Bucuria cunoasterii

GRUPĂRI SPIRITUALE (3): GRUPĂRI SPIRITUALE ÎN BLOCURI PIRAMIDALE (4)

2010-01-13T04:59:00.000-08:00

4. DETALII PRIVIND FORMAREA ALTOR BLOCURI PIRAMIDALE

Ceea ce mai ştiu aceşti bazali este faptul că ei sunt parte a grupurilor cele mai echilibrate din popoarele lor spirituale. Şi mai ştiu că restul grupurilor se orientează în mod curent după felul în care ei, echilibraţii, care ştiu, acceptă să primească orice fel de ajutor, primesc repede schimbările, pricep repede şi aplică fără teamă, orientându-se cu toată experien?a lor în orice lucru ar avea de făcut.
Bazalii îşi cunosc bine şi grupurile de fraţi din poporul lor spiritual, cunosc în linii mari şi alte grupuri de aceeaşi evoluţie, dar cu alte înclinaţii proprii. Le acceptă dezechilibrele, pentru că le înţeleg pe cele ale fraţilor lor şi acceptă să le ofere din experienţa lor - în măsura în care acceptă experien?a lor. Chiar dacă de multe ori nu s-au înţeles, treptat au putut să conlucreze, să trăiască împreună în lumea aceasta largă, uriaşă, pe care o descopereau mereu ca fiind cea care îi aştepta mereu, mai frumoasă, mai bogată, mai primitoare.
Acum, în mijlocul organizărilor pe care ajung să le trăiască, toate popoarele care ajung în această situaţie, toate grupurile care formează aceste popoare ştiu că echilibraţii vor pleca primii, cu blocurile piramidale care se formează din terminalul zonei lor. Cei mai echilibraţi ştiu că vor fi bazalii acestor blocuri piramidale, ştiu bine că relaţiile dintre bazali şi celelalte grupuri, cu trepte superioare de evoluţie sunt mai armonioase, mai calme şi atente, căci bazalii acceptă - chiar dacă încă nu pe deplin - să trăiască în raporturi mai line cu cei mai experimentaţi decât ei, acceptând să-şi schimbe atitudinile după cum văd că procedează ceilalţi din blocul propriu. Ştiu, în concluzie, că au puterea de a primi rapid învăţături de la orice superiori ai lor şi să le ofere apoi fraţilor lor, atunci când vor avea nevoie.
Tocmai de aceea se formează de-a lungul evoluţiilor grupuri în cadrul popoarelor spirituale, pentru ca fiecare spirit să ştie bine în ce raport se află, conştientizat treptat, faţă de fraţii cu care îşi derulează învăţăturile. În acest fel îşi înţeleg raporturile de colaborare, de schimb de experienţă, după care treptat vor extinde asemenea raporturi către grupurile de acelaşi fel sau feluri diferite din alte popoare spirituale: de aceeaşi evoluţie, apoi de evoluţii diferite, cu care se obişnuiesc să interfereze.
Toate grupurile unui popor spiritual ştiu astfel bine că vor pleca, mai devreme sau mai târziu, după plecarea grupului cel mai echilibrat dintre ele. Deşi au de mult conştiinţa propriilor lor neputinţe, pe care în evoluţiile lor au încercat întotdeauna să şi le învingă, acum - între aceste ultime două feluri noi de călătorii pe care le fac - toate grupurile capătă în mod clar, pentru prima dată, dimensiune a reală a acestor neputinţe. Dar ceea ce le linişteşte mai mult decât orice este faptul că există, se derulează pentru orice spirit învăţăturile necesare pentru învingerea tuturor, rând pe rând. Din acest moment, până la finalizarea evoluţiilor primare (şi în continuare - dar pe alte nivele) toate spiritele se preocupă în mod constant de învingerea tuturor înclinaţiilor de respingere, cu neîncredere şi dispreţ, a învăţăturilor pe care le-ar putea primi de oriunde, permanent, în orice conjuncturi ale evoluţiilor lor.
Greutatea cea mai mare este pentru primari în regiunile de vibraţie foarte joasă, dar rădăcinile manifestărilor lor le vor regăsi şi la vibraţii mai înalte, unde se pot consolida proiecţiile estompării acestor „rădăcini", precum şi manifestări care pot întări latura, aspectul lor pozitiv. La frecvenţe mai mici estompările vor apare prin înclinaţii către aspectele pozitive ale manifestării agresive care s-a manifestat în trecut.
Deocamdată, ceea ce este foarte important în acest moment este faptul că se va forma, şi se va consolida, imaginea clară, conştientă, a felului în care se distanţează fiecare grup, în propriul lor popor spiritual, de linia de echilibru a poporului. Capacitatea de a primi, de a accepta învăţătură, de a primi propriile schimbări necesare acomodării cu orice situaţie de trai, este cea mai importantă trăsătură din manifestările spiritelor de pretutindeni. Toate celelalte capacităţi de manifestare se vor împleti, şi modela în funcţie de ea. Abaterea de la o anumită linie de echilibru în acest sens va forma strategii proprii de manifestare, care vor alcătui întotdeauna linii de apropiere sau depărtare de semeni, de coordonatori şi de învăţătorii lor - de fapt faţă de orice formă de viaţă din toate lumile universurilor.
Pe de altă parte, în funcţie de poziţia de acest fel în propriul popor spiritual, grupurile rămase acasă după plecarea bazalilor vor forma, în această primă călătorie a lor, alte feluri de blocuri piramidale de călătorie. Ceea ce stă la baza unor astfel de formaţiuni este înclinaţia lor de a învăţa în special doar de la fraţii lor spirituali, din acelaşi popor spiritual, decât de la alte spirite, chiar dacă acestea din urmă au experienţă mai mare. Mai cu seamă la nivele joase de vibraţie, unde frica şi agresivitatea predomină, nivele la care spiritele îşi recunosc cu greu - sau de loc - ajutătorii lor consacraţi.
Se formează blocuri piramidale de un fel mai special, după ce grupul cel mai echilibrat a plecat cu unul dintre blocurile piramidale din terminalul zonei lor.
Vârful piramidei spirituale care va pleca şi ea în curând, pe urmele celui dintâi bloc, cu fraţii lor pe post de grup bazal, este format din următoarele grupuri spirituale, în ordinea echilibrului lor spiritual, după grupul echilibraţilor care au plecat deja.
