Să ne plasăm în cadrul studiului fenomenologiei legată de fondul energo-material al mediului în care evoluăm, în zona I a Universului Fizic.
După discuţiile privind circulaţia fluxurilor energetice şi materiale (pe care o vom dezvolta, mai departe, în curând) cea mai importantă problemă de dezbătut este aceea privind felul în care filamentele îşi pierd treptat vibraţia iniţială, chiar în cursul acestei circulaţii.
Avem în vedere o linie sinusoidală (după cum numim acestă formă azi) sau, cum au numit-o alţii: „ceea ce a mai fost – va mai fi”. Şi este o numire corectă, coprinzătoare, în funcţie de momentul folosirii ei, căci formularea se potriveşte oricărui sens. Este o linie conform căreia toate se petrec ciclic, şi chiar ea, raportată la alte cicluri care i se întrepătrund în cale, poate arăta cam aşa:
Fig.nr. 1: Sinusoidala modificării ciclice a vibraţiei medii planetare şi a blocului de fenomene planetare locale
Ceea ce demonstrează că, luând în considerare chiar şi numai o linie de discuţie: evoluţia în timp a vibraţiei medii planetare (nu mai departe: stelară, galactică, subzonală şi zonală) există mari modificări de la o perioadă mare de timp la alta, care atrag după sine modificări ale componentelor (structurilor) şi fenomenelor planetare, cu desfăşurare ciclică, la rândul lor.
Fig.nr.2: Dezvoltările regionale, de la nivel subatomic la nivelul structurilor planetare perceptibile şi ale celor mai puţin perceptibile de către om
În situaţia în care discutăm despre diminuarea vibraţiei medii planetare, ne referim tocmai la această compoziţie filamentară a aerului în care ne scăldăm. Aerul planetar are:
– pe de o parte: compoziţia mediului universic local – o compoziţie pe care o are mediul în care se află toate planetele, stelele – galaxiile organizate prin matrici stelar-galactice, în felul pe care îl cunoaştem acum.
– pe de altă parte, el mai are o componentă specifică planetei, în funcţie de steaua care o guvernează şi celelalte planete-surori cu care evoluează împreună sub îngrijirea stelei lor: microorganisme specifice condiţiilor locale, praf provenit din activitatea planetei şi a biosistemului său (incluzând şi creatorii conştienţi: oamenii, pe Pământ) sau din procesele de descompunere a corpurilor fluidice ale entităţilor care evoluează în acelaşi plan ca şi întrupaţii cu corp fizic.
Toate aceste elemente fizice sunt împletite în fluxurile filamentare de diferite alte vibraţii, comparativ cu vibraţia elementelor fizice menţionate mai sus. Ele sunt componente – compuşi fizico-chimici, organici sau anorganici, pe lângă fluxurile de filamente de materii şi energii de vibraţia cea mai joasă, care de fapt stau la baza formării compuşilor fizico-chimici cunoscuţi de noi; care intră şi ies din compoziţia structurilor planetare şi biologice perceptibile de noi ca fiind corpuri fizice.
Cum fiecare formă fizică este dublată cel puţin de o parte eterică, care înconjoară orice fărâmă de materie planetară şi stelară, mediul în care se află structurile fizice, general-percepute de noi azi, cuprind şi fluxuri de filamente specifice corpurilor noastre de alte vibraţii: pe care le numim eterice, astrale, mentale, cauzale, spirituale (sau buddhice), dumnezeieşti (sau atmice); cele pe care le-am numit enesice şi supraenesice sunt specifice oamenilor cu sarcini deosebit de complexe. Din toate acestea sunt formate corpurile noastre, corpurile noastre iau din fluxurile lor cele necesare pentru întreţinerea structurilor lor – de la stele până la viruşii planetari.
Şi nu numai, căci ceea ce noi numim azi galaxie, din galaxiile percepute de noi, din acest punct al universului, sunt organizări galactice, aşa cum am mai discutat, unde toate stelele şi planetele lor sunt legate între ele prin matrici eterice galactice. Asemenea matrici galactice sunt formaţiuni care ajută crearea, susţinerea, dezvoltarea şi întreţinerea vieţii sub formă de corzi cu noduri matriceale în care se dezvoltă stelele şi planetele. Materiile se structurează în interiorul corzilor sub forme tubulare concentric-interioare, în sensul invers al structurării corpurilor noastre în sistemele corporale: adică de la eteric către interior – astral, mental, cauzal, spiritual (buddhic), dumnezeiesc (atmic) enesic şi supraenesic.
