Indoiti-va de tot ceea ce scriu, pentru ca voi insiva sa cautati si sa aflati cu propriile voastre puteri pe care, cu siguranta, le aveti!..


sâmbătă, 15 august 2009

GRUPĂRI SPIRITUALE (1)

a. COMPONENŢA DE BAZĂ A SPIRITULUI
Este necesar să se pornească în acest studiu de la necesitatea formării grupurilor spirituale chiar din începuturile evoluţiilor: în grupări de monade pe care le-am numit spirite.
Formarea ca atare a spiritului se bazează pe necesităţi reale ale manifestărilor incipiente ale monadelor, observate cu foarte mare atenţie, căci în acest fel monadele vor trăi o mare parte a vieţii lor, prin care se vor forma obişnuinţe deosebit de importante pentru toate evoluţiile lor ulterioare.
Există diferenţe între monade din punctul de vedere al reacţiei lor în faţa mediului de trai. În linii generale, la acelaşi nivel de evoluţie, forţele interioare ale monadelor determină două tipuri de manifestare:
– monade care au primesc noutăţile rapid, fără mari reţineri, şi îşi formează astfel curajul: curajul înaintărilor, experimentărilor – chiar dacă puterea lor interioară de susţinere a acestor înaintări este relativ mică. Se dezvoltă îndrăzneala, avântul, curiozitatea.
Într-un sens larg, care crează înţelegere în căutarea sensurilor universale – nu doar locale, pământene – numim acest tip de forţe: forţe spirituale feminine. La un moment dat al evoluţiilor, cunoaşterea acestor forţe necesită reliefarea lor pentru înţelegere: astfel se formează corpurile de manifestare feminine.
– monade care au multă înclinaţie de înaintare, dar au forţe interioare puternice, în stare să susţină şi pe altcineva în plus. Se formează treptat rezistenţa şi perseverenţa în manifestare, dorinţa de ajutor şi de susţinere cu generozitate. Numim forţele de acest tip – forţe spirituale masculine. În stadiul pământean al necesităţilor de evoluţie se formează, pentru reliefarea şi înţelegerea forţelor de acest tip al monadelor, corpuri de manifestare masculine.
Înţelegem astfel faptul că nici o monadă nu are sex, doar puterile monadelor, forţele lor interioare le putem asocia principiului masculin sau feminin. Se formează în parcursul evoluţiilor tot felul de înclinaţii, dezvoltând prin experienţa acumulată înclinaţii de primire a noutăţilor sau căutarea forţelor interioare prin care să se susţină înaintările, fără deznădăjduire.
Cea mai simplă formă de spirit, creată de către coordonatorii-ajutători de evoluţii, este aceea care cuprinde o pereche de monade, cu forţe complementare manifestate concret, clar: o monadă cu forţe de tip feminin (pe scurt: monadă feminină) şi o monadă cu forţe de tip masculin (pe scurt: monadă masculină).
În funcţie de mărimea structurilor interioare ale monadelor, de împletirea forţelor energetice interioare radiante din asemenea structuri, monadele pot fi însă mai mari sau mai mici, după cum au existat condiţiile lor de formare, în mediul fundamental.
[ se va studia Formarea monadelor, adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/2-formarea-si-evolutiile-monadelor.html ]
Coordonatorii evoluţiilor formează spiritele ca grupări de: minimum 2 monade: monadă feminină + monadă masculină – până la maximum 10 monade.
Însă în componenţa unor astfel de grupări primare care formează spiritele, intră şi alte feluri de monade, care mai crează un anume fel de conştientizări ale forţelor lor: mărimea sau intensitatea forţelor interioare, conform cărora monadele pot avea forţe mai mari sau mai mici, chiar dacă, în raport cu înclinaţiile generale, ele pot fi incluse oricând în categoriile monadelor masculine sau feminine. Astfel ne întâlnim cu monade feminine şi monade masculine, cu forţe mai mari sau mai mici şi, dintre ele, unele pot avea nevoie de ajutor pe parcursul evoluţiilor lor, altele nu-l necesită şi nici nu-l caută în mod special. De aceea se formează spirite cu mai multe perechi care se vor ajuta între ele, dar şi spirite cu perechi şi pe lângă ele, monade cu un alt fel de puteri, care vor echilibra mult perechile formate.
Astfel de monade le putem numi monade neutre: sunt monade cu puteri relativ mici, dar ca înclinaţie generală acceptă noutăţile şi au şi puteri pe măsura dorinţelor lor de înaintare. Nu simt nevoia de ajutor, sunt echilibrate, dar evoluţiile generale cer imperios dezvoltarea dorinţei de a oferi ajutor celor din jurul lor. Aflate în compania unui cuplu monadă feminină + monadă masculină, o monadă neutră nu deranjează cuplul, căci ea se particularizează în plus prin dorinţă de libertate – o numim independenţă, de o libertate deosebită – chiar dacă puterea energetică este mai mică. Ele simt acest lucru şi nu se aruncă în acţiuni pe care simt bine că nu le pot duce la bun sfârşit.
