până când ating o limită a destructurărilor lor superficiale, după care ele sunt atrase şi evacuate din univers prin multifuncţionalitatea barierelor inetr-subzonale şi inter-zonale.
Fluxurile vor fi simultan înlocuite cu altele noi, având monade aflate în aceleaşi stadii de evoluţie – altele aşadar decât cele retrase. Vor fi filamente cu compactizări de acelaşi fel ca şi fluxurile retrase, aşa cum au fost şi ele cândva, la începuturile circulaţiei lor prin univers. Filamentele vechi vor refăcute, însă având alte condiţii de formare, căci şi monadele din interiorul lor evoluează, îmbogăţindu-şi energia interioară, prin hrănirea în patul filamentului care le-a şi protejat. Ele vor intra din nou în circuitul universic, dar sub formă de filamente cu vibraţie mai mare, pentru protecţia unor monade cu putere energetică superioară. Astfel de filamente vor circula în alte părţi ale universului: treptat, în zona a II-a şi apoi în zona a III-a ale acestuia.

Schimbarea, înnoirea fluxurilor are loc la intervale de timp necesitate de fiecare flux în parte, chiar dacă ieşirea se face simultan pentru volume uriaşe de fluxuri, după monadele cărora le vine vremea să îşi schimbe haina filamentară. Căci retragerea lor nu se face după gradul de destructurare a interfeţei energetice a filamentului, ci tot prin barierele inetr-subzonale fluxurile sunt direcţionate către o altă subzonă, atunci când ele nu mai pot ajuta nici o formaţiune a subzonei în care au circulat. Dar compactizarea lor este încă bună pentru a ajuta alte formaţiuni, dintr-o subuzonă cu vibraţie mai mică se formează astfel o circulaţie şi între macro-structurile aceleiaşi subzone, si de la o subzonă la alta a zonei.
Însă fluxurile nu sunt ţinute în circulaţie până când ajung în apropierea nucleului universului, acolo unde ar putea avea vibraţia cea mai joasă. Fluxurile circulă doar între 2, 3 sau un număr mic de subzone, până când chiar vibraţia subzonei nu contribuie la destructurarea patului lor filamentar. În astfel de regiuni ale universului, cu cea mai mică (sau în regiunile cu cea mai mare vibraţie, specifice zonei a III-a), alte filamente, cu alte feluri de compactizări, contribuie la circulaţia şi energizarea structurilor cosmice locale. Detaliile privind astfel de circulaţii vor face obiectul unor studii separate.
Toate evoluţiile sunt coordonate cu precizie de către marii Creatori-coordonatori ai tuturor evoluţiilor, pentru ca să nu existe nici un moment de regresie naturală în viaţa monadelor.
Daca vom discuta despre regresii, despre evoluţii regresive, despre călătorii spirituale regresive – vom vedea că ele sunt regresii create în mod special pe termen limitat, riguros socotit în funcţie de evoluţiile proprii ale călătorilor şi ale celor cu care spiritele călătoare vin în contact direct; iar astfel de călătorii au loc numai atunci când spiritele îşi capătă, şi consolidează puterea de a face faţă la toată fenomenologia pe care o implică o călătorie regresivă.

3. CREŞTEREA VIBRAŢIEI MEDII ZONALE
Am discutat despre aspectul îmbogăţirii experienţei spiritelor întrupate în condiţiile diminuării vibraţiei medii zonale: prin diversificări ale activităţilor în domeniul creativ, prin diversificări ale comportamentului care creează în timp flexibilitate în relaţiile care se formează mereu între spirite.
Însă nu avem în vedere doar diminuarea vibraţiei zonale, ci variaţia ei. Este necesar să discutăm în detaliu şi despre creşterea vibraţiei zonale, chiar dacă am pomenit pe scurt în procesul de diminuare despre faptul că filamentele degradate sunt înlocuite cu altele noi.