Rezultă că nevoile galactice sunt mult mai extinse decât ceea ce percepem noi în mod normal, acum. În perioadele de înaltă frecventă stelar-planetară, corpurile noastre pot desfăşura activităţi mult mai complexe, pentru care ne permit percepţii mult mai extinse: vederea mentală se poate întinde până la un nivel total galactic în activitate curentă, iar intuitiv, în funcţie de evoluţia proprie – până spre marginile altor universuri cu care al nostru se învecinează, concentric.
Într-o astfel de structură a mediului evoluţiilor noastre, aşadar întreaga componenţă se desfăşoară astfel:
– mediul energetic fundamental al universului, care scaldă de fapt toate structurile Centrului de evoluţie;
– fluxuri filamentare create de către coordonatorii de evoluţii din universuri, la nivelele de vibraţie necesare tuturor spiritelor aflate în evoluţiile pe care le coordonează, cărora le crează astfel condiţii de desfăşurare vieţilor derulate sub îndrumarea lor. Fluxurile astfel create de ei sunt aduse, sunt urmărite în circulaţiile lor, sunt preluate înapoi atunci când vibraţia lor scade, pentru a nu se destructura complet, punând astfel în pericol viaţa micilor monade care trăisc în interiorul filamentelor. În locaţii speciale, filamentele sunt restructurate şi reintroduse în circulaţiile universice, după necesităţile locale ale spiritelor. Totul se petrece conform învăţăturilor preluate de la Marii Creatori şi totul se petrece sub directa şi permanenta lor îndrumare;
– elemente rezultate din circulaţiile fluxurilor şi din recircularea materiilor şi energiilor corpurilor de manifesatre din mediul local, din agregări şi din dezagregări, antrenate de fluxurile filamentare sau de forţele dezvoltate de corpurile planetare şi stelare. De fapt – general-galactice (cu toate componentele lor, pe care nu le mai enumerăm aici);
– la nivele şi mai joase, din preajma planetelor, circulaţia antrenează microorganisme (fizice sau astrale) – dar şi macroorganisme: entităţi evoluate astrale, spirituale, aflate în călătorii interzonale, ale căror corpuri se modifică mereu, recirculând la nivelele proprii de vibraţie materii şi energii din marile fluxuri filamentare, din câmpurile zonale şi subzonale.
Corpurile de manifestare ale spiritelor astfel întrupate se formează prin atragerea, pe firele radiaţiei spiritelor, a fluxurilor de filamente, alipirea strânsă în energiile radiante de diferite intensităţi (şi, astfel, de diferite vibraţii), hrănindu-se din energia spirituală radiantă în care formează astfel blocuri materiale, cu structuri diverse, după cum sunt structurale spiritele în interiorul lor. Adică se formează sistemele corporale, pe care le cunoaştem azi. Energia spirituală radiantă le formează astfel, le hrăneşte, le întreţine existenţa, funcţionarea – activitatea automată de care suntem mai mult sau mai puţin conştienţi. Mai departe, prin intermediul lor, spiritele întrupate se manifestă conform experienţei lor de întrupare, canalizând prin voinţa proprie forţele lor radiante, care depăşesc propriile corpuri. Concentrând fluxul radiant în direcţiile dorite, cu intensităţi diferite în funcţie de fiecare activitate necesară desfăşurării vieţilor lor, spiritele învaţă, aşa cum ştim acum, să desfăşoare creaţii coerente, deplasări, comunicări, să intre în relaţii complexe, să înveţe permanent să-şi recalibreze acţiunile, comportamentele, către nivele din ce în ce mai complexe şi atitudini din ce în ce mai profund ajutătoare pentru semenii lor. Semeni care învaţă, la rândul lor, din experienţa celor mai înaintaţi. Pe măsura eforturilor, creşte puterea energetică interioară, se intensifică radiaţia, creşte experienţa totală a spiritului, puterea de pătrundere, de înţelegere a tuturor fenomenelor care se desfăşoară în jurul lor, putând astfel să participe ele înseşi la creaţii din ce în ce mai puternice – dar şi mai subtile, din realitatea înconjurătoare.