Coordonatorii evoluţiilor sunt aceia care hotărăsc monadele care vor intra în componenţa unui spirit, pe post de monade neutre, în funcţie de necesitatea de a primi ajutor şi a oferi ajutor, resimţită de celelalte monade din spirit. Hotărârile de acest fel sunt luate însă numai în funcţie de înclinaţia spre libertate a monadelor în cupluri, căci în cuplu se formează în timp înclinaţii posesive sau dependente, care pot limita înaintările. Asemenea înclinaţii posesive se estompează însă prin existenţa în jurul cuplului a unei monade neutre.
Monadele neutre dau un exemplu personal în manifestări echilibrate, completând şi învăţătura de acordare / primire de ajutor ale fraţilor săi de spirit. Se crează astfel primele forme de frăţie generală spirituală: într-o formaţie de 3 monade, se va afla un cuplu de două monade şi o monadă neutră. Este o frăţie de tip primar, necesară în derularea sarcinilor din fiecare etapă a evoluţiillor.
Evoluţiile coordonate şi atent îndrumate conduc la dezvoltarea tuturor forţelor monadelor de orice fel, astfel încât, conştientizând în paralel forţele de diferite tipuri care se universalizează în jurul lor, monadele ajung treptat să-şi cunoască şi să-şi echilibreze şi forţele, şi dezvoltările lor, într-un parcurs pe care îl numim evoluţii primare. Fazele înaintate ale evoluţiilor primare dezvoltă cantitativ şi în profunzime astfel de forţe spirituale, formând treptat apropieri, asemănări tot mai puternice între monadele de aceeaşi treptă evolutivă.
La finalul evoluţiilor primare se estompează mult diferenţierile dintre monade; ele învaţă în continuare, pe parcursul evoluţiilor secundare, cum să-şi dezvolte în mod armonios, echilibrat, toate felurile de forţe pe care le are: şi de tip masculin, şi de tip feminin, şi libertatea de manifestare, după împrejurările cerule de vieţile lor şi de societăţile în mijlocul cărora evoluează.
Şi astfel, aceste stări comparative – masculin, feminin şi neutru – îşi pierd treptat din accentul lor de la începuturile evoluţiilor primare, chiar pe măsura creşterii şi diversificării puterilor energetice interioare. Se uniformizează caracteristicile de manifestare concretă ale monadelor, chiar în timpul evoluţiilor primare, urmând ca acordul fin al înţelegerilor tuturor felurilor de manifestări să creeze în evoluţiile secundare un echilibru perfect al forţelor, în orice punct de întrupare, în toate etapele evoluţiilor spirituale din orice univers.

b. POPOARE SPIRITUALE
Se va studia:
Formarea monadelor (adresa: http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/2-formarea-si-evolutiile-monadelor.html )
Aşa cum am arătat, componenţa de bază a unui spirit poate să cuprindă 2-10 monade – monade fraţi de spirit, care învaţă din „faşă” (adică chiar din primele momente ale evoluţiei monadelor sub formă întrupată) cum să-şi acorde ajutor reciproc, în diferite direcţii, în realizarea sarcinilor pe diferite trepte de evoluţie.
Complexitatea evoluţiilor conduc mai departe la necesitatea formării unor grupuri (sau frăţii) de spirite, tot mai complexe pe măsura creşterii şi conştientizării forţelor interioare ale fiecărei monade din spirite.
Evoluţiile atent conduse de către marii ajutători, coordonatori ai evoluţiilor noastre, formează grupuri largi – frăţii spirituale complexe – prin intermediul cărora spiritele învaţă să se ajute reciproc, în moduri din ce în ce mai profunde, mai complexe, mai subtile. Nu există un număr fix de fraţi spirituali pentru spiritele de bază (prima formă de frăţie spirituală, pe care am discutat-o în prima parte). În schimb, pe parcursul evoluţiilor, fiecare spirit în parte primeşte alţi fraţi spirituali: alte spirite, care au aproximativ aceeaşi evoluţie, dar în evoluţiile lor anterioare au evoluat pe alte linii, drumuri de evoluţie, în alte grupări asemănătoare.
Tot coordonatorii evoluţiilor stabilesc, cu cunoaşterea lor înălţată, modul în care spiritele se pot ajuta în cel mai echilibrat mod posibil, pentru fiecare în parte şi pentru tot grupul (poporul) din care fac parte. La sfârşitul evoluţiilor primare se poate ajunge la o componenţă spirituală de câteva sute de spirite – un adevărat ciorchine, foarte util în evoluţiile primare finale; toate spiritele învaţă enorm unele de la altele, într-o înfrăţire din ce în ce mai corect înţeleasă.