Fiecare popor în parte care a dat un grup bazal blocurilor piramidale plecate se organizează în acest fel de bloc spiritual de tip special. Grupurile se vor ajuta unul pe celălalt, în funcţie de raportul de apropiere între ele: de la cel mai refractar - dar lucrător, chiar dacă cu inerţii mari de folosire numai a celor ştiute anterior - către grupul de echilibru şi apoi către cel mai leneş. Dar grupul cel mai echilibrat dintre cele rămase încă acasă nu va fi pe post de grup iniţializator pentru astfel de bloc piramidal: organizarea, coordonarea şi ajutorarea acestui bloc piramidal - şi a tuturor celor care se vor forma astfel - sunt realizate de către secundarii însoţitori ai poporului spiritual. Secundarii tuturor popoarelor care vor pleca spre zona I în această perioadă vor conlucra pentru organizarea întregii derulări a călătoriei, în strânsă legătură cu secundarii însoţitori ai blocurilor piramidale organizate pe trepte de evoluţie, porniţi deja în călătorie.
Să privim lucrurile şi din alt punct de vedere.
Blocurile piramidale organizate pe trepte de evoluţie sunt iniţializate de popoarele care au ajuns la finalul evoluţiilor lor în zona a II-a şi se formează în trepte, începând de la grupul iniţializator, crescând cu câte un grup preluat din fiecare loc de oprire din călătoria lor. Blocurile piramidale care se formează din fraţii bazalilor grupurilor de mai sus pornesc cu toţii deodată, ei înşişi formând piramida spirituală de călătorie. Un astfel de bloc piramidal nu mai are nevoie de acomodare între grupurile sale, de aceea va avea foarte puţine opriri: doar corpurile vor fi schimbate, pentru ca spiritele să se obişnuiască treptat cu diminuările de vibraţie. Mai ales că, pe măsura diminuării vibraţiei, odată cu pătrunderea blocului în interiorul zonei I, diferenţele de manifestare dintre ele devin tot mai accentuate. Se vor confrunta cu conştientizarea cea mai grea pe care o pot suporta în această primă parte a călătoriei lor: privind puterea de a accepta schimbările pe care ele înseşi au nevoie să le facă: schimbarea treptată a atitudinii lor faţă de orice formă de viaţă, de fiinţă pe care o întâlnesc în calea lor. O schimbare a înţelegerii faţă de orice formă de manifestare a spiritelor pe care le vor întâlni în cale.
Dacă la nivele înalte de vibraţie diferenţele de manifestare dintre aceste grupuri nu sunt mari, cu cât vor traversa vremuri de trăire în vibraţii mai mici, cu atât diferenţele vor fi mai vizibile. Complexitatea corpurilor lor va fi din ce în ce mai mare, iar acest lucru le va ajuta să se descurce din ce în ce mai uşor. În schimb se vor confrunta cu aglomeraţii planetare uriaşe, formate din întrupaţi pe trepte de evoluţie foarte diferite, în câmpuri comune tuturor: de la stea, la planetă; apoi un biosistem planetar foarte bogat. Mediul social propriu, al întrupaţilor de acelaşi fel cu ei, va ajunge treptat din ce în ce mai complex, iar pentru ei - extrem de dezorientant în această primă experienţă a lor. În aceste condiţii, se vor confrunta cu o greutate din ce în ce mai mare de a se situa şi a rămâne la standarde de manifestare foarte ridicate. Vor ajunge în punctul terminus al călătoriei lor mergând pe urmele blocului piramidal care călătoreşte cu echilibraţii poporului lor - bazalii blocului piramidal după care, indirect, se vor ghida şi ei în învăţături, preluate de la bazali. Vor ajunge în momentul în care acest bloc, după care se vor orienta astfel mereu, îşi va încheia acomodările cu mediul planetar local şi cu rezidenţii, cu ajutătorii mai vechi ai rezidenţilor, pe care îi vor găsi pe planetă. Le este necesară orientarea după acomodarea bazalilor şi după integrarea modului lor propriu de învăţătură în modurile generale de manifestare din acest punct terminus, în care vor sta o perioadă lungă de timp.
Aici, în acest punct terminus al călătoriei, se vor întâlni cu cea mai mică vibraţie pe care o vor putea suporta în acest moment al evoluţiilor lor - punând la socoteală şi diminuarea vibraţiei medii planetare în perioada în care întreaga zona I a universului Fizic va suferi diminuări considerabile de vibraţie.
Aşadar, astfel de blocuri, care vor ajunge în punctul terminus al călătoriei lor în trepte, se înrudesc îndeaproape, chiar dacă sunt diferite modalităţile lor de percepţie a realităţii şi manifestările conform mediului şi reacţiilor lor interioare. Treptele spirituale ale blocurilor cu bazali deja au realizat mai multe astfel de călătorii regresive şi se află în faze foarte avansate ale subtilităţilor de înţelegere a modurilor complexe în care pot primi ajutor, învăţătură. Bazalii au deprins deja aceste diferenţe şi se străduiesc să le înţeleagă, să le accepte - chiar dacă le vine greu în acest prim moment de acest fel pe care îl trăiesc. Blocul grupurilor asimilate bazalilor se luptă din greu cu neputinţele de acceptare, de acomodare. Sosirea lor în punctul terminus se face întotdeauna în momentele planetare de vibraţie medie încă înaltă, folosind astfel corpuri care le ajută să-şi păstreze încă multe din posibilităţile lor înalte de manifestare, de conştientizare profundă a rolului lor de ajutători pentru rezidenţii locali. Toate acestea le ajută mult în propriile lor înţelegeri şi acomodări, după care imediat pot să se acomodeze după bazali şi să-şi completeze multe învăţături. Elanul lor este mare, căci ele ştiu acum bine că, în urma acestei prime călătorii, diferenţele între ele se vor estompa mult. Acest fel de estompare începe chiar prin puterea lor de conştientizare, apoi prin munca proprie, efortul lor spiritual concret, de a-şi estompa ele înseşi neîncrederile primirii de învăţături de la alte spirite, neputinţele actuale de a-şi schimba atitudinea chiar faţă de propria lor schimbare: către primirea şi oferirea de ajutor în orice condiţii, către ajutor oferit şi altora pentru supravieţuire, către iubire, sacrificiu, altruism.
Conştientizarea celor care îi despart de înţelegerea fraţilor mai mari sau mai mici, de înţelegerea rădăcinilor evoluţiilor de pretutindeni, îi va ajuta nu numai în munca proprie asupra lor înseşi, ca spirite evoluate, ci şi pentru a se sprijini reciproc, în evoluţia lor mai departe, în echilibru spiritual astfel obţinut.