Lucrurile însă sunt puţin mai complexe decât par la prima vedere.
Numai aparent evenimentele se aseamănă cu cele din perioada diminuării vibraţiei. Şi tot numai aparent are loc doar o consolidare a experienţei formate în perioada de diminuare a vibraţiei zonale. Cu toate acestea, chiar are loc un segment asemănător de manifestare şi pe diminuare, şi pe creştere de vibraţie; de asemenea are loc în perioada de creştere a vibraţiei un segment de consolidare a experienţei locale formate în perioada de diminuare. Dar, în plus, mai au loc şi multe alte forme de trăire specifice fiecărei perioade în parte, dar mai ales să discutăm acum despre cele specifice perioadei de creştere, care de regulă nu se observă, nu se analizează la întreaga valoare a experienţei spirituale. Dar toate sunt bine, şi corect înţelese, şi sunt bine fructificate în etapa de diminuare a vibraţiei, când spiritele – cele umane în primul rând, în calitate de creatori conştienţi universali – vin din cunoaştere totală a unei evoluţii perfect conştiente. Având cunoaşteri ale trecutului, prezentului lor şi prefigurarea complexă a viitorului, oamenii au putut să înţeleagă toate deosebirile între cele două etape, chiar înainte de a le trăi efectiv. Le-a fost de folos, căci şi-au format programe, seturi întregi de programe care să le ajute la acomodarea cât mai rapidă la noile condiţii de trai: la schimbările rapide care urmau să aibă loc treptat în viaţa lor, atât în diminuarea vibraţiei planetare, cât şi în perioada ei de creştere.
Cu această conștiinţă înaintată, oamenii au evoluat până în momentul de vibraţie cea mai joasă a Pământului.
Într-o astfel de perioadă, spiritele umane au păstrat permanent memoria lor întreagă, împreună cu conştiinţa experienţei cu care au trăit mult timp pe Pământ. Faptul că au fost conştiente de memoria lor, de experienţa lor vastă şi profundă, le-a determinat să o folosească în viaţa curentă: dar fiind perfect conştiente că fiecare etapă are specificul ei şi fiecare din ele trebuie trăită cu acest specific. Oricât de complex a putut fi trăită întreaga perioadă anterioară, nimic nu putea înlocui specificul perioadei care avea să se desfăşoare în viitor.
De asemenea, oamenii acelei perioade au mai cunoscut un aspect specific: acela al specificului vitezei de circulaţie a fluxurilor de energii şi materii în fiecare etapă în parte. Ştiau bine, din experienţa lor, că fluxurile circulă cu viteză mai mare când sunt proaspete, noi, venite practic direct din barierele inetr-subzonale care le-au creat drum în acest univers. Spiritele umane au venit pe Pământ în condiţiile în care vibraţia mediului era aproape de jumătatea perioadei sale de diminuare (de la ultima înnoire a fluxurilor, cam la începutul epocii saurienilor – până la următoarea, trăită efectiv de spiritele umane, pe Pământ: perioada vieţii de întrupat a lui Iisus din Nazaret). Circulaţia fluxurilor era deja mai lentă în momentul formării omenirii, decât în momentul de maximă vibraţie, iar oamenii ştiau asta foarte bine, de la bun început.
Treptat, spiritele umane au trăit toată perioada până la cea mai joasă vibraţie planetară. Şi trăim acum perioada de creştere, mult mai rapidă, a acestei vibraţii zonale (cea pământeană fiind astfel inclusă în cea zonală). Căci fluxurile sunt proaspete, noi, cu vibraţie aşadar mult mai înaltă decât aceea la care s-a petrecut intrarea oamenilor în evoluţiile pământene. Cu toate acestea, vibraţia medie actuală este totuşi mică deocamdată, chiar dacă filamentele noi au o vibraţie foarte mare şi o împrumută întrucâtva întregului mediu: format în mare parte din filamente vechi, care nu au apucat încă să elibereze subzona noastră.
