GRUPĂRI SPIRITUALE (2): Grupuri spirituale în călătorii universice

Ne întrebăm de multe ori de ce avem nevoie de astfel de cunoaşteri acum, aici, pe Pământ, de ce începem să ne amintim despre lucruri pe care aparent nu le putem folosi acum, în treburile noastre curente, îndreptate către un fel de supravieţuire concretă, materială, chiar şi spirituală – dar într-un fel de altă natură: culturală, religioasă.
Mulţi oameni au intuiţii foarte clare referitoare la trăiri pe care nu le recunosc din viaţa de zi cu zi, şi suntem de multe ori trataţi drept cel puţin visători – ca să nu spunem mai rău – de către cei care ori nu au astfel de „visări”, ori şi le ascund cu îndemânare din ce în ce mai bună, pe măsura căpătării de experienţă în această direcţie. Moştenim încredințări pline de frici, temeri, nesiguranţe, care ne fac să formăm sau să aderăm la grupuri în care ne simţim cumva mai în siguranţă, deşi poate că nu răspund chiar integral celor care apar în sufletul nostru. Puţini sunt cei care au obişnuinţa curajului de a merge pe cont propriu, fără să se sprijine neapărat pe grupuri, dar se acceptă reciproc şi comunică cu bunăvoinţă unii cu alţii.
Ceea ce unesc oamenii, în acest fel, este intuiţia că vin „de undeva”, că se vor întoarce din nou „acolo”, într-un mod foarte natural, aşa cum azi călătorim de la un oraş la altul, de la o regiune a planetei – la alta. Şi avem uneori puterea să înţelegem, din frânturi de vise, din intuiţii din ce în ce mai clare, de unde venim şi încotro ne vom îndrepta, cândva.
Şi nu numai atât: descoperim în viaţa noastră curentă, oriunde ne aflăm, orice am face, multe lucruri care se aliniază încredinţărilor celor care simt la fel cu noi. Descoperim, chiar fără să ştim precis, oameni de lângă noi cu aceleaşi înclinaţii, cu aceleaşi moduri de trai, de gândire, de a aprecia frumuseţile care se dezvăluie sub simţurile noastre din ce în ce mai clare, mai puternice, dar în aceleaşi timp mai subtile, dând volum şi savoare vieţii care prinde alte „culori” în tabloul său profund.
Curând ajungem să percepem realitatea mult mai densă, mai profundă, iar aceleaşi intuiţii, sunt dezvoltate uneori până la clar-intuiţii, la clar-simţuri, cu înţelegeri precise ale lucrurile până în rădăcinile lor. Toate la un loc formează un adevărat tezaur de cunoaştere, de experienţă, care ne ajută să mergem din ce în ce mai hotărâţi spre profunzimile dezvăluite mereu, fără sfârşit…

1. GENERALITĂŢI: Evoluţii care conduc la călătorii spirituale

Evoluţiile se bazează mult pe mişcarea spiritelor în spaţiile universice, căci prin mişcare ele s-au creat, pornind chiar din cele mai fine structuri care le formează interiorul: celulele energetice fundamentale. Prin mişcare se formează monada, în fluxurile de energie fundamentală primordială, şi tot prin mişcare îşi găseşte ea stabilitatea formelor sale interioare şi exterioare.
Cele dintâi evoluţii însă nu sunt conştientizate decât ca fel de libertate de mişcare neîngrădită decât de puterile ei foarte mici – dar nici acest lucru nu este înţeles de la început. Mai târziu însă monadele, grupate în spirite, vor conştientiza că şi manifestările pe care le deprind treptat nu sunt îngrădite. Tocmai astfel de conştientizări conduc la înţelegerea treptată a unor diverse forme de îngrădire de o subtilitate pe care o vor aprecia din ce în ce mai mult, pe măsura acumulării de experienţă. Iar pe măsura creşterii experienţei, ele descoperă infinitul de fiinţe şi de creaţii, de creatori care învaţă să creeze – nu să distrugă, să ajute – nu să omoare sau să-şi impună nevoile proprii în faţa celor colective.
Mai departe, spiritele înţeleg treptat că libertatea de manifestare este o parte importantă a evoluţiilor, iar în cadrul acestui ocean de manifestări mişcarea este, la rândul ei, o parte foarte importantă.
Învăţăturile vor forma în continuare spiritelor înţelegerile multor obişnuinţe, şi apoi chiar dezobişnuiri, după cum învaţă să-şi trăiască viaţa. O viaţă cu evenimente rând pe rând înţelese ca fiind la început feluri în care trebuie să-şi protejeze viaţa – a lor şi a grupurilor din ce în ce mai largi, pe care şi le conştientizează în jurul lor şi de care le este legată supravieţuirea. Subtilităţile trăirilor ulterioare le vor conduce la înţelegerea faptului că astfel de grupări conduc la extinderea cunoaşterilor proprii în situaţii extrem de diferite. Conştientizând ajutorul pe care îl primesc mereu de la proprii lor ajutători, înţeleg că au nevoie să înveţe să ajute şi ele, la rândul lor, aşa cum şi ele învaţă permanent să se lase ajutaţi de către cei care le oferă ajutor cu multă bunăvoinţă. Iar o parte însemnată a ajutorului pe care îl primesc îl remarcă a fi un ajutor universal – după ce s-au obişnuit cu un fel de ajutor despre care credeau a fi oferit numai lor, în plus pe lângă aprecierea despre care credeau a fi oferită numai lor, în toată lumea pe care ei o cunoşteau.
Şi astfel spiritele ajung să înţeleagă că orice ajutor de înaltă calitate spirituală face ca fiecare fiinţă în parte să se simtă importantă, unică în universul pe care îl descoperă pas cu pas. În „paşii” pe care îi fac însă, ele vor înţelege subtilitatea ajutorului pe care vor dori şi ele să-l ofere, cu gândul la bucuria cu care sunt ajutaţi toţi micuţii universurilor.
Pe lângă acest lucru, învaţă că au trăit şi au ajuns atât de departe, însă ele nu au conştientizat de loc viaţa începuturilor lor. De aceea, atenţia lor se îndreaptă treptat către ceea ce pot învăţa de-a lungul vieţii actuale, etapelor actuale, dar şi a celor care le-au rămas în memoriile deosebit de puternice, de cuprinzătoare, pe care le poartă cu sine orice monadă în parte, împărtăşind celorlalţi fraţi de spirit. Cercetează împreună modul în care toate memoriile lor le aduc elemente noi în conştientul care, astfel, se dezvoltă treptat, şi ele conştientizează mai ales faptul că multe elemente ale trecutului lor îi împiedică, prin deprinderile formate şi înrădăcinate în vremuri de mult uitate, să poată merge mai departe. Frici, mânii, dispreţ, agresivitate, intoleranţă, neîncredere şi multe altele… Învaţă însă de la alte spirite, mai înaintate în drumul învăţăturilor, că pot fi înlăturate prin trăiri în mijlocul unor spirite care merg pe aceeaşi cale cu ele – dar au intrat ulterior în evoluţii. Aceasta fiind o întoarcere în propriul lor trecut dar cu forţe mult mai înaintate, înţelegând multe amănunte pe care la primele lor trăiri nu le-au sesizat, în vâltorile celor pe care le trăiau de la nivelul forţelor lor de atunci. Adică exact cum trăiesc cei în a căror lume pot să trăiască puţin din nou, pentru a-şi extinde astfel înţelegerile. Şi că vine vremea tuturor celor aflaţi în evoluţiile pe care le conştientizează treptat să-şi cunoască astfel rădăcinile…
Şi aşa vine rândul tuturor spiritelor să-şi extindă drumurile spirituale, pentru o primă dată, de la o zonă a Universului fizic la alta – atunci când au curajul pentru prima dată să o facă: căci până atunci călătoriile lor s-au limitat doar la aceeaşi zonă: aceeaşi în care s-au născut – individ sau entitate – pentru a-şi desfăşura evoluţiile.
Dar abia după o primă astfel de călătorie orice spirit învaţă ce este cu adevărat ceea ce doar a crezut şi a sperat că poate înţelege cândva. Rădăcinile pe care ele şi le cunosc astfel le dovedeşte cu prisosinţă acest lucru. Rădăcini de o diversitate uriaşă, nebănuită, din care înţeleg complet că nu poate fi nici prima, şi nici ultima lor călătorie de acest fel.
Dar nu numai acest aspect îl înţeleg, ci şi întreaga organizare pe care o trăiesc astfel, realizată de fraţi mai evoluaţi – deşi nu cu mult: dar coordonaţi de ajutători mari ei pot duce totul la bun sfârşit. Şi fiecare spirit ajunge astfel să dorească să şi organizeze asemenea călătorii – nu numai să le trăiască. Realitatea universului se prezintă astfel deosebit de complexă şi fără de sfârşit în căutări şi găsiri de înţelegeri. Dar toate spiritele îşi doresc să cunoască, să înveţe totul, în lumile pe care le descoperă, pas cu pas.

2. GENERALITĂŢI DESPRE CĂLĂTORII SPIRITUALE REGRESIVE:

(Studiul detaliat al evoluţiilor progresive şi regresive poate fi urmărit la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-privind-diverse-stari_20.html
Există tot felul de călătorii, de circulaţii ale spiritelor, până când vor ajunge să efectueze primele lor călătorii inter-galactice şi apoi inter-zonale. Sunt multe feluri de circulaţii din care, conform celor cunoscute de noi, pe Pământ, spiritele învaţă să circule conştient, specific fiecărei trepte de evoluţie pe care o trăiesc. Vom puncta în viitor astfel de circulaţii spirituale, pe care spiritele primare ajung să le cunoască bine, înainte de plecarea lor în prima călătorie regresivă.
Să avem în vedere aceste lucruri şi studiul prezentat la adresa de mai sus, şi să specificăm aici doar faptul că astfel de călătorii regresive sunt necesitate de trăirile pe care le au spiritele la un moment dat al evoluţiilor lor, explicat mai sus, călătorii de care au nevoie imperioasă pentru a-şi depăşi blocajele proprii. Nivelele de evoluţie la care se petrec astfel de conştientizări sunt destul de înaintate pentru ca ele să-şi dea seama cât de multe lucruri vechi le împiedică mersul mereu înainte: frici, reţineri, neîncrederi în mijlocul unor aglomeraţii spirituale cu care nu s-au mai întâlnit, şi, mai ales, ceea ce este nespus de greu: departe de ajutătorii lor înaintaţi, cu care erau obişnuiţi.
Să detaliem puţin acest lucru.
Privită din perspectiva pământeană, călătoria spirituală de tip regresiv este un domeniu larg, şi nu întotdeauna bine înţeles. Necesitatea ei este un drum lung: de la obişnuinţa a fi protejat şi învăţat – la a proteja şi învăţa pe alţii. Şi mai ales atunci când este vorba de a trăi şi a realiza astfel de lucruri la vibraţii joase, cu care spiritele care abia au depăşit evoluţiile constant progresive nu mai sunt de mult obişnuite. Evoluţiile progresive nu se întrerup timp îndelungat, pe parcursul întregii zone I a universului, pentru obişnuirea cu activităţi superioare, pentru întărirea comportamentului echilibrat, pentru formarea unor încredinţări solide privind necesitatea folosirii lor în orice situaţii. Există obişnuinţa unui anume fel de călătorie: de la vibraţii ceva mai mari – la vibraţii doar ceva mai joase, folosind aceleaşi sisteme corporale în care s-au născut, care le creează o anume stabilitate emoţională, care ajută la desfăşurarea tuturor sarcinilor de destin, indiferent cu cine vin în tangenţă sau ce locuri din zona lor de evoluţie cutreieră.
Călătoria spirituală regresivă foloseşte însă corpuri din fiecare subzonă pe care o străbat, aşa după cum au evoluat de-a lungul liniei lor de evoluţie progresivă, pas cu pas, de la un sistem stelar la altul, în trecut. Tocmai pentru că se înţelege bine greutatea unei astfel de călătorii realizate pentru prima dată, prima călătorie de acest fel se realizează într-un circuit: de la o zonă la alta, fără un punct terminus: adică un punct cu cea mai joasă vibraţie pe care o pot suporta spiritele la nivelul lor de evoluţie. Un punct terminus în care, aşa cum vom vedea la alte călătorii asemănătoare, se desfăşoară un ciclu mai lung de vieţi, folosind, aşa cum sunt obişnuite, acelaşi fel de sisteme corporale, chiar dacă de-a lungul timpului au loc modificări uşoare ale corpurilor, dar nu structurale majore.
Prima astfel de călătorie – pe care o vom numi călătorie spirituală în tranzit interzonal – are loc de la o subzonă la alta, de la o zonă la alta, cu un set de 2 – maximum 3 vieţi pe fiecare planetă de oprire. Este astfel o călătorie organizată minuţios de ajutători pricepuţi, de coordonatori care le vor ajuta să nu-şi piardă nici interesul pentru călătorie, nici puterea de a merge mereu mai departe.