GRUPĂRI SPIRITUALE (3): GRUPĂRI SPIRITUALE ÎN BLOCURI PIRAMIDALE (3)

2010-01-09T01:58:00.000-08:00

3. DETALII PRIVIND FORMAREA BLOCURILOR SPIRITUALE PIRAMIDALE ÎN TREPTE DE EVOLUŢIE

În linii mari, primele blocuri sunt formate pe baza treptelor de evoluţie, pornind de la cea mai avansată treaptă de evoluţie primară dintre treptele zonei a II-a a universului: adică din terminalul de evoluţie al zonei. Până acum am discutat despre grupurile care îşi încep evoluţiile în zona a II-a. Grupurile din terminal vor deveni iniţializatorii unui anumit tip de bloc de spirite care vor porni în următoarea călătorie regresivă către zona I a universului.
(Pentru studiu: Zonele Universului Fizic, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html )
În acea ultimă subzonă din zona a II-a, pe care o putem numi terminalul zonei a II-a, se formează de fapt „n” grupuri care au suficientă experienţă pentru a iniţializa o asemenea grupare de spirite, bloc de grupuri spirituale aflate pe diferite trepte de evoluţie, care să se ajute reciproc pe parcursul unui traseu lung, de lungă durată. Este o călătorie cu un punct terminus în care să se efectueze un ciclu lung de vieţi, cuprinzând cea mai mare parte din etapele care se pot derula în acel loc: etape pe care, în mod normal, le-ar putea derula rezidenţii de pe planeta respectivă, ajutaţi doar de către secundarii însoţitori în evoluţii ai propriului popor spiritual, alături de alte grupuri mai înaintate în evoluţiile primare: galacticii, despre care vom discuta separat. Dar toate spiritele trebuie să înveţe treptat să devină ajutători de nădejde, la rândul lor, iar o astfel de călătorie valorifică atitudinile de ajutător deja învăţate până în acel moment şi le oferă un drum evolutiv puternic în continuare, pentru dezvoltare în infinite direcţii şi aprofundări pe care le vor conştientiza pe acest drum. Călătoria are, aşadar, un astfel de punct terminus, în locul cu cea mai joasă vibraţie pe care toate grupurile componente o poate suporta fără oboseală şi fără ca manifestările pe care le vor avea să afecteze obişnuinţele căpătate în evoluţiile anterioare. În acest punct terminus se va desfăşura un ciclu întreg de vieţi, mult mai lung decât orice set de şederi pe care l-au petrecut în treptele (opririle) din călătoria până în punctul terminus şi înapoi, la reîntoarcerea acasă.
(Pentru studiu: Evoluţii progresive şi regresive, la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-privind-diverse-stari_20.html )
Călătoriile regresive în bloc piramidal, care pornesc din terminalul zonei, sunt iniţializate de aceste grupuri spirituale, care finalizează evoluţiile lor primare individuale, pregătindu-se astfel de evoluţiile comune: planetă, stea şi galaxie. De aceea ele îşi valorifică toată experienţa pe care au acumulat-o, şi în plus primesc un volum impresionant de cunoaşteri din partea secundarilor ajutători ai poporului lor: secundarii care vor deveni însoţitori-coordonatori ai grupului şi ai blocului care se va forma. Vor fi ajutaţi în egală măsură de către secundarii însoţitori ai celorlalte grupuri care se vor ataşa iniţializatorilor, în fiecare treaptă a călătoriei lor. Iniţializatorii învaţă de fapt şi aplică imediat modul în care se organizează din timp o asemenea călătorie: cum să studieze profilul spiritual, profilul de manifestare al tuturor populaţiilor care li se potrivesc lor, în linii mari, îndrumaţi către ele de către secundarii care îi vor însoţi în călătorie. Din multe popoare, şi grupuri din popoarele potrivite, ei trebuie să aleagă în funcţie de felul în care se pot armoniza şi completa reciproc, în cursul unor perioade lungi de timp, în care să nu se obosească reciproc, ci să se ajute chiar şi atunci când au diferenţe mari de opinie.
După ce se vor orienta către un grup de popoare astfel alese, se va forma proiectul unui drum de călătorie, care va porni din locul de naştere a grupului iniţializator, apoi va efectua opriri în locurile de unde vor fi luate grupurile deja pregătite din timp, plecând mai departe, către acel punct terminus hotărât împreună cu ajutătorii de bloc.
Învaţă astfel şi cum să organizeze o astfel de călătorie, cum să evalueze acel punct terminus, după puterile comune ale întregului bloc, care va ajunge şi va trăi acolo o perioadă lungă de timp. Dar munca lor nu se încheie numai cu astfel de cunoaşteri.