Înafară de grupările spirituale de formare şi creştere a componenţei spiritului pe parcursul evoluţiilor, necesităţile de parcurgere a treptelor de evoluţie impun formarea unor alte grupări de spirite, de organizare a spiritelor în grupuri din ce în ce mai mari, pentru ca ele să se obişnuiască cu acceptarea tuturor evoluanţilor din mediul în care trăiesc. Chiar ele învaţă organizarea şi înţelegerea modului în care astfel de organizări contribuie la dezvoltarea multor alte forţe interioare, pe care şi le conştientizează treptat.
Intrăm astfel în discuţii privitoare la noţiunea de „popor spiritual” pe care am folosit-o destul de mult în aceste studii.
Noţiunea de popor spiritual este însă relativă; o folosim azi pentru a crea înţelegerea unei astfel de grupări, prin intermediul cunoaşterii noastre curente. La fel ca şi noţiunea pe care o cunoaştem, o grupare masivă de spirite de acelaşi fel poate fi numită popor spiritual.
Când spunem „de acelaşi fel”, vom conveni să ne referim la spirite care au, chiar din formarea lor, monade cu înclinaţii de un fel deosebit. Adică: nu neapărat comune, nu neapărat care se înţeleg bine unele pe altele, nici cu puteri asemănătoare, care ar putea să conducă la un drum spiritual iniţial confortabil; dar, pe măsura înaintării în evoluţii, astfel de grupări ar putea să ajungă la o diversificare redusă, strâmtă, a înţelegerilor puterilor lor interioare.
Alegerea spiritelor pentru formarea unui popor, formaţiune care se va păstra pe toată durata evoluţiilor primare, porneşte chiar de la formarea perechilor de monade: de la înţelegerea lor reciprocă pentru a forma o pereche. Adică modul în care au tendinţa de a se accepta reciproc. Urmează apoi alegerile pentru formarea spiritelor: a perechilor şi a monadelor neutre care vor însoţi, eventual, perechile de monade (monadă feminină + monadă masculină) dacă este cazul. Apoi alegerea spiritelor care vor forma poporul spiritual – dar în acelaşi timp creindu-se mai multe popoare spirituale, care se vor ajuta reciproc în evoluţii. Ele vor evolua cam în acelaşi timp, chiar dacă vor urma linii de evoluţie, drumuri de evoluţie oarecum diferite – dar asemănătoare pe largi porţiuni de drum.
Ceea ce stă astfel la baza formării popoarelor spirituale, din perspectiva cunoaşterilor noastre pământene de acum, se leagă de varietatea manifestărilor pe care le poate accepta fiecare monadă din exterior, la începuturile evoluţiei sale. Monada este foarte fragilă şi foarte sensibilă la factorii de modificare a mediului înconjurător: de aceea se urmăresc condiţii care să le asigure o trăire fără să obosească, dar şi fără să ajungă să lâncezească atunci când evoluţiile devin mai relaxante, atunci când rutina sau numai acomodările cu situaţiile noi le pot permite să se relaxeze, după eforturile substanţiale din timpul acomodărilor la schimbări.
Popoarele astfel formate vor avea membrii lor în stare permanentă de curiozitate, de acceptare a cunoaşterilor noi, de experimentare şi de înaintare, chiar dacă vor avea momente de trăire foarte relaxante sau momente foarte grele.
După modul în care monadele primesc primele impulsuri energetice din partea coordonatorilor de evoluţii, impulsuri echilibrate care le formează primele rădăcini ale celor ce le vom numi mai târziu „curiozitate”, „plăcere”, „pătrundere” şi „înţelegere”, coordonatorii de evoluţii pot să înţeleagă, cu experienţa lor profundă, care vor fi primele lor direcţii de acceptare, în primele lor evoluţii.
În funcţie de felul în care monadele se manifestă în primele lor stadii de evoluţie, au loc corelări permanente în poziţiile unora faţă de altele, corecţii prin schimbarea drumului, liniei de evoluţie, atunci când au puteri suficient de mari pentru a se întrupa şi a se manifesta prin intermediul corpurilor lor.
Alegerea drumului, liniei de evoluţie de parcurs, se face astfel permanent, linia aceasta nu este o linie fixă, fără nici o abatere, inflexibilă, pe care merg toate monadele, generaţie după generaţie, evoluţie după evoluţie. Fiecare grup numit „popor spiritual” are un astfel de drum care se corelează cu drumurile celor cu care au pornit în evoluţii, se corectează la diferite poziţii zonale în univers, la diferite vibraţii, în diferite forme de întrupări în diferite momente ale treptelor de evoluţie.