Fenomenul de diminuare a vibraţiei medii zonale este un fenomen natural în măsura în care coordonatorii îl lasă să se desfăşoare liber: întrucât filamentele sunt create de către coordonatori, tot ei le pot schimba, atunci când le este necesar tuturor evoluanţilor din aceeaşi zonă şi subzonă. Iar acest schimb are loc cu volume de filamente noi, cu vibraţie ridicată la necesarul optim de trăire al tuturor spiritelor întrupate local.
Perceperea fenomenului de diminuare a vibraţiei planetare a avut loc încă din începuturile formării omenirii pe Pământ, întrucât vibraţia de atunci permitea corpurilor o desfăşurare complexă a percepţiilor şi a activităţilor spirituale umane. Permanent oamenii şi-a adaptat activităţile, trăirile la acest eveniment, cu care s-au obişnuit de la o viaţa la alta. Şi-au creat programe de adaptare la momentele pe care ştiau bine că le vor trăi, din greu, atunci când vibraţia va fi foarte joasă.
Vedeau permanent cu lumina se „întunecă” de la o viaţă la alta, vieţi de care erau foarte conştienţi atunci, din planificările ciclului general pe care îl cunoşteau cu precizie.
Nu cunoaştem prea multe lucruri privind vieţile anterioare, şi nu din cauză că cineva ne-ar lua cunoaşterea, ci din cauză că trăirile noastre se bazează mult pe memoria latentă a evoluţiilor anterioare. Suntem aici, acum, în acest punct al universului, în calitate de evoluanţi înaintaţi, reîntorşi în călătorie spirituală pe liniile de evoluţie pe care le-am mai parcurs cândva, cel puţin o dată (în calitate de rezidenţi), apoi de mai puţine sau de mai multe ori în calitate de ajutători ai rezidenţilor locali. Astfel, în evoluţiile petrecute în trecuturile proprii foarte vechi, la acelaşi nivel de vibraţie nu cunoşteam că ne întrupăm: cu cât evoluţiile sunt mai înaintate, cu atât revenirile în fiecare punct al universului sunt mai multe; experienţa acumulată, şi sedimentată în memorii, permite recuperarea mai rapidă a cunoaşterilor privind fluxul trăirilor anterioare şi devenirile normale următoare. Şi dacă nu este o cunoaştere clară întotdeauna, ea este cel puţin intuitivă, şi credem astfel că există reîncarnare, nemurire, că suntem în mijlocul unor evoluţii fără de sfârşit...
Astfel de conjuncturi, în care omenirea a ştiut bine cele care se vor petrece treptat, cu vibraţia planetară, în permanentă diminuare, precum şi aglomeraţia umană planetară au schimbat total faţa omenirii pe Pământ. Vibraţia foarte joasă nu deranjează foarte mult spiritele conştient-creatoare, cât le deranjează variaţiile ritmurilor planetare, stelare, schimbări care le oferă trăiri diferite de la o perioadă scurtă de timp la alta. Spiritele nu au foarte mult timp la dispoziţie pentru a se acomoda rapid de la un tip de vibraţie la altul, de la o întrupare la alta, în condiţii sociale şi lucrative deosebite de la o societate la alta. De aceea lipsa de rădare, de toleranţă, de acceptare a ajutorului care se poate primi, conduce la accentuarea comportamentelor agresive şi perverse, într-o spirală din care cu greu se mai poate ieşi.
Dar acest lucru, chiar dacă este, şi devine din ce în ce mai incomod şi mai greu de acceptat, totuşi are o parte bună: aceea de a oferi o imagine complexă a spiritului, a tuturor manifestărilor sale, în condiţii grele.
Şi chiar pentru a cunoaşte astfel de lucruri au venit până aici, pe Pământ.
Vremurile trec şi spiritele îşi trăiesc viaţă după viaţă, cu o conştienţă mai mult sau mai puţin dezvoltată asupra acestui fenomen. Populaţiile se afundă în comportamente grele, agresive, căci fluxurile cu vibraţie scăzută trezesc memoriile latente din vremurile în care trăiau pe aici cu experienţa redusă a începuturilor evoluţiilor lor.