3. CĂLĂTORII SPIRITUALE ÎN TRANZIT INTERZONAL

Ne oprim mai mult asupra unor descrieri, căci în acest fel ne va fi mult mai uşor să pătrundem şi în profunzimile călătoriilor spirituale în bloc piramidal, următoarea formă pe care o vom studia împreună.
Dacă tot a venit vorba despre călătoriile spirituale în bloc piramidal, să avem în vedere faptul că asemenea călătorii pe care le avem acum în dezbatere nu sunt legate între ele direct. Discutam în alte studii despre faptul că astfel de blocuri piramidale formează majoritatea întrupaţilor de tip uman de pe Pământ sau din jurul Pământului. Grupurile spirituale aflate în tranzit interzonal pot să facă parte din populaţiile umane, dar de regulă ele sunt doar în trecere pe Pământ, în perioadele planetare cu vibraţie foarte înaltă. Ele vin din diferite părţi, de pe diferite linii de evoluţie, din regiuni ale universului de înaltă vibraţie (ceea ce am numit aici zona a II-a a universului). Discutam în deschiderea acestui studiu despre faptul că primele astfel de călătorii au loc după primele obişnuinţe de trăire a spiritelor în zona a II-a, atunci când se adună multe dezorientări cu privire la viaţa de tip nou, care se formează în zona a II-a, diferită mult de aceea din zona I. Sunt diferenţieri legate de aglomeraţii stelare şi planetare, populaţionale în preajma planetelor dese din zona a II-a, precum şi greutatea de a găsi ajutători de felul celor cu care sunt obişnuiţi din zona I: în propriile familii, societăţi, peste tot în drumurile lor, parcă neavând altceva a face decât să-i ajute şi să le aprecieze mereu eforturile făcute deopotrivă pentru cele mai însemnate sau neînsemnate lucruri. Se simt singuri şi neajutoraţi, neînţeleşi de către cei care au mereu altceva de făcut, concentraţi şi atenţi la lucruri de o complexitate cu care noii veniţi nu sunt obişnuiţi încă.
Astfel de situaţii însă le vor regăsi – chiar dacă sub alte forme – ori de câte ori se vor finaliza sau vor începe alte etape de evoluţie, cu alte obişnuinţe – noi, deşi cunoscute în mare parte de ele. Dar noutatea şi faptul că de multe ori trebuie să se descurce pe cont propriu fac destul de dificil primul pas. Iar dificultatea constă în faptul că sunt multe elemente de manifestare trecută, bune pentru etapele trecute, dar care au nevoie acum de remodelare spirituală, căci şi forţele spiritului sunt mai mari şi este necesar a fi cunoscute prin propriile trăiri. De aceea ajutătorii puternici şi pricepuţi sunt acum, în noile lor etape, departe, de negăsit decât atunci când într-adevăr este nevoie de ei, undeva.
De aceea, incursiuni în modurile de evoluţie veche, pentru cunoaşterea celor pe care nu le-au înţeles decât limitat la vremea lor, sunt călătorii cu care spiritele se vor obişnui treptat şi vor ajunge să le simtă necesitatea, din timp. Să caute să-şi dea seama cât pot să ducă greul unor astfel de conştientizări. Şi îşi vor da seama treptat că nici forţele pe care le-au conştientizat deja nu sunt obişnuiţi să le folosească integral, iar alţi evoluanţi simt acest lucru şi îi lasă să şi le descopere, treptat. Chiar în timpul călătoriilor lor îşi dau seama de acest lucru şi, în viitoarele lor călătorii – mult mai complexe – vor avea conştiinţa căutării oricăror forţe, cunoaşteri interioare, anterioare, care să le ofere posibilităţi de a se descurca în lumile pe care le-au cunoscut cândva, dar cu alţi „ochi”, adică cu alte forţe, cu alte obişnuinţe: cele ale forţelor pe care le-au avut atunci, la vremea când le-au trăit anterior.
(Pentru studiu: Zonele Universului Fizic, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html)
Dar toate acestea sunt lucruri deosebit de complexe, mai cu seamă atunci când le trăim pentru prima dată. Tocmai de aceea asemenea călătorii spirituale au loc atunci când zona I este sub influenţa fluxurilor energo-materiale cu vibrație mare, suficient de mare pentru ca puterile lor de creatori universali să fie integral folosite – bineînţeles însă la nivelul de manifestare al zonei I.
(Pentru studiu: Variaţia vibraţiei medii planetare. Despre întunecarea luminii, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/09/variatia-vibratiei-medii-planetare.html)
Deocamdată, sau mai bine zis, la nivelul pe care cerinţa unei astfel de călătorii îl impune de la sine, cu experienţa minimă la început de etapă, spiritele nu pot face faţă la nivele joase de vibraţie planetară – aşa cum a fost pe Pământ de la ultima glaciaţiune încoace. De aceea, călătoriile în tranzit interzonal nu au loc în această parte a Universului Fizic, a zonei I a Universului Fizic, în perioadele de cea mai joasă vibraţie planetară, cum este aceea pe care tocmai o finalizăm acum. Şi nici în perioadele de ridicare rapidă a vibraţiei, cu schimbări multe de la o perioadă scurtă de timp la alta. Astfel de situaţii le vor petrece însă în următoarele feluri de călătorii, ajutate în mod special pentru desfăşurarea lor, pe care călătoriile spirituale în tranzit interzonal le pregătesc din timp. Este vorba despre călătoriile în blocuri piramidale, în care spirite aflate pe diverse trepte de evoluţie se ajută, grup pentru grup în blocurile în care călătoresc, în blocurile asemănătoare cu care se întâlnesc pe parcurs, cu care colaborează pentru a face faţă cunoașterilor complexe cu care se confruntă, cu toţii.
În plus, nu există un anumit punct terminus – punct de cea mai joasă vibraţie în călătoria de acest fel, pe care să trebuiască să o suporte spiritele într-un anumit fel: în care punct să efectueze staţionări mai mult decât 2 – maximum 3 vieţi. Chiar dacă avem în vedere faptul că oricum ele se desfăşoară la nivele înalte de vibraţie – nici aşa nu se potrivesc mai mult de 2 sau 3 vieţi în acelaşi punct universic. Când călătorii de acest fel ajung în zona I, destinele se desfăşoară sub îndrumarea şi protecţia ajutătorilor lor de grup, secundari foarte pricepuţi, care au în vedere un ajutor de tip specializat: specializat pe profilul spiritual al grupului pe care îl însoţesc. Fiecare grup în parte are un specific individual, legat de obişnuinţele poporului spiritual. Numai un grup, din cele multe ale poporului din care fac parte, va porni în călătorie într-o anumită direcţie, formată din puncte universice (planete) cu un specific local proporţional cu înclinaţiile grupului. Alt grup, cu înclinaţii generale asemănătoare – doar un pic diferite – va porni pe un alt drum, format din locuri unde pot dezvolta înţelegerea manifestărilor care le sunt lor proprii. Iar însoţitorii lor de grup vor oferi un tip de ajutor specific acestui grup, chiar dacă în linii foarte largi el va fi asemănător celui pe care îl primesc celelalte grupuri, aflate pe alte rute prin univers.
Călătoriile de acest fel nu sunt foarte uşoare, aşa cum ar crede un călător aflat în alte feluri – mai grele – de drum spiritual. Nu este de loc uşor pentru cei aflaţi într-o astfel de călătorie începătoare, de aceea nu stă nimeni mai mult timp în acelaşi loc. Obişnuinţa în acelaşi loc naşte deschideri ale memoriilor spirituale în fel de fel de direcţii, altele decât cele pe care spiritele le au incluse în destinul acestei forme de călătorie. Unde sarcina principală nu este cufundarea în memoriile proprii din vibraţiile locului, memorii purtate cu sine, dar scoase la iveală doar de aceste vibraţii locale. Călătoria de acest fel face deschideri în amintiri, deschideri care vor fi privite la întoarcere ca pe potenţiale moduri de reflecţie asupra celor care rămăseseră de fapt ca nişte necunoscute în viaţa spiritului. El înţelege astfel mecanismele memoriilor activate de vibraţia medie locală, dar nu este timpul şi nu există încă puterea de a se cufunda în profunzimi doar intuite deocamdată. Se dezvoltă însă intuiţiile, şi înţelegerile pot merge doar pe felul în care se dezvoltă călătoria, cu: organizarea ei, cu schimbările de corpuri, cu înţelegerea specificului lărgit al locurilor de oprire, dar prin prisma evoluţiei recente: de la locul respectiv (al opririi) în sus, cu bogăţia de înţelegeri noi.
Grupul însă merge la o vibraţie şi mai joasă – adică mai departe, unde din nou poate să înţeleagă o altă sferă de idei. Grupul se va deplasa către o limită de vibraţie joasă, dar nu se va opri acolo mai mult decât în celelalte opriri; mai mult, în funcţie de sensibilităţile spiritelor din grup, această limită va fi la vibraţii mai joase sau mai înalte, iar numărul de vieţi, destine locale, poate să se reducă la 1 maximum 2 vieţi locale: nu mai scurte de o medie a populaţiilor locale şi nu în condiţii de mediu grele de trai.
Totul are loc în circuit: întoarcerea acasă nu este un drum înapoi, parcurgând aceleaşi puncte de drum, ci este tot înainte, o revenire de la vibraţii planetare joase către altele mai înalte – dar pe un alt drum, pe altă rută. Sfera înţelegerilor cuprinde astfel volum şi putere de înţelegere la adresa altor grupuri, din propriul popor spiritual, care sunt şi ele în călătorie pe alte rute, deschizând alte sfere de înţelegere, proprii lor. La întoarcerea acasă, cu toţii se vor înţelege prin prisma multitudinii de elemente trăite, în multiple feluri. Dar volumul evenimentelor trăite este astfel simţitor redus – deci odihnitor – deşi volumul cunoaşterilor este bogat, datorat diversităţii, şi nu aprofundărilor greu de îndurat. Mereu avide de noutate, noutăţi mai multe vor afla povestite de fraţii lor. Iar acesta este un lucru pe care îl vor aprecia încă şi mai mult la următoarele lor plecări, care vor fi mult mai complexe: călătoriile spirituale în bloc piramidal.

FORMELE GENERALE DE EVOLUŢIE A MONADELOR SPIRITUALE ÎN STRUCTURILE CENTRULUI DE EVOLUŢIE

Evoluţiile încep prin formarea monadei, ca fiind cea mai simplă formă de structurare a energiei fundamentale, având forme de mişcare însoţită de orientare în spaţiu, în funcţie de impulsuri primite din exterior. Astfel de forme de mişcare şi orientare sunt în fază incipientă, dezvoltate foarte puţin, la limita dintre mişcare în fluxurile energetice primordiale care le-au format şi atracţie foarte puţin conştientă către alte fluxuri sau formaţiuni înconjurătoare care să le asigure hrănirea.
Monada are o structură interioară stabilă, formată din celule energetice fundamentale, ale căror dimensiuni şi grupare interioară, formate conjunctural în spaţii neorganizate, vor sta la baza formării manifestărilor personale, individuale. În baza formelor proprii de manifestare, monada se va aproviziona permanent cu energie atrasă din mediul de trai; parte din energia care o străbate astfel se va păstra, se va compactiza în interiorul celulelor fundamentale proprii, remodelându-se mereu, dezvoltându-se mereu, în eternitate. Modul în care se realizează creşterea succesivă a celulelor sale - mai rapid sau mai lent, într-un volum mai mare sau diminuat (adică diferenţieri existente între celulele aceleiaşi monade), va conduce la formarea unui anumit tip de comportament al monadei în lumile de manifestare. Sub îndrumarea coordonatorilor de evoluţii (adică a monadelor creatoare ale spaţiilor organizate complex, care poate fi numit centru de evoluţie) monada îşi modelează manifestările sale în funcţie de creşterea puterilor energetice interioare. Această creştere permanentă şi remodelarea din ce în ce mai puternic şi profund conştientizată a comportamentului său va crea un fundament pentru diversificarea şi rafinarea manifestărilor, conservând şi îmbogăţind experienţa totală a spiritului, pentru început - apoi a monadelor din spirit care vor avea treptat suficientă putere pentru a evolua individual, în eternitate.
Discutăm mereu despre monade şi spirite: este necesar să înţelegem diferenţa dintre cele două noţiuni, care marchează din plin cunoaşterile de-a lungul tuturor formelor de evoluţie.
Datorită faptului că monadele aflate în primele stadii de evoluţie nu se pot descurca încă singure, chiar şi în formele cele mai simple de evoluţie, coordonatorii de evoluţii reunesc mai multe monade, realizându-se astfel un spirit: în funcţie de puterea lor energetică interioară, dintr-un spirit pot face parte minimum 2 monade până la maximum 10: la mai puţin de 2 monade se pierde sensul grupării, iar la mai mult de 10 monade, asocierea poate deveni greoaie, supradimensionându-se şi pierzând sensul de ajutor, pe care astfel monadele îl învaţă, oferit cu dragoste şi răbdare de către coordonatori. Această unire se face prin intermediul unor cămăşi spirituale şi nimic nu mai poate desparte monadele dintr-un spirit până la terminarea evoluţiei primare (adică: prima parte a evoluţiilor).
Tot pentru creare de ajutor în evoluţiile primare, se unesc mai multe monade în grupuri spirituale care au aceleaşi înclinaţii de înaintare şi de manifestare şi, în continuare, se unesc mai multe astfel de grupuri spirituale într-un popor spiritual. Întrupările, drumurile evolutive şi învăţăturile pe care le vor primi spiritele de-a lungul evoluţiei primare se vor derula ţinând seama de aceste feluri de grupări.