Popoarele astfel formate pot avea în componenţa lor un număr mai mare sau mai mic de spirite, cu o componenţă a spiritului mai mult sau mai puţin voluminoasă, dar cu monade care se acceptă reciproc cel mai bine din generaţia lor: adică în rândul de popoare spirituale care pornesc în evoluţii cam în acelaşi timp.
Timpii şi locurile de evoluţie sunt, de asemenea, corelate cu disponibilităţile fiecărui grup în parte de a evolua cât mai echilibrat, respectându-se mereu acel LIBER ARBITRU atât de special urmărit de întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor din toate parcursurile universice.
Popoarele spirituale vor avea drumuri formate astfel încât să se aştepte unele pe altele în momentele necesare, să se ajute, să se depărteze când este necesar, să se înţeleagă în mod similar sau în mod complementar: adică să conlucreze prin similaritate de simţire şi acţiune sau prin complementaritate, învăţând treptat să discearnă între diverse moduri de folosire a propriilor lor puteri interioare.
Complexitatea evoluţiilor vor conduce treptat la înţelegerea rostului unor asemenea grupări, chiar dacă la un moment dat al evoluţiilor vor avea lungi perioade de răsfirare a popoarelor pe largi zone universice. Spiritele vor învăţa astfel, în contactele lor, să se recunoască de la distanţe din ce în ce mai mari, oriunde ar fi în univers, dar să şi discearnă în acelaşi timp: şi între a se regăsi ca fraţi din acelaşi popor spiritual – faţă de alte popoare spirituale, şi ca fraţi de spirit – faţă de alte spirite din acelaşi popor, însă având alte forţe de desfăşurat momentan şi alte sarcini, după cum le cer destinele lor.
Învaţă astfel să respecte voinţa, liberul arbitru al tuturor celor din jurul lor, învaţă să-şi respecte chiar fraţii de spirit care au alte sarcini, chiar altele decât cele de a le da ajutor atunci când este vorba doar de a respecta... comoditatea! „Jocul” întrupărilor curge mereu variat: când în depline puteri – când cu forţe minime, când în corpuri de o vibraţie – când în corpuri de alte vibraţii, când în corpuri cu specific feminin – când în corpuri cu specific masculin, când într-un loc şi când în altul... Se potenţează astfel dezvoltarea forţelor interioare, care ajung să fie înţelese şi folosite corespunzător necesităţilor fiecărui moment de trăire, înţelegând în acelaşi timp şi pe cele ale altora.
Drumul este sinuos, lung – dar şi viaţa spiritelor este eternă, iar ele înţeleg treptat acest lucru, înţeleg că orice drum le este protejat şi încurajat, presărat la tot pasul cu îndelungi învăţături, a căror subtilitate încep treptat să o pătrundă.
Evoluţiile spiritelor în popoare spirituale îşi vor dovedi din plin utilitatea în timpul evoluţiilor prin întrupări comune. Spiritele sunt deja obişnuite unele cu altele, se cunosc şi îşi cunosc bine înclinaţiile, ajung să se potrivească atât de bine chiar şi sub formele lor de trăire complementară, încât fiecare putere, a fiecărei monade în parte, poate să fie de un real folos în trăirile lor comune, în astfel de întrupări comune. Este ceea ce cunoaştem acum sub formele:
– întruparea unui întreg popor spiritual într-un singur corp comun – planetă;
– întruparea mai multor popoare spirituale într-un singur corp comun – stea;
– întruparea unei multitudini de popoare spirituale într-un singur corp comun – un anumit fel de galaxie: chiar întruparea „galaxie” – spre deosebire de forma pe care o cunoaştem, în mijlocul căreia trăim şi noi, azi: organizarea galactică a stelelor, legate între ele printr-o centură eterică, o matrice galactică care susţine grupuri întrupate separat: stele şi planete.
Astfel de întrupări comune pentru unul sau mai multe popoare spirituale, de complexitate treptat sporită, urmăresc:
– mărirea clarităţii percepţiei mişcărilor fluxurilor energetice şi materiale;
– aprofundarea înţelegerii circulaţiilor fluxurilor în spaţii;
– obişnuirea folosirii forţelor spirituale proprii pentru înţelegerea complexităţii lumii materiale în care au loc întrupările de orice fel: atât cele comune, cât şi cele individuale;
– conştientizarea necesităţilor de întrupare proprii, dar şi ale tuturor celorlalte popoare spirituale în compania cărora îşi au astfel de trăiri speciale, comune. Iar în completare, conştientizarea profundă a întrupărilor individuale însoţitoare (ceea ce numim biosistem planetar). Căci spiritele din asemenea întrupări comune le vor relua, după finalizarea acestor întrupări, şi le vor folosi în eternitate, oferind ajutor direct tuturor celor care îl vor necesita.