Diverse grupuri iniţializatoare vor pleca către diverse puncte terminus din zona I, în acelaşi timp sau în alte perioade decât celelalte. Alte grupuri iniţializatoare vor porni din puncte diferite şi vor ajunge în acelaşi punct terminus de călătorie. Toate se organizează în funcţie de asemănările sau deosebirile cele mai importante ale popoarelor spirituale care sunt pregătite pentru o astfel de călătorie. Din popoarele alese să participe la călătoria propriului bloc, se va alege doar un grup: fiecare grup iniţializator va alege un anume grup din poporul spiritual care evoluează într-o anumită conjunctură stelară (de aceea unii numesc astfel popoarele: stelare, chiar daca nu fac parte din popoarele întrupate în steaua locală sau planetele locale; dar este bine să facem diferenţa, acum, pentru că ştim despre astfel de întrupări comune). Mai devreme sau mai târziu, în funcţie de finalizarea sarcinilor de destin ale popoarelor spirituale, toate popoarele vor face asemenea călătorii, ori de câte ori evoluţiile lor le cer o asemenea experienţă. Iar spiritele vor putea să conlucreze mult mai echilibrat în continuare, indiferent de etapa de evoluţie pe care se află în fiecare moment al evoluţiilor lor.
Spiritele din grupurile iniţializatoare sunt foarte experimentate, după cum vedem, având ca sarcină principală aprofundarea tuturor cunoaşterilor despre popoarele din întreaga zonă care evoluează în acelaşi timp cu ele, deşi în trepte diferite de evoluţie. Învaţă să aibă o privire de ansamblu asupra întregii zone, dar şi să pătrundă în particularităţile fiecărui popor spiritual: particularităţi de evoluţie şi de simţire personală, pornind de la particularitățile fiecărui grup în parte, în fiecare popor spiritual evoluant.
Iniţializatorii au lângă ei permanent, aşa cum spuneam, ajutătorii secundari care însoţesc evoluţiile poporului lor, în orice loc s-ar afla cu asemenea sarcini. La rândul lor secundarii ajutători în asemenea sarcini sunt ajutaţi de secundarii popoarelor din orice treaptă de evoluţie din întreaga zonă şi, prin intermediul entităţilor dimensionale ale Universului Fizic, sunt în legătură cu coordonatorii şi ajutătorii popoarelor din toate zonele universului, în special cele aflate pe ruta de călătorie pe care o vor parcurge, precum şi din punctul terminus, în care vor ajunge.
Şi nu este terminată: nici munca, nici cunoaşterea lor. Aşteaptă să se întoarcă spiritele care au plecat pentru prima oară într-o călătorie regresivă: în tranzit interzonal, şi aşteaptă să vadă cum se integrează ulterior în viaţa subzonelor lor. Aşteaptă în special să observe atent felul în care ele se orientează în extrapolarea cunoaşterilor acumulate la modul în care percep restul etapelor de evoluţie pe care ştiu bine acum că le vor parcurge în continuare: după felul în care se comportă la întoarcere cu populaţiile locale mai avansate decât ele. Căci este important să se observe felul în care se descurcă singure, cum acceptă în spaţiile şi la timpul potrivit ajutorul pe care îl pot primi de la alţii. Este un element deosebit de important pentru toţi membrii blocului, căci condiţiile destul de grele care vor fi întâmpinate pe parcursul călătoriei le va cere mult echilibru în pretenţiile lor.
Apoi fac alegerea bazalilor care se potrivesc cel mai bine grupurilor deja organizate până la nivelul bazalilor. Această alegere este deosebit de importantă, de cea mai mare importanţă pentru întreg blocul piramidal. Iar bazalii încep să înţeleagă acest lucru, în toată complexitatea lui.
Din înţelegerile celor cunoscute înainte, în timpul şi după terminarea primei lor călătorii regresive – aceea în tranzit interzonal, recent încheiată– îşi dau seama, printre altele, de două lucruri:
– că întreg blocul piramidal va considera rezidenţii de pe planetele pe care vor face staţionări, inclusiv cea fixată ca punct terminus, ca fiind cele mai importante fiinţe din călătoria lor, care acum este în curs de organizare;
– că în punctul terminus ei înşişi vor fi, pentru o perioadă destul de lungă de timp, pe o poziţie asemănătoare rezidenţilor, care se vor retrage din evoluţii în corp fizic atunci când vibraţiile planetare se vor diminua foarte mult. Vor rămâne astfel spiritele cu cea mai puţină experienţă dintre grupurile planetare de felul evoluţiilor lor, iar acest lucru este cel care le va determina înţelegerea tuturor neputinţelor lor din acest moment. Şi exact acest lucru doreşte toată lumea să cunoască, pentru a merge mai departe, corectându-şi evoluţiile.
Este un fel de eveniment spiritual pe care îl cunosc vag, din cele cunoscute în cursul evoluţiilor proprii trecute, ca rezidenţi
Dar ştiu bine că vor fi ajutaţi de toţi ceilalţi tovarăşi de drum, şi consideraţi ca şi copiii lor, ca şi în trecut: cei cărora li se va oferi toată consideraţia, toată atenţia, în orice situaţii ar trăi.
Ştiu bine că trăirile lor vor fi foarte diferite de la o valoare la alta a vibraţiei planetare. Atunci când condiţiile de trai ale tuturor populaţiilor vor fi bune, toate blocurile piramidale ajunse pe planetă se vor preocupa de învăţături oferite rezidenţilor adevăraţi, atâta timp cât aceştia se vor întrupa. Îi vor învăţa tot ceea ce ştiu, din tot sufletul, având infinită grijă de ei.
Dar atunci când va veni vremea când nu vor mai putea trăi uşor, în timpurile care se vor schimba mult, rezidenţii nu se vor mai întrupa, şi bazalii vor şti că în acel moment va începe timpul de cea mai mare greutate şi pentru ei.
Şi nu numai atât.