1. Evoluţie primară:

Evoluţia spiritelor cuprinde mai multe faze generale de desfăşurare, fiecare dintre ele având un specific urmărit de către coordonatorii de evoluţii, întotdeauna în conformitate cu puterile în dezvoltare ale monadelor. La început, ele nu au suficientă putere de conştientizare a propriilor forţe energetice interioare, manifestate în exterior, în spaţiul lor de trăire. Dar conştienţa lor creşte pe măsura creşterii, dezvoltărilor forţelor lor interioare, pe măsură ce se formează deprinderile lor şi pe măsura experienţei acumulate în cadrul manifestării acestor deprinderi. Formarea deprinderilor de manifestare are loc de-a lungul evoluţiei primare, în cadrul căreia monadele (grupate în spirite, grupuri şi popoare spirituale), cunosc formele fundamentale de manifestare în diverse locuri, spaţii. Astfel de spaţii le vom numi, după caz: universuri şi, în interiorul lor - zone şi sub-zone ale universurilor, apoi spaţii sau dimensiuni paralele de trăire şi de lucru.
Cunoaşterile nu se opresc odată cu finalizarea evoluţiilor primare: monada va evolua în continuarea acestora, în alte universuri, şi sub toate formele în care se pot manifesta, pentru a ajuta monadele care le vin din urmă, în evoluţii. Vor cunoaşte felurile generale de manifestare în evoluţiile lor primare, dar abia după finalizarea acestora (desfăşurate individual sau/şi în grup) vor continua evoluţii prin care să-şi cunoască propriile lor forţe, neinfluenţate de cele ale altor spirite, cu care s-au obişnuit în evoluţiile lor primare.

2. Încep astfel evoluţiile secundare

Înaintarea în evoluţiile secundare se axează pe manifestări de ajutor oferit altor evoluanţi: valuri de spirite care intră în evoluţie în urma lor, pe care le vor ajuta pas cu pas în învăţăturile lor complexe, pentru parcurgerea tuturor stadiilor de dezvoltare prin care trec toate monadele, fără excepţie. Secundarii învaţă în special să ofere ajutor tuturor segmentelor populaţiilor spirituale din universurile pe care le cunosc. Însă au şi ei evoluţiile lor personale, care cuprind stadii de obişnuire cu trecerile între nivele de vibraţii cu diferenţe din ce în ce mai mari de la un spaţiu la altul, de la un moment din ce în ce mai apropiat de altul, trăind în vremuri planetare diferite, în conjuncturi social-spirituale diferite, învăţând să efectueze lucrări de mare complexitate - chiar dacă nu şi de mare amploare planetară. Rafinarea intenţiilor, înţelegerilor, remodelarea înclinaţiilor personale, discernământul în acceptarea formelor de ajutor oferite şi primite, înţelegerea evoluţiilor la toate treptele biosistemelor planetare sunt elemente pe care secundarii se axează în evoluţiile lor personale. Fiecare element în parte se va constitui rădăcină pentru alte evoluţii viitoare, rădăcină care îşi trage înţelegerile din manifestările spiritelor mai puţin experimentate pe care ei învaţă să le ofere ajutor.

3. Evoluţiile centrale

Cunoaşterea şi adâncirea segmentelor de folosire a forţelor energetice interioare conduce la îmbogăţirea experienţei generale de trăire în domenii bine delimitate de ajutor oferit monadelor în evoluţie, în toate universurile existente. Coordonarea evoluţiilor şi crearea tuturor formelor de susţinere a vieţii şi creaţiei monadelor de pretutindeni, sunt caracteristice monadelor centrale, coordonatorilor evoluţiilor şi cercetătorii tuturor formelor de înaintare în învăţături ale monadelor. Coordonatorii de evoluţii se preocupă intens de simplificarea căilor de evoluţie, se preocupă intens de atingerea unui grad înaintat de experienţă pentru fiecare monadă în parte, în acelaşi timp cu simplificările evoluţiilor. Ei studiază căile de aplicaţie a tuturor cercetărilor lor pentru crearea unor căi de precizie mare, care să nu necesite corecţii multe, la nivelul particular al fiecărui popor spiritual şi fiecărui spirit în parte.
Monadele centrale înseşi se află în evoluţii, în eternitatea vieţii pe care şi-o dedică înţelegerii tuturor formelor de existenţă a monadelor. Nici o monadă nu este identică cu alta şi nici nu evoluează în mod identic cu altele, ci numai în mod asemănător, iar monadele centrale conştientizează cel mai bine nuanţele specifice fiecărui spirit în parte.
În funcţie de totalitatea monadelor aflate la un moment dat în centrul de evoluţie şi de particularităţile lor globale de manifestare, monadele centrale - coordonatoare ale unor astfel de evoluţii - învaţă mereu din conjuncturile nou formate. Aceasta este evoluţia centrală, care poate să cuprindă, prin puterea acumulată, concentrarea şi ordonarea puterii de manifestare prin derularea de activităţi simultane în tot cuprinsul spaţiului de evoluţie pe care îl creează şi îl gestionează perfect.

Fiecare formă (etapă) de evoluţie cuprinde faze şi sub-faze de evoluţie, trepte şi sub-trepte, care se desfăşoară în funcţie de puterea existentă şi conştientizată a monadelor. Fazele principale ale evoluţiilor spirituale primare, secundare şi centrale, se derulează după cum urmează:

În cadrul evoluţiei primare, spiritele evoluează în formele:
- Intraplanetară: evoluţii ajutate de planeta pe care se desfăşoară trăirile spiritelor: planeta construieşte corpurile în care se vor întrupa spiritele, corpuri care vor fi folosite de spiritele intraplanetare până la încetarea condiţiilor de susţinere a vieţii (finalizarea destinului momentan);
- Extraplanetară (sau individuală): monadele cu radiaţie energetică suficient de puternică îşi construiesc şi îşi gestionează singure corpurile cu care se vor manifesta în întrupări, ajutate în evoluţiile primare de către fraţii lor de spirit, spiritele părinţilor din încarnări şi ajutătorii astrali sau dimensionali - după necesităţile destinelor proprii.

Pe măsura creşterii puterii energetice şi a experienţei lor, spiritele evoluează în diverse formaţiuni spirituale (grupuri), trecând prin toate sistemele stelare din univers, astfel:
- în compunerea unei planete, ca întrupare a unui întreg popor spiritual;
- în compunerea unei stele, ca întrupare a mai multor popoare stelare;
- în compunerea unei galaxii: întruparea unei multitudini de popoare spirituale.

2. Formele generale ale evoluţiei secundare:
Finalizarea evoluţiei primare are loc odată cu terminarea întrupării de tip galactic, moment în care are loc dezmembrarea galaxiei (nu retragerea din întrupare). La rândul său, popoarele stelare care au făcut parte din întruparea galaxie se sparg şi ele, căci spiritele au devenit extrem de puternice pentru a mai avea nevoie să evolueze cu ajutorul atâtor fraţi laolaltă. După o perioadă de trecere, în care spiritele circulă prin univers în grup propriu, pentru a se obişnui cu noua lor formă de evoluţie, are loc şi dezmembrarea spiritului - prin desfiinţarea cămăşii spirituale care a ţinut atâta vreme spiritul unit. Începe în acest moment un alt fel de evoluţie: evoluţia secundară.
Ea este o evoluţie de tip individual, în care monada realizează în continuare evoluţia sa aşa cum s-a născut ea, având însă puterea de a trăi şi de a realiza orice fel de lucrare fără ajutorul unor fraţi de spirit. Există o perioadă de acomodare pentru secundari, care poartă numele de evoluţie arhetipală - adică evoluţie care se derulează conform arhetipului general de construcţie naturală a monadei (fără reuniri artificiale de tipul spiritului şi poporului spiritual).
Pe parcursul mai multor generaţii (sau subtrepte arhetipale), secundarii arhetipali reiau, în linii mari, evoluţia spirituală - realizând-o de această dată prin propriile lor forţe. Evoluţia arhetipală se derulează în mai multe trepte, după care se reia evoluţia - de data aceasta printr-o evoluţie proprie de oferire de ajutor în baza noilor conștientizări proprii, evoluţie pe care monada o va continua şi îşi va perfecţiona manifestările - din acest moment în infinit, în eternitate.
Treptele de evoluţie pe care le-am descris succint sunt:
Grupa arhetipurilor:
- de generaţia I: arhetipuri simple, care învaţă să-şi constituie, să-şi gestioneze singure corpurile şi să se manifeste cu ele, în cele mai variate situaţii. La început, greutatea de orientare este destul de mare, drept pentru care arhetipurile de acest fel nu evoluează în lumile primarilor ; dar pentru a se obişnui să se manifeste totuşi în vibraţiile specifice Universului Fizic, unele sisteme stelare au planete speciale pentru astfel de evoluţii, numite chiar planete arhetipale. Cei care sunt preocupaţi de radiestezie ştiu despre astfel de planete, care ies din formatul obişnuit al celorlalte planete guvernate de steaua locală: de obicei rotindu-se la periferia sistemului stelar, pentru a nu influenţa viaţa popoarelor spirituale întrupate în sistemul stelar local.
- de generaţia a II-a: numite arhetipuri ajutătoare: pe lângă manifestarea obişnuită de întrupat în condiţiile stelare şi galactice din toate zonele universului, monadele de acest fel se obişnuiesc să-şi reia activitatea de ajutători ai primarilor. Învăţă permanent de la centralii întrupaţi şi de la ceilalţi secundari care îşi pot concentra activitatea şi pentru ajutor oferit primarilor, şi pentru ajutor de învăţătură, de aplicaţie şi de consolidare cu amănunte, subtilităţi deosebite, pentru arhetipurile care învaţă să ofere ajutor. Dar de la arhetipurile ajutătoare şi primarii înaintaţi învaţă să se orienteze în linii generale de oferire şi de primire de ajutor: în general este vorba despre galacticii care pot simţi imediat ajutătorii secundari de la care pot învăţa ceea ce le este necesar.
- de generaţia a III-a: arhetipuri învăţătoare: se reia şi se aprofundează după multiple criterii, orientări, activitatea de învăţare, de experimentare cu noile forţe personale căpătate, pe liniile de evoluţie în derulare - cunoscute bine de ei, dar şi pe noile linii de evoluţie care s-au deschis între timp în univers, cât timp ele au realizat învăţăturile arhetipale anterioare. Este o perioadă de mare putere şi îmbogăţire de experienţă pentru monada care învaţă astfel din propria sa experienţă, dar aprofundează şi experienţa directă de învăţător pentru alte trepte de evoluţie.
- de generaţia a IV-a: numite şi arhetipuri galactice: monadele au deprins orice activitate pe cont propriu, iar acum pot fi în stare să păstreze, indiferent de greutatea întrupărilor, vibraţia înaltă pe care au căpătat-o prin evoluţia proprie. Coordonatorii de evoluţii îi ajută să se obişnuiască să primească orice fel de impulsuri, cu orice fel de vibraţii, prin sisteme corporale specializate: corpuri care le ajută să desfăşoare sarcini de mare complexitate şi de mare subtilitate în acelaşi timp, corpuri care, în acelaşi timp, atrag şi vehiculează toată gama energiilor specifice galaxiilor în care derulează destinele lor. În acest fel, ele contribuie la stabilitatea vibraţională a sistemelor stelare, a galaxiilor în totalitatea lor, indiferent dacă în desfăşurările lor se află sau nu întrupaţi de tip creativ conştient - mari consumatori de fluxuri energo-materiale.
Este finalul evoluţiilor arhetipale. Monadele pot să deruleze orice fel de destine, puternic lucrative, în mijlocul societăţilor planetare de creatori conştienţi universali sau orice formă de grupări spirituale, fie ele de nivel creativ sau nu. Pot fi ajutători puternici pentru orice fel de biosistem, întrupându-se chiar în mijlocul oricărei trepte primare, pentru a o ajuta, sau în chip de creatori înaintaţi independenţi, pentru a asigura echilibrarea vibraţională a mediului planetar şi stelar local.
- Grupa îngerilor: monadele au puterea să extindă toate activităţile anterioare la nivelul unui întreg sistem stelar, realizând întrupări pretutindeni în sistem, chiar de la o viaţă la alta, cu putere de adaptare după necesităţile hotărâte de coordonatorii de evoluţii. Până în aceste moment al evoluţiilor, ele se derulează la rând, pe aceeaşi planetă, în cicluri de destine stabilite după necesităţile grupurilor spirituale şi ale întregului biosistem local. Începând cu această treaptă, a îngerilor, evoluanţii pot să deruleze lucrări în orice punct al sistemului stelar, urmând ca, în timp, să se obişnuiască să desfăşoare lucrări de la o galaxie la alta, de la o subzonă la alta, de la o zonă la alta a universului, după necesităţi locale de orice fel.
– Grupa arhanghelilor: monadele se retrag din întrupări în dimensiunea planetară în care trăim noi acum, specifică evoluţiilor primare, pentru a continua învăţăturile specifice treptei lor în dimensiunile şi în universurile paralele. Este o treaptă specifică acumulărilor de experienţă pentru ajutor oferit din universurile paralele şi din dimensiunile paralele din zona I a universului fizic. Sunt două trepte de evoluţie ale arhanghelilor:
– arhanghelii cercetători: ajută la cercetări realizate de coordonatorii de evoluţii, în vederea uşurării evoluţiei monadelor;
– arhanghelii învăţători: învaţă ei înşişi, de la monadele centrale învăţătoare, apoi transmit spre universurile de manifestare cele mai noi realizări în domeniul uşurării evoluţiilor de pretutindeni.