Acei oameni care au o percepţie mai înaintată îşi pot da seama, comparând vremurile trecute pe care încă le mai pot cerceta mental, că lumina pe care o văd este tot mai întunecată de la o viaţa la alta, totul devine mai puţin controlabil şi este necesar să se facă faţă cu tot ceea ce este mai bun, mai uman cu adevărat – şi nu mai animalic, la tot ceea ce se poate trăi astfel. Devin foarte conştienţi de faptul că se poate trăi adaptând mereu creaţia şi relaţiile dintre oameni, chiar dacă pentru unii agresivitatea devine o a doua natură.
Fără această lucrare (pe care el o făcea în timp ce se ruga – şi nu permanent, ceea ce ar fi creat o schimbare prea bruscă, puternică, ameţitoare pentru oameni, şi distrugătoare pentru biosistemul planetar) volumele sunt atrase în mod normal de către miezul galactic şi distribuite prin sistemul de corzi matriceale, în circulaţie stelară şi apoi planetară.
Este o mişcare îndelungată, timp în care fiecare planetă cu creatori conştienţi poate să se afle la un pas de colaps, din cauza distrugerilor materiale de foarte mare complexitate. De aceea are loc această atragere puternică spre planetele cu creatori conştienţi: pentru celelalte planete, mişcarea este lăsată liberă, prin felul de circulaţie punctat mai sus
O astfel de lucrare, de o anvergură uriaşă, se poate simţi din primul moment – dar numai de către acelaşi susţinător-coordonator sau de către foarte puţini dintre ajutătorii săi umani (în cazul nostru – Maica Lui, care a simţit imediat că se pot face lucrări mentale puternice – încă de la nunta la care au participat amândoi). S-au realizat astfel lucrări chiar din trup uman, dintre care majoritatea mentale, căci vremurile pe care El le-a pregătit astfel să se apropie rapid sunt de felul celor mentale, cunoscute bine de către oameni în trecut, înainte de ultima glaciaţiune. Mai precis este vorba despre: creaţie materială mentală, comunicare mentală şi deplasare ajutată de corpul astral foarte puternic energizat.
A fost o lucrare de impuls puternic, după care mişcarea de atracţie din miezul galactic a fost lăsată liberă, continuând însă ca, prin activitatea general umană, să se atragă în continuare fluxurile direct din mediul galactic şi dinafara galaxiei, pe lângă cele recirculate de planetă, provenite de la steaua care ne guvernează.
Azi toţi oamenii folosesc astfel de energii, în registre de vibraţie din ce în ce mai ridicate, pentru activităţi din ce în ce mai sofisticate. Ne schimbăm comportamentele urmând sfaturile oferite de coordonatorul nostru Iisus, folosind pentru a le urma energii din registrele cele mai înalte de vibraţie galactică.
Ceea ce putem face noi, în continuare, este să ne folosim din experienţa noastră formele cele mai înaintate ale comportamentului nostru. Să ne străduim să învăţăm mereu şi să pătrundem cât mai adânc înţelegerile celor care ni s-au dat şi ni se dau, în continuare, participând astfel la ridicarea permanentă a nivelului spiritual al întregii omeniri.
După discuţiile privind circulaţia fluxurilor energetice şi materiale (pe care o vom dezvolta, mai departe, în curând) cea mai importantă problemă de dezbătut este aceea privind felul în care filamentele îşi pierd treptat vibraţia iniţială, chiar în cursul acestei circulaţii.
Avem în vedere o linie sinusoidală (după cum numim acestă formă azi) sau, cum au numit-o alţii: „ceea ce a mai fost – va mai fi”. Şi este o numire corectă, coprinzătoare, în funcţie de momentul folosirii ei, căci formularea se potriveşte oricărui sens. Este o linie conform căreia toate se petrec ciclic, şi chiar ea, raportată la alte cicluri care i se întrepătrund în cale, poate arăta cam aşa:
Fig.nr. 1: Sinusoidala modificării ciclice a vibraţiei medii planetare şi a blocului de fenomene planetare localeCeea ce demonstrează că, luând în considerare chiar şi numai o linie de discuţie: evoluţia în timp a vibraţiei medii planetare (nu mai departe: stelară, galactică, subzonală şi zonală) există mari modificări de la o perioadă mare de timp la alta, care atrag după sine modificări ale componentelor (structurilor) şi fenomenelor planetare, cu desfăşurare ciclică, la rândul lor.