GRUPĂRI SPIRITUALE (3): GRUPĂRI SPIRITUALE ÎN BLOCURI PIRAMIDALE (2)

2010-01-08T10:17:00.000-08:00

2. DETALII PRIVIND ORGANIZAREA BLOCURILOR SPIRITUALE PIRAMIDALE CARE EVOLUEAZĂ ÎN PREZENT PE PĂMÂNT

Spuneam în studiul precedent că spiritele care au efectuat prima lor călătorie regresivă – călătorie spirituală în tranzit interzonal – încep să înţeleagă rostul formării blocurilor piramidale în care vor efectua următoarea lor călătorie regresivă.
O asemenea călătorie însă nu are loc imediat, mai spuneam, ci după o perioadă de timp destul de lungă, în care spiritele vor face întrupări necesare acomodării cu cele înţelese în călătoria lor anterioară. Abia după ce vor arăta felul în care acţionează conform conştientizării celor trăite în călătorie, în mijlocul popoarelor spirituale ale subzonei lor de evoluţie, cei care iniţializează următoarea călătorie regresivă – pentru cei mai evoluaţi: următoarea lor călătorie în bloc piramidal – vor şti unde să-i integreze în blocurile pe care le vor crea în viitor.
Şi astfel spiritele care vor face pentru prima dată în viaţa lor o astfel de călătorie află multe amănunte despre locul lor în formarea unui astfel de bloc piramidal. Ştiu acum că vor forma baza (ultima treaptă) a acestor blocuri piramidale: baza unei piramide a evoluţiilor din toată zona a II-a, un blocul piramidal care va porni către zona I, cu cea mai joasă vibraţie a Universului Fizic. Sunt contactaţi treptat de către iniţializatorii blocurilor, fie ei semeni cu doar mai multă experienţă, fie secundarii ajutători cu care s-au obişnuit în poporul lor să trăiască de mult timp. Vor înţelege că fiecare organizare va avea anumite norme după care grupurile lor vor fi alese să participe la formarea unor astfel de blocuri spirituale de călătorie. Şi astfel fiecare grup va pleca cu blocul piramidal cu care se poate armoniza cel mai bine:
– ori un singur grup din poporul lor: în cazul grupului celor mai echilibraţi, care învaţă cel mai uşor acceptând de la toată lumea din jurul lor învăţături pentru orice situaţie cu care se confruntă. Echilibrul constă în mai multe aspecte, nu numai faptul că acceptă ajutorul altora: învaţă repede, atenţi, de la oricine, dar au încredere şi în forţele şi experienţa lor, precum şi în experienţa altora, chiar dacă nu se apropie prea mult de modul lor de a vedea problemele; se orientează repede după cum ajutătorii lor pot ajunge la rezultatul scontat, aplică cu grijă şi multă seriozitate, ţinând cont şi de ceilalţi membrii ai comunităţii lor. Dovedesc astfel calităţi reale de ajutători chiar din timpul evoluţiilor lor desfăşurate până în acel moment, de aceea se vor armoniza repede şi fără multe necesităţi de recalibrare a atitudinii lor, cu celelalte grupuri din blocul de călătorie;
– ori într-o formaţiune de astfel de grupuri din acelaşi popor spiritual, după cum sunt spiritele obişnuite să se descurce mai bine în viaţa curentă: nu acceptă multe învăţături, dar se orientează după felul în care celelalte grupuri de fraţi din poporul lor (nu din alte popoare) se descurcă sau nu în situaţiile cu care se confruntă, alegându-şi singuri calea, după experienţa proprie. Nu este o cale uşoară, mai ales la începutul evoluţiilor, şi mai ales nu este uşor pentru astfel de spirite să se lupte cu neîncrederea: şi în forţele lor, şi în experienţa altora. Se luptă cu neîncrederea şi cu dispreţul la adresa propriilor lor persoane, chiar mai mult la adresa celor din jurul lor, chiar dacă atitudinea lor agresivă, pe care s-au bazat mult în evoluţiile anterioare, pare că s-a estompat de mult. Doar că acea călătorie pe care tocmai au realizat-o le-a scos la suprafaţă în primul rând acest aspect care, conştientizează acum, devine pregnant la nivele foarte joase de vibraţie. Dar sunt doritori să-şi regleze atitudinile, comportamentele, să exerseze cât pot ei mai mult orice fel de creaţie materială: ei iubesc mult formele de creaţie mentală – în detrimentul constatat al creaţiei materiale manuale. Iar generaţiile de evoluanţi care vor veni după ei vor avea multă nevoie de ajutători care să le fie aproape: şi ei ştiu bine că generaţiile de ajutători pe care îi aşteaptă „cei mici” sunt ei… Şi nu vor să-i dezamăgească, aşa cum au văzut destul de multe grupuri în vieţile lor trecute.
Organizările se petrec mai devreme sau mai târziu, după cum se aşteaptă consolidările celor care se pregătesc pentru prima lor călătorie de acest fel. Blocurile se vor forma şi vor porni la drum în timpuri diferite, după cum ele înseşi sunt formate, organizate în mod diferit.
Privind în continuare lucrurile prin ochii celor care vor participa pentru prima oară la o astfel de călătorie, ei vor şti că vor forma ultimul grup care va fi preluat de blocul deja format, venit din terminalul zonei lor. Ştiu că vor fi bazalii acestor blocuri: ultimii astfel preluaţi – dar cei asupra cărora se vor afla ochii tuturor celorlalte grupuri din blocul de călătorie: cei dintâi, în atenţia tuturor. Şi nu numai în atenţia restului grupurilor partenere de călătorie, după cum deja se obişnuiesc din timp cu această idee, ci şi în atenţia încordată a propriilor lor fraţi, grupurile care nu se pot acomoda cu altele de evoluţie superioară, cum spuneam mai sus, şi vor forma alte blocuri piramidale, venind în urma lor. Aceste grupuri din urmă nu suportă decât pe fraţii lor, de aceea se vor orienta pe cât le va fi lor posibil după ei. Iar aceştia din urmă se vor orienta permanent după grupurile superioare din propriile lor blocuri, cu care se vor armoniza chiar din parcursul călătoriei lor, apoi din vieţile de început pe care le vor avea în punctul terminus al călătoriei (în cazul nostru: Pământul).
Abia după ce fraţii lor din blocurile formate în trepte de evoluţie se vor acomoda complet în punctul terminus al călătoriei, atunci vor porni la drum şi celelalte grupuri din poporul bazalilor: organizaţi astfel încât să poată să se ajute prin apropiere de manifestare, dar situându-se la distanţe din ce în ce mai mari de linia de echilibru a bazalilor.
În continuare ne vom exprima în mod general cu denumirea de bazali şi cu denumirea de grupuri asimilate bazalilor.
Atrag atenţia aici asupra faptului că vom discuta în linii foarte generale doar formarea acestor două tipuri de blocuri piramidale: tipurile care sunt reprezentate acum de spiritele întrupate pe Pământ. Dacă studiile vor necesita detalierea alor cazuri, o vom face la timpul potrivit.
Cele două tipuri de populaţii spirituale le vom numi în istoria omenirii: atlanţi şi post-atlanţi. Primele blocuri care au sosit pe Pământ s-au întrupat pe teritoriile continentului numit în străvechimi Atlan (cunoscut azi şi sub numele de Atlantis sau Atlantida): care cuprindea teritoriul compact (întreg, nefragmentat) format din America de Nord şi Europa, până la regiunea munţilor Urali de astăzi. Numele este generat de sunetul mediu al pământurilor din aceste regiuni, care se estompează dincolo de Urali, unde începe alt sunet, despre care vom mai vorbi: Cian.
Pe Pământ au sosit treptat mai multe blocuri piramidale în trepte de evoluţie, care au format populaţiile atlante: pornite din puncte diferite ale terminalului zonei a II-a, au mers pe căi diferite în călătoriile lor şi au ajuns în timpuri diferite pe Pământ, chiar dacă nu la distanţe mari în timp, unele de altele.
Abia după ce aceste populaţii spirituale s-au acomodat complet cu condiţiile terestre şi cu populaţiile rezidente – întrupate pe continentul Cian: Asia de azi – au sosit şi ultimele blocuri piramidale, blocuri formate pe baza celui de-al doilea principiu, al depărtării de linia de echilibru a bazalilor atlanţi: îi vom denumi post-atlanţi (cei sosiţi după atlanţi) despre care am discutat mai sus.

GRUPĂRI SPIRITUALE (3): Grupări spirituale în blocuri piramidale (1)

2009-12-31T11:19:00.000-08:00

1. Înţelegeri ale spiritelor privind necesitatea călătoriilor regresive complexe: călătorii spirituale în blocuri piramidale