3.Evoluţie centrală : monadele au ajuns la un grad înalt de evoluţie, care la permite să dea orice fel de ajutor, oriunde în lumile create şi remodelate mereu de ele, după necesităţile tuturor popoarelor spirituale. Nu mai există decât o singură simţire, o singură trăire pentru toate aceste monade: să lucreze neîncetat pentru a scurta şi a uşura permanent evoluţiile de peste tot, să dea exemple în orice moment de ajutorare, de implicare în orice forme de evoluţie, acolo unde este nevoie pentru a da dovada sacrificiului suprem: sunt cei pe care îi numim azi Fiii de Dumnezeu - acolo unde, toate aceste monade la un loc îl formează pe cel pe care îl numim Dumnezeu. Împreună cu Creatorii, Făuritorii Dintâi ai Centrului de evoluţie, ei lucrează permanent la extinderea creaţiei celor dintâi monade care au creat marele Centru de evoluţie în care trăim, conştienţi noi, oamenii, cu toţii. Nimeni nu se va ridica vreodată la înălţimea acelui grup de monade care au început, cu valuri de eternităţi înainte, lupta dintâi de auto-conştientizare, de construcţie a uriaşului organism care pulsează, cu o înaintată simţire, în infinitul haosului exterior.
Şi totuşi ele nu ies niciodată în faţă pentru a se autodenumi ca fiind cei mai mari: este smerenia supremă, pe care trebuie să o cinstim cu tot ce poate fi mai bun şi mai pur în sufletele noastre.
Şi la acest suprem nivel, însă, sunt de parcurs trepte până la ridicarea monadelor, prin forţe proprii, la vibraţia supremă:
– monade centrale învăţătoare: învaţă ele înseşi să ajute de la acest nivel de evoluţie şi contribuie la învăţăturile care se oferă monadelor secundare, pentru creaţii universice şi întreţinerea celor care susţin viaţa oriunde în universuri;
– monade centrale cercetătoare: realizează toate tipurile de cercetări care trebuie să conducă la scurtarea şi uşurarea evoluţiei tuturor monadelor. Evoluţiile şi sarcinile lor se bazează mult pe studii în Universul Cauzal, de la care nivel toate celelalte monade secundare şi centrale pot asista la astfel de cercetări, participând şi ele, pe măsura puterilor pe care le au, la atingerea scopurilor cercetărilor iniţiate astfel.
– monade centrale ajutătoare din spaţiile centrale de elaborare a fluxurilor energo-materiale, necesare evoluţiilor în universurile de manifestare prin sisteme corporale, evoluţii specifice primarilor şi ajutătorilor secundari şi centrali întrupaţi spre ajutorarea lor, în mijlocul lor. Sc. Demetrescu numeşte acest complex spaţial central: Laboratorul Central – şi îi conturează frumos activitatea, chiar dacă este o prezentare destul de mecanicistă, modernă pentru epoca în care dânsul a trăit şi prezentat studiile spirituale. Tot ele coordonează şi realizează elementele cele mai subtile ale formării spiritelor, grupurilor şi popoarelor spirituale, ale compactizărilor energiilor fundamentale din universurile de manifestare nemijlocită de corpuri materiale: universurile monadelor secundare şi centrale, precum şi păturile de protecţie permeabilă a întregului Centru de evoluţie: interfaţa acestuia cu restul spaţiilor neorganizate, în mijlocul cărora fiinţează această uriaşă casă a noastră.
– monadele centrale organizatoare: marii Creatori, străvechii Făuritori ai întregului Centru de evoluţie. Organizează, munceşte şi iubeşte toată Creaţia pe care o susţine şi o ajută să ajungă acolo unde au ajuns şi Ei…şi nu numai! Căci cu toţii mergem mai departe, şi prin experienţa pe care cu toţii o căpătăm, permanent, sub îndrumarea lor atentă, plină de abnegaţie – de iubire! evoluăm în dezvoltări pe care mintea omenească, cu siguranţă, deocamdată nu poate să le înţeleagă. Dar tocmai acest lucru vor şi Ele: să ne ajute să devenim tot mai puternici, pentru ca, odată, la un moment dat al trăirilor noastre, să ajungem să înţelegem perfect tot ceea ce şi Ele au ajuns să înţeleagă!

SINTEZA ELEMENTELOR DE CÂMP, ZONE ŞI UNIVERSURI DISCUTATE PÂNĂ ÎN ACEST MOMENT

Cred că este necesară, din când în când câte o sinteză a unor elemente discutate, pentru a fi mai bine înţeles totul, în efortul de a ne face o părere generală asupra lumii care ne înconjoară. O lume ale cărei elemente structurale, chiar dacă le discutăm separat, distinct, pentru a le înţelege mai bine funcţiunile, se împletesc permanent: şi prin legăturile subtile prin care sunt unite, dar şi prin activităţile pe care spiritele, aflate la toate nivelele lor de vieţuire, se implică permanent în învăţături şi aplicări, în ajutor oferit şi primit din partea tuturor semenilor lor.
Aşadar, pentru înţelegerea mai bună a celor discutate până în prezent la capitolul dimensiunilor structurale ale universului, precum şi pentru continuarea subiectelor legate de astfel de structuri universice, să avem în vedere următoarele elemente:

1. ELEMENTE DE CÂMP

Prin câmp înţelegem totalitatea elementelor dintr-un segment de vibraţii de valori apropiate: fluxuri de filamente energo-materiale, corpuri de întrupare ale spiritelor care se manifestă în punctul universic considerat (sau regiunea considerată), elementele de creaţie universală (adică: şi mentală, şi manual-tehnologică) ale creatorilor conştienţi care se manifestă local.
Nu discutăm în aceste studii prin expunere de valori, fie ele de nivel mediu sau limită (adică situate la limita inferioară sau superioară a segmentului), căci variaţia lor permanentă este o medie a valorilor care oscilează zilnic, săptămânal, lunar, anual şi periodic-lărgit (5-7 ani, etc.).
De aceea vorbim despre segmente specifice corpurilor de întrupare din locul de referinţă, cum sunt, pe Pământ:
– sistemele corporale umane;
– sistemele corporale ale altor specii de vieţuitoare planetare, care sunt spirite cu evoluţie mai puţină, întrupate în biosistemul planetar;
– sistemele corporale ale ajutătorilor dimensionali: spirite cu evoluţie cel puţin egală cu aceea a ajutătorilor întrupaţi alături de rezidenţii umani (unde rezidenţii sunt acele spirite primare care efectuează primul lor ciclu de vieţi pe Pământ, în evoluţia lor progresivă, pas cu pas, de la o valoare vibraţională la alta superioară a zonei; ei nu se întrupează în această etapă intuitivă decât în condiţii speciale comparativ cu cele generale, pe care le cunoaştem azi).
Când ne referim la alte puncte universice decât Pământul, este necesar să facem specificarea de rigoare. De regulă încercăm să facem aici şi generalizări, pentru ca, atunci când discutăm despre caracteristicile evoluţiilor spiritelor umane, să le înţelegem rădăcinile desfăşurările actuale şi cele care se prefigurează pentru viitorul lor.
Câmpurile universale cuprind întreaga gamă a elementelor normale de câmp (enumerate mai sus), după cum punctul studiat face parte din structurile mai mari şi cuprinde elemente care îşi au rădăcinile în structurile sale mai simple. Fiecare punct face parte din câmpul universal, având reprezentări la nivelul lui şi din punct de vedere structural, şi din punct de vedere spiritual: adică al spiritelor întrupate în punctul universic studiat.
De regulă numim acest fel de împletire a elementelor spirituale: imagine holografică. Câmpurile pot fi studiate separat, pentru a le înţelege şi complexitatea, şi împletirile, şi influenţele care le primesc, precum şi cele pe care le oferă: din, şi în câmpul universal.
Dacă discutăm la un nivel anume din univers, să discutăm despre câmpuri zonale şi să ne oprim asupra câmpurilor zonei I, zonă în care ne aflăm şi noi, acum. El cuprinde:
– câmpuri de frecvenţe (ale vibraţiei) mai joase decât aceea a Pământului (priviţi global, ca şi latitudinile Pământului): să spunem de nivelul Pământului, având în vedere faptul că Pământul, sistemul stelar şi galaxia din care face parte nu este un loc aparte în univers, ci facem parte dintr-o bandă de frecvenţe apropiate între ele, un sector în care condiţiile pentru desfăşurarea evoluţiilor sunt asemănătoare; pe scurt – cu vibraţii mai joase decât Pământul;
– câmpuri de frecvenţe specifice Pământului: de fapt, aşa cum spuneam – sistemului stelar, galaxiei din care facem parte, altele aflate la aceeaşi „latitudine” a zonei; pe scurt – cu vibraţii de aceeaşi valoare cu Pământul;
– câmpuri de frecvente mai înalte decât subzona în care se află Pământul; pe scurt – cu vibraţii mai înalte decât Pământul.
Câmpurile locale, din care fac parte şi câmpurile sistemelor corporale umane, cuprind segmente numite: fizic, eteric (sau vital), astral (sau emoţional), mental (să nu se confunde cu cel cauzal, am citit unele cărţi şi articole în care se făcea această confuzie), cauzal (aşadar, mai înalt decât cel mental), spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic şi supraenesic.
Fiecare câmp în parte cuprinde segmentul corporal-spiritual specific: oameni, restul biosistemului planetar, entităţi dimensionale.
Subsegmentul biosistemului planetar (de la virus până la om) cuprinde valorile cele mai mici. Corpurile lor vehiculează urme rare de filamente (mai dese în cazul mamiferelor) de vibraţie înaltă, obişnuite pentru oameni (cele ale corpurilor umane spirituale).
Subsegmentul uman cuprinde toate valorile biosistemului planetar. Se spune – şi sunt de acord cu ideea, nu şi cu exprimarea (dar fiecare societate, în timpul său a avut un anume fel de exprimare) – că omul a fost făcut „stăpân” peste toate animalele Pământului. De asemenea, segmentul uman cuprinde rare fluxuri superioare, specifice câmpurilor altor dimensiuni paralele: dar nu în aceeaşi proporţie cât au plantele şi animalele din energiile şi materiile specific-umane. Segmentele comune ale omului şi entităţilor dimensionale sunt mai mari şi mai des folosite de oameni – în calitate de creatori conştienţi.
În etapele de vibraţie planetară înaltă, oamenii se apropie şi mai mult de vibraţia entităţilor dimensionale, ceea ce – pentru o parte a clarvăzătorilor – se formează o confuzie cu entităţile astrale sau chiar cu cele dimensionale; pentru restul oamenilor nici nu poate fi crezută o astfel de versiune a umanităţii…
Este de menţionat faptul că intrarea la întrupare a spiritelor umane s-a realizat la nivele foarte înalte de vibraţie planetară, în trecutul îndepărtat al planetei: prin corpuri create de entităţile dimensionale – propriile lor corpuri, cărora li s-au schimbat, venind şi trăind aici, în dimensiunea noastră, materiile şi energiile corporale, până când corpurile astfel întărite au lăsat o umbră pe pământ.
La acelaşi nivel de vibraţie înaltă au avut loc în continuare şi despărţirea sexelor: prin specializarea folosirii energiilor şi materiilor din această dimensiune, de pe planeta noastră, întărindu-se treptat toate sistemele din interiorul trupului astfel format, completând imaginea complexă de azi a omului.

2. DISCUTÂND ŞI DESPRE UNIVERSURI

Aşadar, dimensiunile paralele nu sunt universuri separate, ci sunt părţi, structuri create pentru ajutor, ale aceluiaşi Univers Fizic. Înafara Universului Fizic, mai sunt încă două universuri de manifestare a spiritelor primare, prin corpuri de materie:
– Universul Astral, cu câmpuri care oferă o sensibilitate deosebită spiritelor, şi astfel o elasticitate din ce în ce mai mare a percepţiilor. Oferă o reacţie de răspuns la impulsuri deosebit de variate, simultane şi/sau consecutive, ori secvenţiale (care cuprind în acelaşi timp secvenţe simultane, formate din elemente care se desfăşoară decurgând una din alta). De acelaşi fel – dar la nivele mai joase de vibraţie, se derulează şi manifestările noastre, desfăşurând în timpul acţiunilor sensibilităţi şi răspunsuri la impulsurile din mediul fizic de trăire: formându-ne şi consolidându-ne o mulţime de răspunsuri la aceste impulsuri venite din mediu. De aceea convenim să numim acest univers – Universul Astral. Dar ne vom continua discuţiile cu tematica derulării manifestărilor prin corpul astral din universul nostru, Universul Fizic. Doar când vom avea de discutat despre învăţăturile de bază ale evoluţiilor spiritelor primare, vom specifica la fiecare nominalizare a corpului astral din care univers face parte.
– în acelaşi fel vom discuta şi despre Universul Cauzal, universul cu cea mai înaltă vibraţie dintre universurile de manifestare a spiritelor prin corpuri materiale. Universul Cauzal este folosit constant şi de ajutătorii spiritelor aflate în evoluţie primară – secundari şi centrali – spre a le oferi exemplu şi ajutor direct în înţelegerile subtile şi consolidările învăţăturilor lor.