Fig.nr.2: Dezvoltările regionale, de la nivel subatomic la nivelul structurilor planetare perceptibile şi ale celor mai puţin perceptibile de către omÎn situaţia în care discutăm despre diminuarea vibraţiei medii planetare, ne referim tocmai la această compoziţie filamentară a aerului în care ne scăldăm. Aerul planetar are:
– pe de o parte: compoziţia mediului universic local – o compoziţie pe care o are mediul în care se află toate planetele, stelele – galaxiile organizate prin matrici stelar-galactice, în felul pe care îl cunoaştem acum.
– pe de altă parte, el mai are o componentă specifică planetei, în funcţie de steaua care o guvernează şi celelalte planete-surori cu care evoluează împreună sub îngrijirea stelei lor: microorganisme specifice condiţiilor locale, praf provenit din activitatea planetei şi a biosistemului său (incluzând şi creatorii conştienţi: oamenii, pe Pământ) sau din procesele de descompunere a corpurilor fluidice ale entităţilor care evoluează în acelaşi plan ca şi întrupaţii cu corp fizic.
1. SĂ NE AMINTIM DESPRE CÂTEVA ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE MEDIILOR DE EVOLUŢIE SPIRITUALĂ
În imediata apropiere a planetelor mai ales, ceea ce numim aer are o compoziţie mai bogată în diverse gaze – şi este compoziţia planului fizico-chimic aerian, cunoscută acum de noi: oxigen, bioxid de carbon, gaze rare, rezultate din activitatea organică a biosistemului planetar şi din activitatea telurică, vulcanică şi pământos-apoasă a structurilor planetei (alte gaze, vapori de apă, componente vulcanice: cenuşi, etc.).Toate aceste elemente fizice sunt împletite în fluxurile filamentare de diferite alte vibraţii, comparativ cu vibraţia elementelor fizice menţionate mai sus. Ele sunt componente – compuşi fizico-chimici, organici sau anorganici, pe lângă fluxurile de filamente de materii şi energii de vibraţia cea mai joasă, care de fapt stau la baza formării compuşilor fizico-chimici cunoscuţi de noi; care intră şi ies din compoziţia structurilor planetare şi biologice perceptibile de noi ca fiind corpuri fizice.
Cum fiecare formă fizică este dublată cel puţin de o parte eterică, care înconjoară orice fărâmă de materie planetară şi stelară, mediul în care se află structurile fizice, general-percepute de noi azi, cuprind şi fluxuri de filamente specifice corpurilor noastre de alte vibraţii: pe care le numim eterice, astrale, mentale, cauzale, spirituale (sau buddhice), dumnezeieşti (sau atmice); cele pe care le-am numit enesice şi supraenesice sunt specifice oamenilor cu sarcini deosebit de complexe. Din toate acestea sunt formate corpurile noastre, corpurile noastre iau din fluxurile lor cele necesare pentru întreţinerea structurilor lor – de la stele până la viruşii planetari.
Şi nu numai, căci ceea ce noi numim azi galaxie, din galaxiile percepute de noi, din acest punct al universului, sunt organizări galactice, aşa cum am mai discutat, unde toate stelele şi planetele lor sunt legate între ele prin matrici eterice galactice. Asemenea matrici galactice sunt formaţiuni care ajută crearea, susţinerea, dezvoltarea şi întreţinerea vieţii sub formă de corzi cu noduri matriceale în care se dezvoltă stelele şi planetele. Materiile se structurează în interiorul corzilor sub forme tubulare concentric-interioare, în sensul invers al structurării corpurilor noastre în sistemele corporale: adică de la eteric către interior – astral, mental, cauzal, spiritual (buddhic), dumnezeiesc (atmic) enesic şi supraenesic.
Rezultă că nevoile galactice sunt mult mai extinse decât ceea ce percepem noi în mod normal, acum. În perioadele de înaltă frecventă stelar-planetară, corpurile noastre pot desfăşura activităţi mult mai complexe, pentru care ne permit percepţii mult mai extinse: vederea mentală se poate întinde până la un nivel total galactic în activitate curentă, iar intuitiv, în funcţie de evoluţia proprie – până spre marginile altor universuri cu care al nostru se învecinează, concentric.