Despre asemenea blocuri spirituale discutăm pe larg datorită faptului că majoritatea populaţiilor umane pe care le cunoaştem azi este constituită din asemenea blocuri piramidale. Discutând despre ele – discutăm despre rădăcinile noastre spirituale şi vom studia în viitor istoria umanităţii prin unghiul de vedere al diverselor grupuri spirituale pe care încercăm să le înţelegem acum.
Formarea blocurilor spirituale piramidale este un lucru înţeles bine de către spiritele revenite din prima lor călătorie regresivă în tranzit interzonal.
(Pentru studiu: Grupări spirituale (2): în detaliu pct.3: Călătorii spirituale în tranzit interzonal, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/12/grupari-spirituale-2-grupuri-spirituale.html )
Impresiile formate în această primă călătorie interzonală sunt şi puternice – pe de o parte – dar şi pline de înţelegeri ale factorilor care au concurat la necesităţi de tot felul, de-a lungul călătoriei. Dintre aceştia, cei care au concurat la protecţia lor, în această formă de călătorie, sunt foarte importanţi pentru întreaga lor viaţă, acasă sau în viitoarele călătorii pe care le vor face. Au înţeles că sunt protejaţi pentru ca oboseala şi munca în preajma altor grupuri să nu le taie avântul de a mai face astfel de călătorii, care le formează – printre altele – cunoaşteri despre existenţa multor alte grupări aflate în călătorie. Să nu le taie avântul, dar să le formeze curiozitatea de a le cunoaște, de a le accepta şi înţelege. Iar la întoarcere acasă, să trăiască lejer în compania unor grupuri asemănătoare, aflate în propria lor zonă: să le poată înţelege şi mai bine, şi mai complex. Îşi dau bine seama că sunt aceleaşi grupuri de evoluanţi pe care, înainte de această primă călătorie, nu le-au înţeles suficient pentru a trăi liniştiţi cu ei în preajmă. De care ajunseseră să se ferească să intre în tangenţă, ori se depărtaseră de ei din cauza orgoliului şi dispreţului resimţit din cauză că păreau a fi foarte pricepuţi, dar nu se interesau de alţi semeni. Pentru că aşa fuseseră obişnuiţi în evoluţiile lor de până atunci, ca orice ajutător să sară şi să ajute, lăsând de multe ori lucrările lor sau integrând cererile de ajutor în lucrările lor proprii.
Călătoriile regresive în tranzit interzonal, realizate deja pentru prima dată, schimbă însă faţa încredinţărilor spiritelor aflate în acest moment al evoluţiilor lor. Era de înţeles acum că pot să se afle pe aceeaşi planetă cu alte grupuri, dar că protecţia pe care le-o acordau secundarii însoţitori ai grupului lor protejau în acelaşi timp şi pe alţii, ţinându-i pe ei deoparte. Înţeleseseră astfel că alte grupuri aveau lucruri importante de făcut, într-o etapă în care populaţiile creatoare conştient-universale îşi puneau în valoare întregul potenţial creativ activ: şi asta pentru a-i învăţa şi proteja în primul rând pe rezidenţi, care nu aveau nici un fel de experienţă în mijlocul acelei planete.
În acest fel, treptat, au învăţat clar diferenţa dintre rezidenţi şi ajutători, felul în care au fost şi ei cândva, destul de recent, rezidenţi în locurile lor proprii de trai, cum fuseseră obişnuiţi să fie trataţi cu atenţie deosebită… doar ei… Şi vremea lor trecuse, acum trebuiau să înveţe din orice unghi de vedere cum să fii ajutător !!
Iar acum, acasă întorşi, aveau această înţelegere deja formată în linii mari. Înţelegeau că pot cutreiera multe locuri, dar în locurile acelea evoluanţii mai înaintaţi lucrau pentru viaţa care se desfăşura peste tot, lucrau pentru a se armoniza cu alţi indivizi şi cu alte grupuri, pentru ca împreună să înveţe, şi să-şi consolideze diverse faze de lucrări de creaţie sau de întreţinere a creaţiei lor şi a altora. Iar aceste lucruri aveau să le aprofundeze şi consolideze în viitoarele lor călătorii: spre, şi în locurile îndepărtate, ale rădăcinilor lor, ale începuturilor evoluţiilor tuturor.
Ceea ce au înţeles bine spiritele din această primă călătorie a lor a fost şi felul deosebit al grupului lor – faţă de celelalte grupuri aflate în călătorie, la rândul lor: acele grupuri cu multă experienţă, care lucrau pentru ajutor complex oferit rezidenţilor de pe planetele în care au făcut staţionări.
Această diferenţă, cunoscută de altfel din propria lor evoluţie de rezidenţi – deşi nu aprofundată la vremea rezidenţei lor – consta în faptul că circulaţia lor în călătorii regresive avea loc mereu în organizări complexe tip bloc piramidal. Dar abia acum înţelegeau mai profund acest lucru, căci în vremea rezidenţei lor fuseseră atenţi mai mult la tot ceea ce puteau învăţa pentru viaţa lor curentă, de la grupurile de ajutători pe care le cunoşteau – decât la diferitele feluri de grupuri şi relaţiile dintre ele. Abia la prima lor călătorie interzonală începuseră să se preocupe de înţelegerea unor aspecte mai profunde, mai ales dacă acestea fac parte mereu dintre elementele care trebuie să le orienteze către următoarele lor călătorii, propriile lor călătorii de acest fel.
Şi astfel, la întoarcerea acasă aveau, şi puteau astfel să aprofundeze cunoaşterea acestor subtilităţi, să studieze ele înseşi necesităţile de formare a unor grupuri complexe de evoluţie regresivă, pentru a se armoniza cu ele în vederea următoarelor călătorii în regiunile de vibraţie foarte joasă ale universului.
Acasă, în condiţii optime de trai personal, propriile lor nepriceperi, ne-obişnuinţe în abordarea vieţii şi sarcinilor la asemenea nivele de vibraţie, conştientizate astfel, le încredinţează de necesitatea amestecării lor, în viitor, cu asemenea grupuri. Au imaginea generală formată asupra acestor grupuri care circulă în sistem piramidal, ajutându-se în mod special unele pe celelalte, văzând cum şi altele sunt din ce în ce mai complex ajutate de grupuri cu evoluţie mai multă, cu experienţă mai mare.
Una dintre cele mai importante pătrunderi în astfel de înţelegeri este faptul că pot conştientiza acum neputinţa de a face faţă şi propriilor lor lucrări, şi atenţiei cu care sunt urmăriţi: şi de rezidenţi, pentru a învăţa de la ajutătorii lor, şi de către cei mai avansaţi din alte grupuri de ajutători, pentru a le corecta direcţiile. În asemenea situaţii, rezidenţii sunt urmăriţi, încurajaţi şi ajutaţi doar de ajutătorii pe care îi conştientizează ei, punctiform sau secvenţial: atunci când este cazul să nu se încurce, să se preîntâmpine mari greşeli, care să conducă la mari distrugeri sau consumuri inutile de materii şi energii.
Îşi dau seama că, în cazul ajutătorilor, lucrurile sunt mult mai complexe. Înţeleg foarte bine acum că ei, şi numai ei, trebuie să fie extrem de atenţi, să nu facă greşeli care să conducă în viitor rezidenţii la devieri mari de la propria lor linie de manifestare. De aceea trebuie să înveţe foarte temeinic toate aspectele privind specificul poporului spiritual care este rezident pe planetă, ca creator conştient înaintat – dar şi celelalte popoare spirituale ale întrupaţilor de tot felul: al planetei şi ale biosistemului planetar local. Iar acest lucru este necesar oriunde s-ar afla în timpul călătoriei: în treptele de călătorie unde vor face doar 1 sau 2 întrupări pentru acomodări cu noile tipuri de corpuri, necesare la un nivel mai scăzut de vibraţie planetară – sau într-un ciclu lung de vieţi, în punctul terminus al călătoriei lor. Punctul terminus fiind punctul universic de cea mai joasă vibraţie locală pe care o va atinge blocul piramidal în călătoria lui. Oriunde ar fi, ajutătorii trebuie să înveţe să cunoască bine covorul spiritual al întrupaţilor în mijlocul cărora trăiesc.
În paranteză fie spus – dar nu este câtuşi de puţin lipsit de importanţă – iată de ce pe Pământ există acum atât de multe feluri de monitorizare, de corecţii clare ale oamenilor între ei, şi de ce entităţile ajutătoare astrale, dimensionale şi universice nu se amestecă în această perioadă de vibraţie joasă locală. Fiecare grup spiritual învaţă să urmărească, să măsoare, să evalueze (într-un cuvânt: să monitorizeze) şi, pe de altă parte: să se lase monitorizat şi corectat. Este o învăţătură profundă şi în partea sa de echilibru, căci de la a face acest lucru – până la a limita libertatea de manifestare nu este uneori decât un pas: şi el puţin conştientizat de multe ori, răscolitor şi agresiv în necesităţi de corectare sau de apărare.
De aceea noii intraţi în lumea călătoriilor interzonale înţeleg în forme bine pătrunse acum, comparativ cu cele doar vag cunoscute până atunci, că există de fapt modalităţi foarte diferite de formare a blocurilor spirituale de călătorie, de tip piramidal. Asemenea călătorii acoperă largi teritorii universice şi, chiar de la prima lor călătorie, cei care nu au experienţă la început, vor acumula o atât de mare şi profundă cunoaştere, încât pe bună dreptate va fi considerată drept cea mai importantă călătorie a spiritelor primare, înainte de trecerea la etapa evoluţiilor secundare. Conştientizarea şi profunzimea cunoaşterilor pe care le vor căpăta de-a lungul acestei prime călătorii în bloc piramidal vor conduce la schimbarea radicală a întregii lor viziuni asupra evoluţiilor. Influenţa ei se va extinde în mod complex asupra tuturor modalităţilor sub care vor primi de acum încolo orice învăţătură, în orice univers vor evolua.
Aceasta este lumea cea plină de importanţă în mijlocul căreia trăim azi, oricât de greu ne vine să credem acest lucru, acum.