Scara vibraţiilor, despre care am mai discutat, cuprinde astfel de la cele mai joase – până la cele mai înalte valori, în următoarele trepte:
1. În Universul fizic, cu zonele sale cunoscute de noi, acum:
– zona I, zona cu vibraţia cea mai joasă, în care spiritele nu efectuează decât evoluţii progresive, de la un loc la altul de vibraţie superioară, consolidând pe loc, prin trăiri ale variaţiilor momentane planetare de vibraţie suficient de mari pentru consolidarea învăţăturilor cunoscute deja, cunoscând altele noi, de la ajutătorii lor direcţi – dar în condiţii cunoscute deja: ceea ce le face mult mai uşoară înţelegerea şi acceptarea în viitoarele faze ale învăţăturilor lor. Astfel, învăţăturile sunt ajutate prin exemplu personal al tuturor formelor de evoluanţi, care se deplasează din alte zone, din alte universuri, pentru a-i ajuta pe rezidenţii zonei – dar şi pe alţi ajutători ai lor – în fiecare clipă a evoluţiilor lor;
– zona a II-a, în care spiritele se obişnuiesc în plus cu aglomeraţii galactice, în condiţii de subtilitate a simţirilor şi a creaţiei lor de o mare complexitate. Încep să înveţe ajutorul oferit celor mai mici decât ei, care evoluează în zona I: acelor rezidenţi care nu au încă puteri pentru a se deplasa de la o galaxie la alta, ca întrupaţi cu corp fizic. Evoluaţii din zona a II-a, aflaţi în călătorii pentru învăţătură de ajutor în zona I, încep să-şi cunoască treptat mari neputinţe – comportamentale, de atitudine în faţa vieţii, creaţiei de pe tot cuprinsul universului; neputinţe de trecere lină de la o formă de viaţă (trupească) la alta (astrală). Învaţă însă din exemplele altor ajutători, cu mai multă experienţă, să accepte şi să îndrăgească creaţia de orice fel, vieţuitoarele de orice fel, condiţiile de viaţă de orice fel, trecerile de orice fel. Îşi cunosc însă treptat şi puterile pe care le-au căpătat de când au evoluat şi ei în aceeaşi zonă, învaţă să şi le folosească, direct sau intuitiv, şi să ofere exemple de aplecare asupra condiţiilor şi populaţiilor locale, cu forţele şi experienţa pe care o conştientizează treptat. Toate aceste călătorii, experienţele de-a lungul lor, le formează noi puteri de evoluţie – chiar şi în zona de acasă: universalizarea este ceea ce urmăresc spiritele aici, învingerea temerilor şi reţinerilor pe care le au oriunde, descoperirea atitudinilor curajoase, altruiste, ajutătoare în orice punct al universului pe care îl pot accesa: la toate nivelele vibraţionale cuprinse între locurile de acasă şi cele pe care le-au putut suporta, treptat, în toate călătoriile lor spirituale;
– zona a III-a: în care spiritele învaţă să simtă identic cu fraţii lor de orice fel: fie întrupaţi de acelaşi fel cu ei înşişi, sau alte feluri de vieţuitoare, planeta, steaua şi galaxia întreagă în egală măsură. Învaţă să ofere ajutor în acelaşi timp locului în care trăiesc, fie orice fel de zonă a universului, fie oricui ar avea nevoie, în orice condiţii, extinzând simţirile galactice proprii la orice loc în care călătoresc. Învaţă lucruri în comun, gândirea în acelaşi sens, extinderea simţirilor pe linii comune cu a altor întrupaţi – de la cei care sunt acasă la cei pe care îi întâlnesc în călătoriile lor individuale dintre lungile lor întrupări: galaxii ca forme de întrupare, până la care tip de evoluţii spiritele au învăţat simţirile de acest fel sub alte forme comune de întrupare, mai simple: planetă şi stea.
– dimensiunile structurale paralele ale universului: toate cele trei zone formează dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare (numită de entităţile dimensionale cea dintâi dintre toate cele 7). Toate aparţin, cu adevărat întregului Univers Fizic, chiar dacă spaţiile dimensionale paralele cu spaţiul nostru sunt efectiv paralele, una după alta, doar cu dimensiunea noastră de evoluţie, doar pe porţiunea zonei I. Frecvenţele specifice cresc substanţial de la o dimensiune la alta. Structurile sunt asemănătoare cu cele ale dimensiunii noastre în primele două superioare, urmând ca – privite acum tot din perspectiva noastră, de la noi în sus – să fie din ce în ce mai abstracte pe măsură ce vibraţia creşte. Dar ajutorul pe care îl primim din partea entităţilor dimensionale este din ce în ce mai puternic, concret mereu, multiplu, simultan pentru multe populaţii spirituale, răspândite peste tot în dimensiunea noastră. Ajutorul oferit astfel nu se limitează însă numai la cele oferite întrupaţilor din Universul Fizic, ci şi entităţilor care desfăşoară activităţi în celelalte universuri – însă pentru Universul Fizic: universurile de manifestare descrise mai sus – Universul Astral şi Universul Cauzal, precum şi universuri spirituale (Secundar şi Central, de manifestare directă, fără corpuri), conlucrând astfel pentru desfăşurarea vieţii de pretutindeni.

VARIAŢIA VIBRAŢIEI MEDII PLANETARE. DESPRE ÎNTUNECAREA LUMINII.

Să ne plasăm în cadrul studiului fenomenologiei legată de fondul energo-material al mediului în care evoluăm, în zona I a Universului Fizic.
După discuţiile privind circulaţia fluxurilor energetice şi materiale (pe care o vom dezvolta, mai departe, în curând) cea mai importantă problemă de dezbătut este aceea privind felul în care filamentele îşi pierd treptat vibraţia iniţială, chiar în cursul acestei circulaţii.
Avem în vedere o linie sinusoidală (după cum numim acestă formă azi) sau, cum au numit-o alţii: „ceea ce a mai fost – va mai fi”. Şi este o numire corectă, coprinzătoare, în funcţie de momentul folosirii ei, căci formularea se potriveşte oricărui sens. Este o linie conform căreia toate se petrec ciclic, şi chiar ea, raportată la alte cicluri care i se întrepătrund în cale, poate arăta cam aşa:

Fig.nr. 1: Sinusoidala modificării ciclice a vibraţiei medii planetare şi a blocului de fenomene planetare locale

Ceea ce demonstrează că, luând în considerare chiar şi numai o linie de discuţie: evoluţia în timp a vibraţiei medii planetare (nu mai departe: stelară, galactică, subzonală şi zonală) există mari modificări de la o perioadă mare de timp la alta, care atrag după sine modificări ale componentelor (structurilor) şi fenomenelor planetare, cu desfăşurare ciclică, la rândul lor.

Fig.nr.2: Dezvoltările regionale, de la nivel subatomic la nivelul structurilor planetare perceptibile şi ale celor mai puţin perceptibile de către om

În situaţia în care discutăm despre diminuarea vibraţiei medii planetare, ne referim tocmai la această compoziţie filamentară a aerului în care ne scăldăm. Aerul planetar are:
– pe de o parte: compoziţia mediului universic local – o compoziţie pe care o are mediul în care se află toate planetele, stelele – galaxiile organizate prin matrici stelar-galactice, în felul pe care îl cunoaştem acum.
– pe de altă parte, el mai are o componentă specifică planetei, în funcţie de steaua care o guvernează şi celelalte planete-surori cu care evoluează împreună sub îngrijirea stelei lor: microorganisme specifice condiţiilor locale, praf provenit din activitatea planetei şi a biosistemului său (incluzând şi creatorii conştienţi: oamenii, pe Pământ) sau din procesele de descompunere a corpurilor fluidice ale entităţilor care evoluează în acelaşi plan ca şi întrupaţii cu corp fizic.

1. SĂ NE AMINTIM DESPRE CÂTEVA ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE MEDIILOR DE EVOLUŢIE SPIRITUALĂ

În imediata apropiere a planetelor mai ales, ceea ce numim aer are o compoziţie mai bogată în diverse gaze – şi este compoziţia planului fizico-chimic aerian, cunoscută acum de noi: oxigen, bioxid de carbon, gaze rare, rezultate din activitatea organică a biosistemului planetar şi din activitatea telurică, vulcanică şi pământos-apoasă a structurilor planetei (alte gaze, vapori de apă, componente vulcanice: cenuşi, etc.).
Toate aceste elemente fizice sunt împletite în fluxurile filamentare de diferite alte vibraţii, comparativ cu vibraţia elementelor fizice menţionate mai sus. Ele sunt componente – compuşi fizico-chimici, organici sau anorganici, pe lângă fluxurile de filamente de materii şi energii de vibraţia cea mai joasă, care de fapt stau la baza formării compuşilor fizico-chimici cunoscuţi de noi; care intră şi ies din compoziţia structurilor planetare şi biologice perceptibile de noi ca fiind corpuri fizice.
Cum fiecare formă fizică este dublată cel puţin de o parte eterică, care înconjoară orice fărâmă de materie planetară şi stelară, mediul în care se află structurile fizice, general-percepute de noi azi, cuprind şi fluxuri de filamente specifice corpurilor noastre de alte vibraţii: pe care le numim eterice, astrale, mentale, cauzale, spirituale (sau buddhice), dumnezeieşti (sau atmice); cele pe care le-am numit enesice şi supraenesice sunt specifice oamenilor cu sarcini deosebit de complexe. Din toate acestea sunt formate corpurile noastre, corpurile noastre iau din fluxurile lor cele necesare pentru întreţinerea structurilor lor – de la stele până la viruşii planetari.
Şi nu numai, căci ceea ce noi numim azi galaxie, din galaxiile percepute de noi, din acest punct al universului, sunt organizări galactice, aşa cum am mai discutat, unde toate stelele şi planetele lor sunt legate între ele prin matrici eterice galactice. Asemenea matrici galactice sunt formaţiuni care ajută crearea, susţinerea, dezvoltarea şi întreţinerea vieţii sub formă de corzi cu noduri matriceale în care se dezvoltă stelele şi planetele. Materiile se structurează în interiorul corzilor sub forme tubulare concentric-interioare, în sensul invers al structurării corpurilor noastre în sistemele corporale: adică de la eteric către interior – astral, mental, cauzal, spiritual (buddhic), dumnezeiesc (atmic) enesic şi supraenesic.
Rezultă că nevoile galactice sunt mult mai extinse decât ceea ce percepem noi în mod normal, acum. În perioadele de înaltă frecventă stelar-planetară, corpurile noastre pot desfăşura activităţi mult mai complexe, pentru care ne permit percepţii mult mai extinse: vederea mentală se poate întinde până la un nivel total galactic în activitate curentă, iar intuitiv, în funcţie de evoluţia proprie – până spre marginile altor universuri cu care al nostru se învecinează, concentric.
Într-o astfel de structură a mediului evoluţiilor noastre, aşadar întreaga componenţă se desfăşoară astfel:
– mediul energetic fundamental al universului, care scaldă de fapt toate structurile Centrului de evoluţie;
– fluxuri filamentare create de către coordonatorii de evoluţii din universuri, la nivelele de vibraţie necesare tuturor spiritelor aflate în evoluţiile pe care le coordonează, cărora le crează astfel condiţii de desfăşurare vieţilor derulate sub îndrumarea lor. Fluxurile astfel create de ei sunt aduse, sunt urmărite în circulaţiile lor, sunt preluate înapoi atunci când vibraţia lor scade, pentru a nu se destructura complet, punând astfel în pericol viaţa micilor monade care trăisc în interiorul filamentelor. În locaţii speciale, filamentele sunt restructurate şi reintroduse în circulaţiile universice, după necesităţile locale ale spiritelor. Totul se petrece conform învăţăturilor preluate de la Marii Creatori şi totul se petrece sub directa şi permanenta lor îndrumare;
– elemente rezultate din circulaţiile fluxurilor şi din recircularea materiilor şi energiilor corpurilor de manifesatre din mediul local, din agregări şi din dezagregări, antrenate de fluxurile filamentare sau de forţele dezvoltate de corpurile planetare şi stelare. De fapt – general-galactice (cu toate componentele lor, pe care nu le mai enumerăm aici);
– la nivele şi mai joase, din preajma planetelor, circulaţia antrenează microorganisme (fizice sau astrale) – dar şi macroorganisme: entităţi evoluate astrale, spirituale, aflate în călătorii interzonale, ale căror corpuri se modifică mereu, recirculând la nivelele proprii de vibraţie materii şi energii din marile fluxuri filamentare, din câmpurile zonale şi subzonale.
Corpurile de manifestare ale spiritelor astfel întrupate se formează prin atragerea, pe firele radiaţiei spiritelor, a fluxurilor de filamente, alipirea strânsă în energiile radiante de diferite intensităţi (şi, astfel, de diferite vibraţii), hrănindu-se din energia spirituală radiantă în care formează astfel blocuri materiale, cu structuri diverse, după cum sunt structurale spiritele în interiorul lor. Adică se formează sistemele corporale, pe care le cunoaştem azi. Energia spirituală radiantă le formează astfel, le hrăneşte, le întreţine existenţa, funcţionarea – activitatea automată de care suntem mai mult sau mai puţin conştienţi. Mai departe, prin intermediul lor, spiritele întrupate se manifestă conform experienţei lor de întrupare, canalizând prin voinţa proprie forţele lor radiante, care depăşesc propriile corpuri. Concentrând fluxul radiant în direcţiile dorite, cu intensităţi diferite în funcţie de fiecare activitate necesară desfăşurării vieţilor lor, spiritele învaţă, aşa cum ştim acum, să desfăşoare creaţii coerente, deplasări, comunicări, să intre în relaţii complexe, să înveţe permanent să-şi recalibreze acţiunile, comportamentele, către nivele din ce în ce mai complexe şi atitudini din ce în ce mai profund ajutătoare pentru semenii lor. Semeni care învaţă, la rândul lor, din experienţa celor mai înaintaţi. Pe măsura eforturilor, creşte puterea energetică interioară, se intensifică radiaţia, creşte experienţa totală a spiritului, puterea de pătrundere, de înţelegere a tuturor fenomenelor care se desfăşoară în jurul lor, putând astfel să participe ele înseşi la creaţii din ce în ce mai puternice – dar şi mai subtile, din realitatea înconjurătoare.