Într-o astfel de structură a mediului evoluţiilor noastre, aşadar întreaga componenţă se desfăşoară astfel:
– mediul energetic fundamental al universului, care scaldă de fapt toate structurile Centrului de evoluţie;
– fluxuri filamentare create de către coordonatorii de evoluţii din universuri, la nivelele de vibraţie necesare tuturor spiritelor aflate în evoluţiile pe care le coordonează, cărora le crează astfel condiţii de desfăşurare vieţilor derulate sub îndrumarea lor. Fluxurile astfel create de ei sunt aduse, sunt urmărite în circulaţiile lor, sunt preluate înapoi atunci când vibraţia lor scade, pentru a nu se destructura complet, punând astfel în pericol viaţa micilor monade care trăisc în interiorul filamentelor. În locaţii speciale, filamentele sunt restructurate şi reintroduse în circulaţiile universice, după necesităţile locale ale spiritelor. Totul se petrece conform învăţăturilor preluate de la Marii Creatori şi totul se petrece sub directa şi permanenta lor îndrumare;
– elemente rezultate din circulaţiile fluxurilor şi din recircularea materiilor şi energiilor corpurilor de manifesatre din mediul local, din agregări şi din dezagregări, antrenate de fluxurile filamentare sau de forţele dezvoltate de corpurile planetare şi stelare. De fapt – general-galactice (cu toate componentele lor, pe care nu le mai enumerăm aici);
– la nivele şi mai joase, din preajma planetelor, circulaţia antrenează microorganisme (fizice sau astrale) – dar şi macroorganisme: entităţi evoluate astrale, spirituale, aflate în călătorii interzonale, ale căror corpuri se modifică mereu, recirculând la nivelele proprii de vibraţie materii şi energii din marile fluxuri filamentare, din câmpurile zonale şi subzonale.
Corpurile de manifestare ale spiritelor astfel întrupate se formează prin atragerea, pe firele radiaţiei spiritelor, a fluxurilor de filamente, alipirea strânsă în energiile radiante de diferite intensităţi (şi, astfel, de diferite vibraţii), hrănindu-se din energia spirituală radiantă în care formează astfel blocuri materiale, cu structuri diverse, după cum sunt structurale spiritele în interiorul lor. Adică se formează sistemele corporale, pe care le cunoaştem azi. Energia spirituală radiantă le formează astfel, le hrăneşte, le întreţine existenţa, funcţionarea – activitatea automată de care suntem mai mult sau mai puţin conştienţi. Mai departe, prin intermediul lor, spiritele întrupate se manifestă conform experienţei lor de întrupare, canalizând prin voinţa proprie forţele lor radiante, care depăşesc propriile corpuri. Concentrând fluxul radiant în direcţiile dorite, cu intensităţi diferite în funcţie de fiecare activitate necesară desfăşurării vieţilor lor, spiritele învaţă, aşa cum ştim acum, să desfăşoare creaţii coerente, deplasări, comunicări, să intre în relaţii complexe, să înveţe permanent să-şi recalibreze acţiunile, comportamentele, către nivele din ce în ce mai complexe şi atitudini din ce în ce mai profund ajutătoare pentru semenii lor. Semeni care învaţă, la rândul lor, din experienţa celor mai înaintaţi. Pe măsura eforturilor, creşte puterea energetică interioară, se intensifică radiaţia, creşte experienţa totală a spiritului, puterea de pătrundere, de înţelegere a tuturor fenomenelor care se desfăşoară în jurul lor, putând astfel să participe ele înseşi la creaţii din ce în ce mai puternice – dar şi mai subtile, din realitatea înconjurătoare.
2. DIMINUAREA TREPTATĂ A VIBRAŢIEI ÎN ZONA I A UNIVERSULUI FIZIC
Cu timpul însă, filamentele care sunt recirculate de corpurile de manifestare ale spiritelor pierd din ce în ce mai mult din stratul lor exterior de energie compactizată, fără însă să ajungă să se destrame. Datorită acestor pierderi, are loc o diminuare treptată a vibraţiei înalte pe care au avut-o iniţial, în circulaţia lor zonală. Acest fapt conduce la diminuarea generală a vibraţiei zonale, pe fiecare subzonă, mai departe. În subzonele cu vibraţie generală mai mică – aşa cum este aceea în care se află şi Pământul – diferenţa dintre cea mai înaltă valoare şi cea mai joasă valoare a vibraţiei este destul de mare, şi astfel creatorii conştienţi – pe Pământ, oamenii – percep o astfel de diferenţă şi îşi dau seama de consecinţele puternice ale ei asupra creaţiei lor, asupra comunicării dintre ei, asupra relaţiilor pe care nu le mai pot întreţine la nivelele anterioare de înaltă calitate. Fenomenul de diminuare a vibraţiei medii zonale este un fenomen natural în măsura în care coordonatorii îl lasă să se desfăşoare liber: întrucât filamentele sunt create de către coordonatori, tot ei le pot schimba, atunci când le este necesar tuturor evoluanţilor din aceeaşi zonă şi subzonă. Iar acest schimb are loc cu volume de filamente noi, cu vibraţie ridicată la necesarul optim de trăire al tuturor spiritelor întrupate local.