Iar acesta este un prilej de evoluţie pe care numai această zonă îl oferă spiritelor: de aceea evoluanţii din zonele II şi III caută prilejul revenirilor în zona I, ori de câte ori evoluţiile proprii le pot oferi un astfel de prilej.
Evoluţiile în astfel de perioade planetare oferă o bogăţie de manifestări spiritelor întrupate, varietatea aceasta fiind efectul vibraţiilor amestecate ale fluxurilor care le traversează corpurile. Impresia generală de greutate este dată de multitudinea de reacţii în faţa evenimentelor planetare, mai ales în situaţia în care evoluanţii fac parte din grupuri venite din toate zonele universului, precum şi ajutători secundari şi centrali, întrupaţi în mijlocul primarilor, oferindu-le permanent exemplu de manifestare din obişnuinţele proprii. Manifestările sunt astfel foarte diferite, iar greutatea multor spirite este să se adapteze tuturora laolaltă şi mai ales fiecăruia în parte. Să suporte faptul că şi altora le este la fel de greu să-i înţeleagă aşa cum şi-ar dori şi să se înveţe reciproc să se adapteze unii – altora: să se tolereze, să se ajute, să convieţuiască astfel şi să conlucreze armonios.
Schimbările semnificative au loc de la o perioadă scurtă de timp la alta. Totuşi, aceste schimbări încep să aibă loc abia atunci când primele volume de fluxuri noi ajung în preajma stelei (Soarelui, în cazul nostru), şi sunt recirculate de ea prin sistemul corzilor matriceale stelare, apoi planetare: prin care se recirculă de fapt cele primite prin corzile galactice, umplând astfel pe toate căile „cerul” planetei.
O astfel de perioadă este însă destul de lungă, comparativ cu puterea încă mică a primarilor de suportare a vibraţiei scăzute. Le este mai greu să suporte impresia de nemişcare pe care o creează mediul înconjurător, decât oboseala incomparabil mai mică a trăirilor la nivele fluctuante: între vibraţii înalte şi vibraţii joase, chiar la intervale scurte de timp: ore, zile, luni şi ani.
De aceea se scurtează această perioadă de aşteptare, prin întruparea masivă de ajutători secundari şi centrali, în momentele dinaintea ajungerii la momentul în care spiritele primare nu mai pot îndura pasivitatea relativă pe care o au din lipsa modificării situaţiei (dorită a fi creşterea cât mai rapidă a vibraţiei planetare). Căci situaţia filamentelor aflate în circulaţie nu se modifică mai mult decât sunt lăsate în acest mediu, doar circulaţia lor este întrucâtva mai rapidă, dar la aceleaşi nivele de vibraţie proprie, joasă: este momentul când toate fluxurile se retrag şi începe aprovizionarea cu noi fluxuri – dar ele nu au ajuns încă în zona Pământului.
Este momentul în care se întrupează un coordonator de evoluţii – adică o entitate cu nivel maxim de evoluţie: pe câte o planetă unde se află creatori conştienţi universali, aflaţi în călătorii regresive: adică veniţi din zona a II-a şi a III-a a Universului Fizic, aflaţi în dificultăţi evolutive pe care le îndură cu multă greutate. Astfel de puncte universice sunt relativ rare în acelaşi timp – un timp al modificărilor puternice, totale, ale zonei.
În cazul Pământului, acest coordonator al evoluţiilor galactice locale a fost Iisus din Nazaret: ales pentru a aduce reducerea simţitoare a perioadei despre care am discutat. Prin puterea lui Iisus a pornit procesul de atragere a unor fluxuri bogate, noi, din marile portaluri ale barierei subzonei. Numai un astfel de coordonator a putut face o lucrare, de o asemenea precizie: căci fluxurile trebuiau preluate numai direct din portaluri, şi nu din aprovizionările galaxiilor din apropierea lor, care primeau deja fluxuri noi, direct din portaluri: necesare complexelor evoluţii care se desfăşoară în preajma unor asemenea creaţii speciale, cum sunt barierele inter-subzonale şi zonale.