2. DIMINUAREA TREPTATĂ A VIBRAŢIEI ÎN ZONA I A UNIVERSULUI FIZIC

Cu timpul însă, filamentele care sunt recirculate de corpurile de manifestare ale spiritelor pierd din ce în ce mai mult din stratul lor exterior de energie compactizată, fără însă să ajungă să se destrame. Datorită acestor pierderi, are loc o diminuare treptată a vibraţiei înalte pe care au avut-o iniţial, în circulaţia lor zonală. Acest fapt conduce la diminuarea generală a vibraţiei zonale, pe fiecare subzonă, mai departe. În subzonele cu vibraţie generală mai mică – aşa cum este aceea în care se află şi Pământul – diferenţa dintre cea mai înaltă valoare şi cea mai joasă valoare a vibraţiei este destul de mare, şi astfel creatorii conştienţi – pe Pământ, oamenii – percep o astfel de diferenţă şi îşi dau seama de consecinţele puternice ale ei asupra creaţiei lor, asupra comunicării dintre ei, asupra relaţiilor pe care nu le mai pot întreţine la nivelele anterioare de înaltă calitate.
Fenomenul de diminuare a vibraţiei medii zonale este un fenomen natural în măsura în care coordonatorii îl lasă să se desfăşoare liber: întrucât filamentele sunt create de către coordonatori, tot ei le pot schimba, atunci când le este necesar tuturor evoluanţilor din aceeaşi zonă şi subzonă. Iar acest schimb are loc cu volume de filamente noi, cu vibraţie ridicată la necesarul optim de trăire al tuturor spiritelor întrupate local.
Perceperea fenomenului de diminuare a vibraţiei planetare a avut loc încă din începuturile formării omenirii pe Pământ, întrucât vibraţia de atunci permitea corpurilor o desfăşurare complexă a percepţiilor şi a activităţilor spirituale umane. Permanent oamenii şi-a adaptat activităţile, trăirile la acest eveniment, cu care s-au obişnuit de la o viaţa la alta. Şi-au creat programe de adaptare la momentele pe care ştiau bine că le vor trăi, din greu, atunci când vibraţia va fi foarte joasă.
Vedeau permanent cu lumina se „întunecă” de la o viaţă la alta, vieţi de care erau foarte conştienţi atunci, din planificările ciclului general pe care îl cunoşteau cu precizie.
Nu cunoaştem prea multe lucruri privind vieţile anterioare, şi nu din cauză că cineva ne-ar lua cunoaşterea, ci din cauză că trăirile noastre se bazează mult pe memoria latentă a evoluţiilor anterioare. Suntem aici, acum, în acest punct al universului, în calitate de evoluanţi înaintaţi, reîntorşi în călătorie spirituală pe liniile de evoluţie pe care le-am mai parcurs cândva, cel puţin o dată (în calitate de rezidenţi), apoi de mai puţine sau de mai multe ori în calitate de ajutători ai rezidenţilor locali. Astfel, în evoluţiile petrecute în trecuturile proprii foarte vechi, la acelaşi nivel de vibraţie nu cunoşteam că ne întrupăm: cu cât evoluţiile sunt mai înaintate, cu atât revenirile în fiecare punct al universului sunt mai multe; experienţa acumulată, şi sedimentată în memorii, permite recuperarea mai rapidă a cunoaşterilor privind fluxul trăirilor anterioare şi devenirile normale următoare. Şi dacă nu este o cunoaştere clară întotdeauna, ea este cel puţin intuitivă, şi credem astfel că există reîncarnare, nemurire, că suntem în mijlocul unor evoluţii fără de sfârşit...
Astfel de conjuncturi, în care omenirea a ştiut bine cele care se vor petrece treptat, cu vibraţia planetară, în permanentă diminuare, precum şi aglomeraţia umană planetară au schimbat total faţa omenirii pe Pământ. Vibraţia foarte joasă nu deranjează foarte mult spiritele conştient-creatoare, cât le deranjează variaţiile ritmurilor planetare, stelare, schimbări care le oferă trăiri diferite de la o perioadă scurtă de timp la alta. Spiritele nu au foarte mult timp la dispoziţie pentru a se acomoda rapid de la un tip de vibraţie la altul, de la o întrupare la alta, în condiţii sociale şi lucrative deosebite de la o societate la alta. De aceea lipsa de rădare, de toleranţă, de acceptare a ajutorului care se poate primi, conduce la accentuarea comportamentelor agresive şi perverse, într-o spirală din care cu greu se mai poate ieşi.
Dar acest lucru, chiar dacă este, şi devine din ce în ce mai incomod şi mai greu de acceptat, totuşi are o parte bună: aceea de a oferi o imagine complexă a spiritului, a tuturor manifestărilor sale, în condiţii grele.
Şi chiar pentru a cunoaşte astfel de lucruri au venit până aici, pe Pământ.
Vremurile trec şi spiritele îşi trăiesc viaţă după viaţă, cu o conştienţă mai mult sau mai puţin dezvoltată asupra acestui fenomen. Populaţiile se afundă în comportamente grele, agresive, căci fluxurile cu vibraţie scăzută trezesc memoriile latente din vremurile în care trăiau pe aici cu experienţa redusă a începuturilor evoluţiilor lor.
Acei oameni care au o percepţie mai înaintată îşi pot da seama, comparând vremurile trecute pe care încă le mai pot cerceta mental, că lumina pe care o văd este tot mai întunecată de la o viaţa la alta, totul devine mai puţin controlabil şi este necesar să se facă faţă cu tot ceea ce este mai bun, mai uman cu adevărat – şi nu mai animalic, la tot ceea ce se poate trăi astfel. Devin foarte conştienţi de faptul că se poate trăi adaptând mereu creaţia şi relaţiile dintre oameni, chiar dacă pentru unii agresivitatea devine o a doua natură.

3. CREŞTEREA VIBRAŢIEI LOCALE: AJUTOR ŞI EFORT PROPRIU PERMANENT

Astfel de societăţi sunt însă mereu ajutate, pentru ca cei care nu au experienţă foarte multă de manifestare la nivele joase de vibraţie să nu se afunde în comportamente agresive şi perverse: decât atât cât să-şi dea seama că le au, şi apoi să accepte că pot să le modifice către bunătate, altruism, sacrificiu şi iubire. Acest ajutor se bazează pe întruparea unui Fiu de Dumnezeu – adică a unui coordonator de evoluţii – chiar în mijlocul celor care au mai multă nevoie de sfaturile sale. Dar lucrarea unui astfel de coordonator (Iisus, în cazul galaxiei noatre) nu cuprinde numai sfaturi, aşa cum ne-a m obişnuit să ştim ci, prin puterea sa, el începe să atragă în mod conştient spre galaxia locală, din locurile speciale de unde se fac aprovizionări cu noi fluxuri de filamente, cu vibraţie foarte înaltă, volume uriaşe din fluxurile noi, prin puterea sa personală.
Fără această lucrare (pe care el o făcea în timp ce se ruga – şi nu permanent, ceea ce ar fi creat o schimbare prea bruscă, puternică, ameţitoare pentru oameni, şi distrugătoare pentru biosistemul planetar) volumele sunt atrase în mod normal de către miezul galactic şi distribuite prin sistemul de corzi matriceale, în circulaţie stelară şi apoi planetară.
Este o mişcare îndelungată, timp în care fiecare planetă cu creatori conştienţi poate să se afle la un pas de colaps, din cauza distrugerilor materiale de foarte mare complexitate. De aceea are loc această atragere puternică spre planetele cu creatori conştienţi: pentru celelalte planete, mişcarea este lăsată liberă, prin felul de circulaţie punctat mai sus
O astfel de lucrare, de o anvergură uriaşă, se poate simţi din primul moment – dar numai de către acelaşi susţinător-coordonator sau de către foarte puţini dintre ajutătorii săi umani (în cazul nostru – Maica Lui, care a simţit imediat că se pot face lucrări mentale puternice – încă de la nunta la care au participat amândoi). S-au realizat astfel lucrări chiar din trup uman, dintre care majoritatea mentale, căci vremurile pe care El le-a pregătit astfel să se apropie rapid sunt de felul celor mentale, cunoscute bine de către oameni în trecut, înainte de ultima glaciaţiune. Mai precis este vorba despre: creaţie materială mentală, comunicare mentală şi deplasare ajutată de corpul astral foarte puternic energizat.
A fost o lucrare de impuls puternic, după care mişcarea de atracţie din miezul galactic a fost lăsată liberă, continuând însă ca, prin activitatea general umană, să se atragă în continuare fluxurile direct din mediul galactic şi dinafara galaxiei, pe lângă cele recirculate de planetă, provenite de la steaua care ne guvernează.
Azi toţi oamenii folosesc astfel de energii, în registre de vibraţie din ce în ce mai ridicate, pentru activităţi din ce în ce mai sofisticate. Ne schimbăm comportamentele urmând sfaturile oferite de coordonatorul nostru Iisus, folosind pentru a le urma energii din registrele cele mai înalte de vibraţie galactică.
Ceea ce putem face noi, în continuare, este să ne folosim din experienţa noastră formele cele mai înaintate ale comportamentului nostru. Să ne străduim să învăţăm mereu şi să pătrundem cât mai adânc înţelegerile celor care ni s-au dat şi ni se dau, în continuare, participând astfel la ridicarea permanentă a nivelului spiritual al întregii omeniri.

GRUPĂRI SPIRITUALE (1)

a. COMPONENŢA DE BAZĂ A SPIRITULUI

Este necesar să se pornească în acest studiu de la necesitatea formării grupurilor spirituale chiar din începuturile evoluţiilor: în grupări de monade pe care le-am numit spirite.
Formarea ca atare a spiritului se bazează pe necesităţi reale ale manifestărilor incipiente ale monadelor, observate cu foarte mare atenţie, căci în acest fel monadele vor trăi o mare parte a vieţii lor, prin care se vor forma obişnuinţe deosebit de importante pentru toate evoluţiile lor ulterioare.
Există diferenţe între monade din punctul de vedere al reacţiei lor în faţa mediului de trai. În linii generale, la acelaşi nivel de evoluţie, forţele interioare ale monadelor determină două tipuri de manifestare:
– monade care au primesc noutăţile rapid, fără mari reţineri, şi îşi formează astfel curajul: curajul înaintărilor, experimentărilor – chiar dacă puterea lor interioară de susţinere a acestor înaintări este relativ mică. Se dezvoltă îndrăzneala, avântul, curiozitatea.
Într-un sens larg, care crează înţelegere în căutarea sensurilor universale – nu doar locale, pământene – numim acest tip de forţe: forţe spirituale feminine. La un moment dat al evoluţiilor, cunoaşterea acestor forţe necesită reliefarea lor pentru înţelegere: astfel se formează corpurile de manifestare feminine.
– monade care au multă înclinaţie de înaintare, dar au forţe interioare puternice, în stare să susţină şi pe altcineva în plus. Se formează treptat rezistenţa şi perseverenţa în manifestare, dorinţa de ajutor şi de susţinere cu generozitate. Numim forţele de acest tip – forţe spirituale masculine. În stadiul pământean al necesităţilor de evoluţie se formează, pentru reliefarea şi înţelegerea forţelor de acest tip al monadelor, corpuri de manifestare masculine.
Înţelegem astfel faptul că nici o monadă nu are sex, doar puterile monadelor, forţele lor interioare le putem asocia principiului masculin sau feminin. Se formează în parcursul evoluţiilor tot felul de înclinaţii, dezvoltând prin experienţa acumulată înclinaţii de primire a noutăţilor sau căutarea forţelor interioare prin care să se susţină înaintările, fără deznădăjduire.
Cea mai simplă formă de spirit, creată de către coordonatorii-ajutători de evoluţii, este aceea care cuprinde o pereche de monade, cu forţe complementare manifestate concret, clar: o monadă cu forţe de tip feminin (pe scurt: monadă feminină) şi o monadă cu forţe de tip masculin (pe scurt: monadă masculină).
În funcţie de mărimea structurilor interioare ale monadelor, de împletirea forţelor energetice interioare radiante din asemenea structuri, monadele pot fi însă mai mari sau mai mici, după cum au existat condiţiile lor de formare, în mediul fundamental.
[ se va studia Formarea monadelor, adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/2-formarea-si-evolutiile-monadelor.html ]
Coordonatorii evoluţiilor formează spiritele ca grupări de: minimum 2 monade: monadă feminină + monadă masculină – până la maximum 10 monade.
Însă în componenţa unor astfel de grupări primare care formează spiritele, intră şi alte feluri de monade, care mai crează un anume fel de conştientizări ale forţelor lor: mărimea sau intensitatea forţelor interioare, conform cărora monadele pot avea forţe mai mari sau mai mici, chiar dacă, în raport cu înclinaţiile generale, ele pot fi incluse oricând în categoriile monadelor masculine sau feminine. Astfel ne întâlnim cu monade feminine şi monade masculine, cu forţe mai mari sau mai mici şi, dintre ele, unele pot avea nevoie de ajutor pe parcursul evoluţiilor lor, altele nu-l necesită şi nici nu-l caută în mod special. De aceea se formează spirite cu mai multe perechi care se vor ajuta între ele, dar şi spirite cu perechi şi pe lângă ele, monade cu un alt fel de puteri, care vor echilibra mult perechile formate.
Astfel de monade le putem numi monade neutre: sunt monade cu puteri relativ mici, dar ca înclinaţie generală acceptă noutăţile şi au şi puteri pe măsura dorinţelor lor de înaintare. Nu simt nevoia de ajutor, sunt echilibrate, dar evoluţiile generale cer imperios dezvoltarea dorinţei de a oferi ajutor celor din jurul lor. Aflate în compania unui cuplu monadă feminină + monadă masculină, o monadă neutră nu deranjează cuplul, căci ea se particularizează în plus prin dorinţă de libertate – o numim independenţă, de o libertate deosebită – chiar dacă puterea energetică este mai mică. Ele simt acest lucru şi nu se aruncă în acţiuni pe care simt bine că nu le pot duce la bun sfârşit.
Coordonatorii evoluţiilor sunt aceia care hotărăsc monadele care vor intra în componenţa unui spirit, pe post de monade neutre, în funcţie de necesitatea de a primi ajutor şi a oferi ajutor, resimţită de celelalte monade din spirit. Hotărârile de acest fel sunt luate însă numai în funcţie de înclinaţia spre libertate a monadelor în cupluri, căci în cuplu se formează în timp înclinaţii posesive sau dependente, care pot limita înaintările. Asemenea înclinaţii posesive se estompează însă prin existenţa în jurul cuplului a unei monade neutre.
Monadele neutre dau un exemplu personal în manifestări echilibrate, completând şi învăţătura de acordare / primire de ajutor ale fraţilor săi de spirit. Se crează astfel primele forme de frăţie generală spirituală: într-o formaţie de 3 monade, se va afla un cuplu de două monade şi o monadă neutră. Este o frăţie de tip primar, necesară în derularea sarcinilor din fiecare etapă a evoluţiillor.
Evoluţiile coordonate şi atent îndrumate conduc la dezvoltarea tuturor forţelor monadelor de orice fel, astfel încât, conştientizând în paralel forţele de diferite tipuri care se universalizează în jurul lor, monadele ajung treptat să-şi cunoască şi să-şi echilibreze şi forţele, şi dezvoltările lor, într-un parcurs pe care îl numim evoluţii primare. Fazele înaintate ale evoluţiilor primare dezvoltă cantitativ şi în profunzime astfel de forţe spirituale, formând treptat apropieri, asemănări tot mai puternice între monadele de aceeaşi treptă evolutivă.
La finalul evoluţiilor primare se estompează mult diferenţierile dintre monade; ele învaţă în continuare, pe parcursul evoluţiilor secundare, cum să-şi dezvolte în mod armonios, echilibrat, toate felurile de forţe pe care le are: şi de tip masculin, şi de tip feminin, şi libertatea de manifestare, după împrejurările cerule de vieţile lor şi de societăţile în mijlocul cărora evoluează.
Şi astfel, aceste stări comparative – masculin, feminin şi neutru – îşi pierd treptat din accentul lor de la începuturile evoluţiilor primare, chiar pe măsura creşterii şi diversificării puterilor energetice interioare. Se uniformizează caracteristicile de manifestare concretă ale monadelor, chiar în timpul evoluţiilor primare, urmând ca acordul fin al înţelegerilor tuturor felurilor de manifestări să creeze în evoluţiile secundare un echilibru perfect al forţelor, în orice punct de întrupare, în toate etapele evoluţiilor spirituale din orice univers.