GRUPĂRI SPIRITUALE (2): Grupuri spirituale în călătorii universice

2009-12-29T12:02:00.000-08:00

Ne întrebăm de multe ori de ce avem nevoie de astfel de cunoaşteri acum, aici, pe Pământ, de ce începem să ne amintim despre lucruri pe care aparent nu le putem folosi acum, în treburile noastre curente, îndreptate către un fel de supravieţuire concretă, materială, chiar şi spirituală – dar într-un fel de altă natură: culturală, religioasă.
Mulţi oameni au intuiţii foarte clare referitoare la trăiri pe care nu le recunosc din viaţa de zi cu zi, şi suntem de multe ori trataţi drept cel puţin visători – ca să nu spunem mai rău – de către cei care ori nu au astfel de „visări”, ori şi le ascund cu îndemânare din ce în ce mai bună, pe măsura căpătării de experienţă în această direcţie. Moştenim încredințări pline de frici, temeri, nesiguranţe, care ne fac să formăm sau să aderăm la grupuri în care ne simţim cumva mai în siguranţă, deşi poate că nu răspund chiar integral celor care apar în sufletul nostru. Puţini sunt cei care au obişnuinţa curajului de a merge pe cont propriu, fără să se sprijine neapărat pe grupuri, dar se acceptă reciproc şi comunică cu bunăvoinţă unii cu alţii.
Ceea ce unesc oamenii, în acest fel, este intuiţia că vin „de undeva”, că se vor întoarce din nou „acolo”, într-un mod foarte natural, aşa cum azi călătorim de la un oraş la altul, de la o regiune a planetei – la alta. Şi avem uneori puterea să înţelegem, din frânturi de vise, din intuiţii din ce în ce mai clare, de unde venim şi încotro ne vom îndrepta, cândva.
Şi nu numai atât: descoperim în viaţa noastră curentă, oriunde ne aflăm, orice am face, multe lucruri care se aliniază încredinţărilor celor care simt la fel cu noi. Descoperim, chiar fără să ştim precis, oameni de lângă noi cu aceleaşi înclinaţii, cu aceleaşi moduri de trai, de gândire, de a aprecia frumuseţile care se dezvăluie sub simţurile noastre din ce în ce mai clare, mai puternice, dar în aceleaşi timp mai subtile, dând volum şi savoare vieţii care prinde alte „culori” în tabloul său profund.
Curând ajungem să percepem realitatea mult mai densă, mai profundă, iar aceleaşi intuiţii, sunt dezvoltate uneori până la clar-intuiţii, la clar-simţuri, cu înţelegeri precise ale lucrurile până în rădăcinile lor. Toate la un loc formează un adevărat tezaur de cunoaştere, de experienţă, care ne ajută să mergem din ce în ce mai hotărâţi spre profunzimile dezvăluite mereu, fără sfârşit…