Perceperea fenomenului de diminuare a vibraţiei planetare a avut loc încă din începuturile formării omenirii pe Pământ, întrucât vibraţia de atunci permitea corpurilor o desfăşurare complexă a percepţiilor şi a activităţilor spirituale umane. Permanent oamenii şi-a adaptat activităţile, trăirile la acest eveniment, cu care s-au obişnuit de la o viaţa la alta. Şi-au creat programe de adaptare la momentele pe care ştiau bine că le vor trăi, din greu, atunci când vibraţia va fi foarte joasă.
Vedeau permanent cu lumina se „întunecă” de la o viaţă la alta, vieţi de care erau foarte conştienţi atunci, din planificările ciclului general pe care îl cunoşteau cu precizie.
Nu cunoaştem prea multe lucruri privind vieţile anterioare, şi nu din cauză că cineva ne-ar lua cunoaşterea, ci din cauză că trăirile noastre se bazează mult pe memoria latentă a evoluţiilor anterioare. Suntem aici, acum, în acest punct al universului, în calitate de evoluanţi înaintaţi, reîntorşi în călătorie spirituală pe liniile de evoluţie pe care le-am mai parcurs cândva, cel puţin o dată (în calitate de rezidenţi), apoi de mai puţine sau de mai multe ori în calitate de ajutători ai rezidenţilor locali. Astfel, în evoluţiile petrecute în trecuturile proprii foarte vechi, la acelaşi nivel de vibraţie nu cunoşteam că ne întrupăm: cu cât evoluţiile sunt mai înaintate, cu atât revenirile în fiecare punct al universului sunt mai multe; experienţa acumulată, şi sedimentată în memorii, permite recuperarea mai rapidă a cunoaşterilor privind fluxul trăirilor anterioare şi devenirile normale următoare. Şi dacă nu este o cunoaştere clară întotdeauna, ea este cel puţin intuitivă, şi credem astfel că există reîncarnare, nemurire, că suntem în mijlocul unor evoluţii fără de sfârşit...
Astfel de conjuncturi, în care omenirea a ştiut bine cele care se vor petrece treptat, cu vibraţia planetară, în permanentă diminuare, precum şi aglomeraţia umană planetară au schimbat total faţa omenirii pe Pământ. Vibraţia foarte joasă nu deranjează foarte mult spiritele conştient-creatoare, cât le deranjează variaţiile ritmurilor planetare, stelare, schimbări care le oferă trăiri diferite de la o perioadă scurtă de timp la alta. Spiritele nu au foarte mult timp la dispoziţie pentru a se acomoda rapid de la un tip de vibraţie la altul, de la o întrupare la alta, în condiţii sociale şi lucrative deosebite de la o societate la alta. De aceea lipsa de rădare, de toleranţă, de acceptare a ajutorului care se poate primi, conduce la accentuarea comportamentelor agresive şi perverse, într-o spirală din care cu greu se mai poate ieşi.
Dar acest lucru, chiar dacă este, şi devine din ce în ce mai incomod şi mai greu de acceptat, totuşi are o parte bună: aceea de a oferi o imagine complexă a spiritului, a tuturor manifestărilor sale, în condiţii grele.
Şi chiar pentru a cunoaşte astfel de lucruri au venit până aici, pe Pământ.
Vremurile trec şi spiritele îşi trăiesc viaţă după viaţă, cu o conştienţă mai mult sau mai puţin dezvoltată asupra acestui fenomen. Populaţiile se afundă în comportamente grele, agresive, căci fluxurile cu vibraţie scăzută trezesc memoriile latente din vremurile în care trăiau pe aici cu experienţa redusă a începuturilor evoluţiilor lor.