b. POPOARE SPIRITUALE

Se va studia:
Formarea monadelor (adresa: http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/2-formarea-si-evolutiile-monadelor.html )
Aşa cum am arătat, componenţa de bază a unui spirit poate să cuprindă 2-10 monade – monade fraţi de spirit, care învaţă din „faşă” (adică chiar din primele momente ale evoluţiei monadelor sub formă întrupată) cum să-şi acorde ajutor reciproc, în diferite direcţii, în realizarea sarcinilor pe diferite trepte de evoluţie.
Complexitatea evoluţiilor conduc mai departe la necesitatea formării unor grupuri (sau frăţii) de spirite, tot mai complexe pe măsura creşterii şi conştientizării forţelor interioare ale fiecărei monade din spirite.
Evoluţiile atent conduse de către marii ajutători, coordonatori ai evoluţiilor noastre, formează grupuri largi – frăţii spirituale complexe – prin intermediul cărora spiritele învaţă să se ajute reciproc, în moduri din ce în ce mai profunde, mai complexe, mai subtile. Nu există un număr fix de fraţi spirituali pentru spiritele de bază (prima formă de frăţie spirituală, pe care am discutat-o în prima parte). În schimb, pe parcursul evoluţiilor, fiecare spirit în parte primeşte alţi fraţi spirituali: alte spirite, care au aproximativ aceeaşi evoluţie, dar în evoluţiile lor anterioare au evoluat pe alte linii, drumuri de evoluţie, în alte grupări asemănătoare.
Tot coordonatorii evoluţiilor stabilesc, cu cunoaşterea lor înălţată, modul în care spiritele se pot ajuta în cel mai echilibrat mod posibil, pentru fiecare în parte şi pentru tot grupul (poporul) din care fac parte. La sfârşitul evoluţiilor primare se poate ajunge la o componenţă spirituală de câteva sute de spirite – un adevărat ciorchine, foarte util în evoluţiile primare finale; toate spiritele învaţă enorm unele de la altele, într-o înfrăţire din ce în ce mai corect înţeleasă.
Înafară de grupările spirituale de formare şi creştere a componenţei spiritului pe parcursul evoluţiilor, necesităţile de parcurgere a treptelor de evoluţie impun formarea unor alte grupări de spirite, de organizare a spiritelor în grupuri din ce în ce mai mari, pentru ca ele să se obişnuiască cu acceptarea tuturor evoluanţilor din mediul în care trăiesc. Chiar ele învaţă organizarea şi înţelegerea modului în care astfel de organizări contribuie la dezvoltarea multor alte forţe interioare, pe care şi le conştientizează treptat.
Intrăm astfel în discuţii privitoare la noţiunea de „popor spiritual” pe care am folosit-o destul de mult în aceste studii.
Noţiunea de popor spiritual este însă relativă; o folosim azi pentru a crea înţelegerea unei astfel de grupări, prin intermediul cunoaşterii noastre curente. La fel ca şi noţiunea pe care o cunoaştem, o grupare masivă de spirite de acelaşi fel poate fi numită popor spiritual.
Când spunem „de acelaşi fel”, vom conveni să ne referim la spirite care au, chiar din formarea lor, monade cu înclinaţii de un fel deosebit. Adică: nu neapărat comune, nu neapărat care se înţeleg bine unele pe altele, nici cu puteri asemănătoare, care ar putea să conducă la un drum spiritual iniţial confortabil; dar, pe măsura înaintării în evoluţii, astfel de grupări ar putea să ajungă la o diversificare redusă, strâmtă, a înţelegerilor puterilor lor interioare.
Alegerea spiritelor pentru formarea unui popor, formaţiune care se va păstra pe toată durata evoluţiilor primare, porneşte chiar de la formarea perechilor de monade: de la înţelegerea lor reciprocă pentru a forma o pereche. Adică modul în care au tendinţa de a se accepta reciproc. Urmează apoi alegerile pentru formarea spiritelor: a perechilor şi a monadelor neutre care vor însoţi, eventual, perechile de monade (monadă feminină + monadă masculină) dacă este cazul. Apoi alegerea spiritelor care vor forma poporul spiritual – dar în acelaşi timp creindu-se mai multe popoare spirituale, care se vor ajuta reciproc în evoluţii. Ele vor evolua cam în acelaşi timp, chiar dacă vor urma linii de evoluţie, drumuri de evoluţie oarecum diferite – dar asemănătoare pe largi porţiuni de drum.
Ceea ce stă astfel la baza formării popoarelor spirituale, din perspectiva cunoaşterilor noastre pământene de acum, se leagă de varietatea manifestărilor pe care le poate accepta fiecare monadă din exterior, la începuturile evoluţiei sale. Monada este foarte fragilă şi foarte sensibilă la factorii de modificare a mediului înconjurător: de aceea se urmăresc condiţii care să le asigure o trăire fără să obosească, dar şi fără să ajungă să lâncezească atunci când evoluţiile devin mai relaxante, atunci când rutina sau numai acomodările cu situaţiile noi le pot permite să se relaxeze, după eforturile substanţiale din timpul acomodărilor la schimbări.
Popoarele astfel formate vor avea membrii lor în stare permanentă de curiozitate, de acceptare a cunoaşterilor noi, de experimentare şi de înaintare, chiar dacă vor avea momente de trăire foarte relaxante sau momente foarte grele.
După modul în care monadele primesc primele impulsuri energetice din partea coordonatorilor de evoluţii, impulsuri echilibrate care le formează primele rădăcini ale celor ce le vom numi mai târziu „curiozitate”, „plăcere”, „pătrundere” şi „înţelegere”, coordonatorii de evoluţii pot să înţeleagă, cu experienţa lor profundă, care vor fi primele lor direcţii de acceptare, în primele lor evoluţii.
În funcţie de felul în care monadele se manifestă în primele lor stadii de evoluţie, au loc corelări permanente în poziţiile unora faţă de altele, corecţii prin schimbarea drumului, liniei de evoluţie, atunci când au puteri suficient de mari pentru a se întrupa şi a se manifesta prin intermediul corpurilor lor.
Alegerea drumului, liniei de evoluţie de parcurs, se face astfel permanent, linia aceasta nu este o linie fixă, fără nici o abatere, inflexibilă, pe care merg toate monadele, generaţie după generaţie, evoluţie după evoluţie. Fiecare grup numit „popor spiritual” are un astfel de drum care se corelează cu drumurile celor cu care au pornit în evoluţii, se corectează la diferite poziţii zonale în univers, la diferite vibraţii, în diferite forme de întrupări în diferite momente ale treptelor de evoluţie.
Popoarele astfel formate pot avea în componenţa lor un număr mai mare sau mai mic de spirite, cu o componenţă a spiritului mai mult sau mai puţin voluminoasă, dar cu monade care se acceptă reciproc cel mai bine din generaţia lor: adică în rândul de popoare spirituale care pornesc în evoluţii cam în acelaşi timp.
Timpii şi locurile de evoluţie sunt, de asemenea, corelate cu disponibilităţile fiecărui grup în parte de a evolua cât mai echilibrat, respectându-se mereu acel LIBER ARBITRU atât de special urmărit de întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor din toate parcursurile universice.
Popoarele spirituale vor avea drumuri formate astfel încât să se aştepte unele pe altele în momentele necesare, să se ajute, să se depărteze când este necesar, să se înţeleagă în mod similar sau în mod complementar: adică să conlucreze prin similaritate de simţire şi acţiune sau prin complementaritate, învăţând treptat să discearnă între diverse moduri de folosire a propriilor lor puteri interioare.
Complexitatea evoluţiilor vor conduce treptat la înţelegerea rostului unor asemenea grupări, chiar dacă la un moment dat al evoluţiilor vor avea lungi perioade de răsfirare a popoarelor pe largi zone universice. Spiritele vor învăţa astfel, în contactele lor, să se recunoască de la distanţe din ce în ce mai mari, oriunde ar fi în univers, dar să şi discearnă în acelaşi timp: şi între a se regăsi ca fraţi din acelaşi popor spiritual – faţă de alte popoare spirituale, şi ca fraţi de spirit – faţă de alte spirite din acelaşi popor, însă având alte forţe de desfăşurat momentan şi alte sarcini, după cum le cer destinele lor.
Învaţă astfel să respecte voinţa, liberul arbitru al tuturor celor din jurul lor, învaţă să-şi respecte chiar fraţii de spirit care au alte sarcini, chiar altele decât cele de a le da ajutor atunci când este vorba doar de a respecta... comoditatea! „Jocul” întrupărilor curge mereu variat: când în depline puteri – când cu forţe minime, când în corpuri de o vibraţie – când în corpuri de alte vibraţii, când în corpuri cu specific feminin – când în corpuri cu specific masculin, când într-un loc şi când în altul... Se potenţează astfel dezvoltarea forţelor interioare, care ajung să fie înţelese şi folosite corespunzător necesităţilor fiecărui moment de trăire, înţelegând în acelaşi timp şi pe cele ale altora.
Drumul este sinuos, lung – dar şi viaţa spiritelor este eternă, iar ele înţeleg treptat acest lucru, înţeleg că orice drum le este protejat şi încurajat, presărat la tot pasul cu îndelungi învăţături, a căror subtilitate încep treptat să o pătrundă.
Evoluţiile spiritelor în popoare spirituale îşi vor dovedi din plin utilitatea în timpul evoluţiilor prin întrupări comune. Spiritele sunt deja obişnuite unele cu altele, se cunosc şi îşi cunosc bine înclinaţiile, ajung să se potrivească atât de bine chiar şi sub formele lor de trăire complementară, încât fiecare putere, a fiecărei monade în parte, poate să fie de un real folos în trăirile lor comune, în astfel de întrupări comune. Este ceea ce cunoaştem acum sub formele:
– întruparea unui întreg popor spiritual într-un singur corp comun – planetă;
– întruparea mai multor popoare spirituale într-un singur corp comun – stea;
– întruparea unei multitudini de popoare spirituale într-un singur corp comun – un anumit fel de galaxie: chiar întruparea „galaxie” – spre deosebire de forma pe care o cunoaştem, în mijlocul căreia trăim şi noi, azi: organizarea galactică a stelelor, legate între ele printr-o centură eterică, o matrice galactică care susţine grupuri întrupate separat: stele şi planete.
Astfel de întrupări comune pentru unul sau mai multe popoare spirituale, de complexitate treptat sporită, urmăresc:
– mărirea clarităţii percepţiei mişcărilor fluxurilor energetice şi materiale;
– aprofundarea înţelegerii circulaţiilor fluxurilor în spaţii;
– obişnuirea folosirii forţelor spirituale proprii pentru înţelegerea complexităţii lumii materiale în care au loc întrupările de orice fel: atât cele comune, cât şi cele individuale;
– conştientizarea necesităţilor de întrupare proprii, dar şi ale tuturor celorlalte popoare spirituale în compania cărora îşi au astfel de trăiri speciale, comune. Iar în completare, conştientizarea profundă a întrupărilor individuale însoţitoare (ceea ce numim biosistem planetar). Căci spiritele din asemenea întrupări comune le vor relua, după finalizarea acestor întrupări, şi le vor folosi în eternitate, oferind ajutor direct tuturor celor care îl vor necesita.