Secundarii şi centralii care s-au întrupat alături de El, care au ajuns în preajma lui, care au fost lecuiţi, învăţaţi, coordonaţi de El: din preajma naşterii sale, de-a lungul vieţii şi încă mult timp după viaţa sa pământeană – au continuat să recircule şi ei, prin corpurile lor, fluxurile noi, atrase de Iisus. De fapt lucrurile au fost mai complexe, iar anumite aspecte nu sunt cunoscute în general de noi: entităţile dimensionale au fost cei dintâi lucrători alături de Iisus; au urmat moşii pământurilor, apoi abia secundarii şi centralii din rândurile populaţiilor primare din popoarele coordonate curent de moşi.
O asemenea lucrare, coordonată de Iisus, nu putea fi realizată de o altă entitate locală, fie moş sau entitate dimensională. Lucrarea de acest fel a depăşit cu mult pe aceea cunoscută de noi din Biblie.

A fost o lucrare de impuls puternic, după care mişcarea de atracţie din miezul galactic a fost lăsată liberă. Mişcarea a continuat însă în mod natural, prin trăirea şi activitatea general umană, după care celelalte vieţuitoare planetare au folosit, puţin câte puţin, după necesităţile lor mici, prin recircularea fluxurilor (chiar dacă în cantităţi mici) cu corpurile lor. S-a continuat atragerea fluxurilor din cele atrase cu timpul şi de nucleul galactic, apoi de stelele galaxiei – implicit de către steaua care ne guvernează. Şi astfel ajungând, prin întreaga reţea matriceală a galaxiei, şi în corpurile vieţuitoarelor de pretutindeni.
Însă în acest proces discutăm despre aportul oamenilor, căci oamenii au cel mai complex sistem corporal de pe planetă, din această dimensiune planetară, cuprinzând toate structurile vieţuitoarelor planetare.
Procesul a fost astfel grăbit, şi prin atragerea înainte de termen a fluxurilor noi, şi apoi, când a venit timpul, şi prin atragerea prin intermediul nucleului galactic.
Cel mai important lucru urmărit pe Pământ – ca şi pe alte planete din galaxie şi din întreaga zonă, aflate în aceeaşi situaţie – a fost legat de activitatea oamenilor, în calitatea lor de creatori conştienţi. Ei sunt aceia care folosesc mai multă energie, în procesele lor de trăire complexă: în creaţie şi în toate celelate manifestări a căror necesitate decurge din creaţie – deplasare, comunicare. A fost important pentru complexitatea evoluţiilor lor, să nu înceapă abia acum evoluţia pe care au trăit-o în ultimele 2000 de ani, intrând obosite în această etapă finală pământeană. Deja evoluţiile sunt în finalul lor, iar spiritele se pregătesc de plecare, de întoarcere acasă. Sunt evoluţii deja deosebit de complexe, cum le simţim foarte clar, în registre de vibraţie din ce în ce mai ridicate, dezvoltând activităţi din ce în ce mai sofisticate. Ne schimbăm, pe măsura acumulării de experienţă, urmând sfaturile primite de la coordonatorul nostru, Iisus: sfaturi, învăţături oferite special pentru a face faţă acestei perioade de trăire umană. Energiile şi materiile de vibraţie foarte ridicată, din ce în ce mai bogate azi, ne ajută să punem în practică învăţăturile.

Ceea ce putem face noi, în continuare, este să ne folosim din experienţa noastră şi din învăţăturile locale formele cele mai înaintate ale manifestărilor noastre. Să ne străduim să învăţăm mereu şi să pătrundem cât mai adânc înţelegerile celor care ni s-au dat, şi ni se dau în continuare, participând astfel la ridicarea permanentă a nivelului spiritual al întregii omeniri.