Acei oameni care au o percepţie mai înaintată îşi pot da seama, comparând vremurile trecute pe care încă le mai pot cerceta mental, că lumina pe care o văd este tot mai întunecată de la o viaţa la alta, totul devine mai puţin controlabil şi este necesar să se facă faţă cu tot ceea ce este mai bun, mai uman cu adevărat – şi nu mai animalic, la tot ceea ce se poate trăi astfel. Devin foarte conştienţi de faptul că se poate trăi adaptând mereu creaţia şi relaţiile dintre oameni, chiar dacă pentru unii agresivitatea devine o a doua natură.
3. CREŞTEREA VIBRAŢIEI LOCALE: AJUTOR ŞI EFORT PROPRIU PERMANENT
Astfel de societăţi sunt însă mereu ajutate, pentru ca cei care nu au experienţă foarte multă de manifestare la nivele joase de vibraţie să nu se afunde în comportamente agresive şi perverse: decât atât cât să-şi dea seama că le au, şi apoi să accepte că pot să le modifice către bunătate, altruism, sacrificiu şi iubire. Acest ajutor se bazează pe întruparea unui Fiu de Dumnezeu – adică a unui coordonator de evoluţii – chiar în mijlocul celor care au mai multă nevoie de sfaturile sale. Dar lucrarea unui astfel de coordonator (Iisus, în cazul galaxiei noatre) nu cuprinde numai sfaturi, aşa cum ne-a m obişnuit să ştim ci, prin puterea sa, el începe să atragă în mod conştient spre galaxia locală, din locurile speciale de unde se fac aprovizionări cu noi fluxuri de filamente, cu vibraţie foarte înaltă, volume uriaşe din fluxurile noi, prin puterea sa personală. Fără această lucrare (pe care el o făcea în timp ce se ruga – şi nu permanent, ceea ce ar fi creat o schimbare prea bruscă, puternică, ameţitoare pentru oameni, şi distrugătoare pentru biosistemul planetar) volumele sunt atrase în mod normal de către miezul galactic şi distribuite prin sistemul de corzi matriceale, în circulaţie stelară şi apoi planetară.
Este o mişcare îndelungată, timp în care fiecare planetă cu creatori conştienţi poate să se afle la un pas de colaps, din cauza distrugerilor materiale de foarte mare complexitate. De aceea are loc această atragere puternică spre planetele cu creatori conştienţi: pentru celelalte planete, mişcarea este lăsată liberă, prin felul de circulaţie punctat mai sus
O astfel de lucrare, de o anvergură uriaşă, se poate simţi din primul moment – dar numai de către acelaşi susţinător-coordonator sau de către foarte puţini dintre ajutătorii săi umani (în cazul nostru – Maica Lui, care a simţit imediat că se pot face lucrări mentale puternice – încă de la nunta la care au participat amândoi). S-au realizat astfel lucrări chiar din trup uman, dintre care majoritatea mentale, căci vremurile pe care El le-a pregătit astfel să se apropie rapid sunt de felul celor mentale, cunoscute bine de către oameni în trecut, înainte de ultima glaciaţiune. Mai precis este vorba despre: creaţie materială mentală, comunicare mentală şi deplasare ajutată de corpul astral foarte puternic energizat.
A fost o lucrare de impuls puternic, după care mişcarea de atracţie din miezul galactic a fost lăsată liberă, continuând însă ca, prin activitatea general umană, să se atragă în continuare fluxurile direct din mediul galactic şi dinafara galaxiei, pe lângă cele recirculate de planetă, provenite de la steaua care ne guvernează.
Azi toţi oamenii folosesc astfel de energii, în registre de vibraţie din ce în ce mai ridicate, pentru activităţi din ce în ce mai sofisticate. Ne schimbăm comportamentele urmând sfaturile oferite de coordonatorul nostru Iisus, folosind pentru a le urma energii din registrele cele mai înalte de vibraţie galactică.
Ceea ce putem face noi, în continuare, este să ne folosim din experienţa noastră formele cele mai înaintate ale comportamentului nostru. Să ne străduim să învăţăm mereu şi să pătrundem cât mai adânc înţelegerile celor care ni s-au dat şi ni se dau, în continuare, participând astfel la ridicarea permanentă a nivelului spiritual al întregii omeniri.