INFORMARE

PRIMELE TREI CAPITOLE REPREZINTA DETALIEREA SINTEZELOR PE CARE LE-AM POSTAT ÎN GRABĂ, LA ÎNCEPUT. Sper să fie mai uşor de înţeles acum.
Restul vor fi lucrate treptat.
Vă rog să-mi atrageţi atenţia asupra celor care ar trebui remodelate.

4. FORMELE DE ÎNTRUPARE ALE SPIRITELOR ÎN UNIVERSUL FIZIC

Întruparea este forma de manifestare a unei monade sau a unui spirit întreg prin intermediul unui sistem corporal, format din: corpul de manifestare + corpuri ataşate, ajutătoare. Sistemul corporal este un complex structural, format prin atragerea, în energia radiantă a monadei, de fluxuri bogate de materii şi energii, într-o radiaţie care are o putere de pătrundere şi cu o compactizare în funcţie de dezvoltarea interioară a monadelor, şi a monadelor în grupul lor de sprijin reciproc (spirit). Prin intermediul corpurilor, monadele aflate în primele lor faze de evoluţie îşi desfăşoară puterile energetice interioare, radiante in universul de manifestare, precum şi percepţiile proprii asupra mediului în care trăiesc, în care se manifestă astfel. Prin structurile şi mecanismele corpurilor de manifestare, se formează astfel o percepţie, o simţire care devine din ce în ce mai conştientă pe măsură ce se acumulează mai multă experienţă; experienţa, la rândul ei, se formează prin memorarea, înţelegerea şi folosirea fenomenelor şi evenimentelor în mijlocul cărora monadele trăiesc. Treptat, percepţiile se adâncesc şi se diversifică, iar monada cunoaşte astfel şi manifestările altor monade de evoluţii asemănătoare sau apropiate de propria sa evoluţie. Intră în comunicare între ele şi leagă primele raporturi de cunoaştere, pe baza cărora se vor forma treptat relaţii complexe şi puternice. Astfel, monadele se ancorează în mod dinamic şi complex în realitatea pe care o trăiesc, o realitate care va deveni pentru ele treptat o lume stabilă sau a cărei stabilitate ele o vor cauta, ori vor căuta să participe la formarea, întreţinerea şi dezvoltarea ei.
De-a lungul unei desfăşurări eterne de viaţă şi învăţături de noi, mereu noi în manifestări derulate în lumile astfel conştientizate, monadele parcurg trepte de evoluţie care se desfăşoară în linii mari în acelaşi fel, cu particularităţi în funcţie de înclinaţiile naturale ale grupurilor de spirite, reunite de coordonatori sau prin înţelegeri proprii, de-a lungul unor trăiri asemănătoare sau complementare.
Este necesar să se folosească expresia “întrupare” în loc de “încarnare”, în contextul în care nu discutăm numai de corpuri de “carne” – chiar dacă discutăm despre spiritele umane. În funcţie de materiile care costituie corpurile, şi energiile care le hrănesc, întreţinându-le creşterile şi dezvoltările arhetipale, întrupările se realizează în trei feluri de corpuri de manifestare directă:
1. în corpuri fizice: corpuri de manifestare a spiritelor, realizate din materii de frecveţe joase, comparativ cu alte segmente vibraţionale ale sistemelor corporale umane; cu parametri perceptibili cu structurile corpurilor de acelaşi fel ale altor spirite identic întrupate, structuri pe care le cunoaştem azi: şi prin înţelegerea propriilor noastre corpuri, şi cu aparatele pe care le folosesc oamenii pentru adâncirea percepţiilor lor actuale; corpurile fizice de manifestare curentă sunt ajutate de întreaga verticală ajutăttoare de corpuri cunoscute acum de noi: eterice, astrale, mentale, cauzale, spirituale (budhice), dumnezeieşti (atmice), apoi enersice şi supraenesice – aceste ultime două corpuri fiind necesare ajutătorilor secundari
2. În corpuri astrale: corpuri de manifestare a spiritelor, create din materii şi hrănite cu energii din segmentul de vibraţii astrale, superior celor fizice, dar superior şi celor din segmentul intermediar – dintre cele fizice şi cele astrale (cele numite eterice, care energizează puternic corpul fizic). Sunt deopotrivă corpuri de echilibru şi de percepţie înaintată în mediile planetare fizice, pe lângă percepţiile în câmpul propriu (astral). Entităţile astrale (spirite întrupate în corpuri astrale) desfăşoară studii ale realităţilor planetare curente ale tuturor întrupaţilor locali, studii privind echilibrările emoţionale umane sau ale oricăror întrupaţi din biosistemul planetar – planete şi animale deopotrivă; efectuează studii ample ale planetei şi stelei locale, ale macrostructurilor materiale ale universului, radiaţii sub formă de lumină şi sunet, deformări plastice sau elastice ale câmpurilor prin fronturi vibraţionale;
3. În corpuri spirituale, pe care numai spiritele înaintate în evoluţii de creatori conştienţi le pot susţine constituirile, cu radiaţia lor spirituală extrem de puternică în rândurile întrupaţilor individuali. Numai ei le pot folosi conştient, adâncind mult mai mult cercetările şi, astfel, înţelegerile propriilor lor evoluţii: în toate mediile universice, pe care încep să le cunoască adânc în desfăşurările lor zonale. Corpul de manifestare propriu zis este corpul spiritual (sau budhic) ajutat în sistem de către corpul dumnezeiesc (atmic) şi, în funcţie de evoluţie şi astfel de sarcinile de destin, de coprul enesic şi cel supraenesic. Corpurile spirituale, în calitate de corpuri de manifestare au o particularitate deosebită în desfăşurarea întrupărilor: ele sunt corpuri de călătorie interplanetară pentru spiritele care se află în drum către o nouă planetă de evoluţie. Spiritele se întrupează direct în astfel de corpuri, în vederea susţinerii unei astfel de călătorii şi, ajunse în preajma planetei punct terminus al călătoriei, îşi desfăşoară primele cunoaşteri ale noului loc de evoluţie de la nivelul acestor corpuri. După astfel de cunoaşteri, au loc evoluţii treptate în corpuri astrale şi apoi fizice. După finalizarea evoluţiilor în corp fizic, spiritele rămân în corp astral o perioadă de timp necesară continuării studiilor începute în timpul vieţii lor, după care părăsesc acest univers, fără să mai lucreze în corpuri spirituale. Aşadar, corpurile spirituale de manifestare sunt numai la începutul evoluţiilor pe o planetă folosite pentru un timp limitat, căci astfel de evoluţii prin corpuri spirituale sunt foarte bogate în informaţii, antrenează spiritele în studii ample, foarte cuprinzătoare, care ar obosi dacă ar ţine prea mult timp. Studiile însă le vor desfăşura în continuare în Universul Cauzal, după terminarea ciclului de vieţi în derulare, aducând mulţumire astfel spiritelor doritoare de cunoaştere profundă.
Toate aceste feluri de întrupări sunt întrupări individuale. Dacă privim evoluţiile din acest punct de vedere, putem spune că întrupările pot fi individuale sau de grup, după cum urmează:
– Individuală: întruparea unei monade într-un singur sistem corporal – prin care se înţelege complexul corporal format din corpul solid + corpurile fluidice ajutătoare ale acestuia; oricât ar fi de simplu sau de mărunt un corp fizic, el este ajutat cel puţin de un corp vital (dublu eteric), un corp astral şi un corp mental care cuprinde celule din materiale de tip cauzal, formând astfel un mic complex corporal de trăire şi manifestare. Rar, se pot întrupa toate monadele dintr-un spirit – sau numai o parte din acestea, într-un singur corp comun, pentru a vorbi despre o întrupare individuală şi independentă – reprezentând un individ care trăieşte pe o planetă. Este cazul când experienţa în zona de evoluţie este redusă, ori când complexitatea sarcinilor este foarte mare – dar absolut necesară pentru consolidarea unor manifestări comune monadelor din spirit, ori când spiritele se pregătesc pentru a evolua în întrupări comune (planetă, stea, galaxie);
– Comună: întruparea unui grup de spirite (cu întreaga componenţă de monade a fiecărui spirit în parte) într-un singur corp – sistem corporal de fapt. Să numim deocamdată, pentru simplificare – corp, după corpul de manifestare şi vom şti că este vorba despre un sistem corporal. Sunt spirite care evoluează pentru desfăşurarea simultană a unor manifestări învăţate şi consolidate anterior, necesare pentru ordonarea concentrării asupra unui ţel comun. Se are în vedere dezvoltarea unor înţelegeri ulterioare ale necesităţilor grupurilor de evoluanţi individuali, care desfăşoară activităţi comune, deşi diferiţi ca profil spiritual şi obişnuinţe de manifestare; se învaţă astfel concentrarea asupra unor asemenea ţeluri comune în evoluţii – mai întâi în propriile manifestări, apoi în manifestările comune lor cu ale altor grupuri de spirite, care învaţă şi consolidează învăţături legate de creaţie materială şi întreţinerea unor relaţii între indivizi. Urmare a unor asemenea evoluţii comune, spiritele care le-au parcurs vor deveni mult mai concentrate asupra oricăror problematici atinse în trăiri ulterioare, vor avea puterea de aprofundare a unor percepţii cu care până atunci doar s-au confruntat, cunoscând că există, fără a putea înţelege până unde se pot realiza adânciri ale acestora. Întrupările comune sunt:
a. Planetă: întruparea unui întreg popor de spirite într-un corp comun, planetar, care poate susţine, pe lângă viaţa proprie, şi viaţa + manifestarea unui număr finit de spirite aflate la începuturile evoluţiilor lor (le-am numit spirite intraplanetare): pe Pământ sub formă de vieţuitoare mărunte pe corpul său, planeta poate susţine şi evoluţiile unui număr – de asemenea finit – de spirite aflate în evoluţie extraplanetară, individuală, independentă: pe Pământ mamifere şi oameni, indiferent dacă acestea au puterea de a înţelege sau nu că trăirea lor se desfăşoară pe un corp viu (asemenea lor înşişi) care susţine cu greutate, dar şi cu multă abnegaţie, viaţa tuturor trăitorilor pe ceea ce reprezintă un astfel de corp: planeta lor dătătoare de viaţă.
b. Stea: întruparea mai multor popoare de spirite într-un corp comun, stelar, având putere de susţinere a unor procese vitale care nu se pot desfăşura decât în prezenţa unor energii spirituale cumulate ale tuturor spiritelor care se reunesc astfel. Procesele fizico-chimice pe care le cunoaştem acum ca fiind desfăşurate la nivelul stelelor, sunt dublate de alte asemenea procesări, puţin sau de loc cunoscute momentan pe Pământ, care întreţin viaţa la toate nivele corpurilor fluidice, ajutând astfel manifestările spiritelor de cea mai diversă evoluţie, aflate în coordonarea sa. O stea susţine viaţa şi desfăşurarea evoluţiei unui număr finit de planete, cu toată încărcătura lor de vieţuitoare care trăiesc pe ele: prin intermediul unei matrici eterice (vitale) prin care menţine legătura între planete şi, mai departe, menţine legătura cu toate stelele din organizarea complexă din care face parte – galaxia. O asemenea organizare sub formă de galaxie, a stelelor cu planetele aferente, este specifică zonelor I şi II ale universului fizic, şi este susţinută prin matrici comune – şi nu prin evoluţii cu corpuri fluidice comune. Până la o evoluţie comună „galaxie” mai este nevoie de o evoluţie îndelungată, acumulând o energie fundamentală superioară, dublată de o experienţă în cunoaşterea armoniilor universale – pe măsură.
c. Galaxie: întruparea unei multitudini de popoare de spirite, într-un singur corp: galaxia, formată din popoare spirituale care au parcurs anterior evoluţiile tip “planetă” şi “stea”. Aşadar, este necesar să se deosebească forma de organizare “galaxie” de forma de întrupare “galaxie”: prin organizarea “galaxie”, comună stelelor şi planetelor lor din zonele I şi II ale Universului Fizic, acestea învaţă să se alinieze cerinţelor pe care le vor cunoaşte în evoluţiile primare finale – galaxia ca formă de întrupare. Într-o asemenea formă de întrupare, toate spiritele care formează o galaxie se manifestă prin corpuri bine cunoscute de ele, de-a lungul evoluţiilor de tot felul din zonele I şi II ale universului, dar evoluează toate într-un câmp mental-emoţional comun şi, ca urmare, ceea ce simte individul de pe o planetă (de la organisme monocelulare – până la cele mai complexe, dar şi rafinate forme de întrupare individuală) simte identic şi planeta pe care trăieşte, şi steaua care o luminează – alături de toate celelalte stele şi planete din galaxie.
Este necesar să se sublinieze faptul că întrupările individuale se desfăşoară în forme de simţire şi de activitate individuală în câmp mental colectiv, susţinute de câmpurile mentale planetar-stelare locale, în timp ce toate întrupările comune, planetare, stelare şi galactice se desfăşoară în câmp mental comun , creat de puterile energetice reunite ale tuturor spiritelor din componenţa întrupărilor şi de elementele matriceale locale.