1. GENERALITĂŢI: Evoluţii care conduc la călătorii spirituale

Evoluţiile se bazează mult pe mişcarea spiritelor în spaţiile universice, căci prin mişcare ele s-au creat, pornind chiar din cele mai fine structuri care le formează interiorul: celulele energetice fundamentale. Prin mişcare se formează monada, în fluxurile de energie fundamentală primordială, şi tot prin mişcare îşi găseşte ea stabilitatea formelor sale interioare şi exterioare.
Cele dintâi evoluţii însă nu sunt conştientizate decât ca fel de libertate de mişcare neîngrădită decât de puterile ei foarte mici – dar nici acest lucru nu este înţeles de la început. Mai târziu însă monadele, grupate în spirite, vor conştientiza că şi manifestările pe care le deprind treptat nu sunt îngrădite. Tocmai astfel de conştientizări conduc la înţelegerea treptată a unor diverse forme de îngrădire de o subtilitate pe care o vor aprecia din ce în ce mai mult, pe măsura acumulării de experienţă. Iar pe măsura creşterii experienţei, ele descoperă infinitul de fiinţe şi de creaţii, de creatori care învaţă să creeze – nu să distrugă, să ajute – nu să omoare sau să-şi impună nevoile proprii în faţa celor colective.
Mai departe, spiritele înţeleg treptat că libertatea de manifestare este o parte importantă a evoluţiilor, iar în cadrul acestui ocean de manifestări mişcarea este, la rândul ei, o parte foarte importantă.
Învăţăturile vor forma în continuare spiritelor înţelegerile multor obişnuinţe, şi apoi chiar dezobişnuiri, după cum învaţă să-şi trăiască viaţa. O viaţă cu evenimente rând pe rând înţelese ca fiind la început feluri în care trebuie să-şi protejeze viaţa – a lor şi a grupurilor din ce în ce mai largi, pe care şi le conştientizează în jurul lor şi de care le este legată supravieţuirea. Subtilităţile trăirilor ulterioare le vor conduce la înţelegerea faptului că astfel de grupări conduc la extinderea cunoaşterilor proprii în situaţii extrem de diferite. Conştientizând ajutorul pe care îl primesc mereu de la proprii lor ajutători, înţeleg că au nevoie să înveţe să ajute şi ele, la rândul lor, aşa cum şi ele învaţă permanent să se lase ajutaţi de către cei care le oferă ajutor cu multă bunăvoinţă. Iar o parte însemnată a ajutorului pe care îl primesc îl remarcă a fi un ajutor universal – după ce s-au obişnuit cu un fel de ajutor despre care credeau a fi oferit numai lor, în plus pe lângă aprecierea despre care credeau a fi oferită numai lor, în toată lumea pe care ei o cunoşteau.
Şi astfel spiritele ajung să înţeleagă că orice ajutor de înaltă calitate spirituală face ca fiecare fiinţă în parte să se simtă importantă, unică în universul pe care îl descoperă pas cu pas. În „paşii” pe care îi fac însă, ele vor înţelege subtilitatea ajutorului pe care vor dori şi ele să-l ofere, cu gândul la bucuria cu care sunt ajutaţi toţi micuţii universurilor.
Pe lângă acest lucru, învaţă că au trăit şi au ajuns atât de departe, însă ele nu au conştientizat de loc viaţa începuturilor lor. De aceea, atenţia lor se îndreaptă treptat către ceea ce pot învăţa de-a lungul vieţii actuale, etapelor actuale, dar şi a celor care le-au rămas în memoriile deosebit de puternice, de cuprinzătoare, pe care le poartă cu sine orice monadă în parte, împărtăşind celorlalţi fraţi de spirit. Cercetează împreună modul în care toate memoriile lor le aduc elemente noi în conştientul care, astfel, se dezvoltă treptat, şi ele conştientizează mai ales faptul că multe elemente ale trecutului lor îi împiedică, prin deprinderile formate şi înrădăcinate în vremuri de mult uitate, să poată merge mai departe. Frici, mânii, dispreţ, agresivitate, intoleranţă, neîncredere şi multe altele… Învaţă însă de la alte spirite, mai înaintate în drumul învăţăturilor, că pot fi înlăturate prin trăiri în mijlocul unor spirite care merg pe aceeaşi cale cu ele – dar au intrat ulterior în evoluţii. Aceasta fiind o întoarcere în propriul lor trecut dar cu forţe mult mai înaintate, înţelegând multe amănunte pe care la primele lor trăiri nu le-au sesizat, în vâltorile celor pe care le trăiau de la nivelul forţelor lor de atunci. Adică exact cum trăiesc cei în a căror lume pot să trăiască puţin din nou, pentru a-şi extinde astfel înţelegerile. Şi că vine vremea tuturor celor aflaţi în evoluţiile pe care le conştientizează treptat să-şi cunoască astfel rădăcinile…
Şi aşa vine rândul tuturor spiritelor să-şi extindă drumurile spirituale, pentru o primă dată, de la o zonă a Universului fizic la alta – atunci când au curajul pentru prima dată să o facă: căci până atunci călătoriile lor s-au limitat doar la aceeaşi zonă: aceeaşi în care s-au născut – individ sau entitate – pentru a-şi desfăşura evoluţiile.
Dar abia după o primă astfel de călătorie orice spirit învaţă ce este cu adevărat ceea ce doar a crezut şi a sperat că poate înţelege cândva. Rădăcinile pe care ele şi le cunosc astfel le dovedeşte cu prisosinţă acest lucru. Rădăcini de o diversitate uriaşă, nebănuită, din care înţeleg complet că nu poate fi nici prima, şi nici ultima lor călătorie de acest fel.
Dar nu numai acest aspect îl înţeleg, ci şi întreaga organizare pe care o trăiesc astfel, realizată de fraţi mai evoluaţi – deşi nu cu mult: dar coordonaţi de ajutători mari ei pot duce totul la bun sfârşit. Şi fiecare spirit ajunge astfel să dorească să şi organizeze asemenea călătorii – nu numai să le trăiască. Realitatea universului se prezintă astfel deosebit de complexă şi fără de sfârşit în căutări şi găsiri de înţelegeri. Dar toate spiritele îşi doresc să cunoască, să înveţe totul, în lumile pe care le descoperă, pas cu pas.

2. GENERALITĂŢI DESPRE CĂLĂTORII SPIRITUALE REGRESIVE:

(Studiul detaliat al evoluţiilor progresive şi regresive poate fi urmărit la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/12/sinteza-privind-diverse-stari_20.html
Există tot felul de călătorii, de circulaţii ale spiritelor, până când vor ajunge să efectueze primele lor călătorii inter-galactice şi apoi inter-zonale. Sunt multe feluri de circulaţii din care, conform celor cunoscute de noi, pe Pământ, spiritele învaţă să circule conştient, specific fiecărei trepte de evoluţie pe care o trăiesc. Vom puncta în viitor astfel de circulaţii spirituale, pe care spiritele primare ajung să le cunoască bine, înainte de plecarea lor în prima călătorie regresivă.
Să avem în vedere aceste lucruri şi studiul prezentat la adresa de mai sus, şi să specificăm aici doar faptul că astfel de călătorii regresive sunt necesitate de trăirile pe care le au spiritele la un moment dat al evoluţiilor lor, explicat mai sus, călătorii de care au nevoie imperioasă pentru a-şi depăşi blocajele proprii. Nivelele de evoluţie la care se petrec astfel de conştientizări sunt destul de înaintate pentru ca ele să-şi dea seama cât de multe lucruri vechi le împiedică mersul mereu înainte: frici, reţineri, neîncrederi în mijlocul unor aglomeraţii spirituale cu care nu s-au mai întâlnit, şi, mai ales, ceea ce este nespus de greu: departe de ajutătorii lor înaintaţi, cu care erau obişnuiţi.
Să detaliem puţin acest lucru.
Privită din perspectiva pământeană, călătoria spirituală de tip regresiv este un domeniu larg, şi nu întotdeauna bine înţeles. Necesitatea ei este un drum lung: de la obişnuinţa a fi protejat şi învăţat – la a proteja şi învăţa pe alţii. Şi mai ales atunci când este vorba de a trăi şi a realiza astfel de lucruri la vibraţii joase, cu care spiritele care abia au depăşit evoluţiile constant progresive nu mai sunt de mult obişnuite. Evoluţiile progresive nu se întrerup timp îndelungat, pe parcursul întregii zone I a universului, pentru obişnuirea cu activităţi superioare, pentru întărirea comportamentului echilibrat, pentru formarea unor încredinţări solide privind necesitatea folosirii lor în orice situaţii. Există obişnuinţa unui anume fel de călătorie: de la vibraţii ceva mai mari – la vibraţii doar ceva mai joase, folosind aceleaşi sisteme corporale în care s-au născut, care le creează o anume stabilitate emoţională, care ajută la desfăşurarea tuturor sarcinilor de destin, indiferent cu cine vin în tangenţă sau ce locuri din zona lor de evoluţie cutreieră.
Călătoria spirituală regresivă foloseşte însă corpuri din fiecare subzonă pe care o străbat, aşa după cum au evoluat de-a lungul liniei lor de evoluţie progresivă, pas cu pas, de la un sistem stelar la altul, în trecut. Tocmai pentru că se înţelege bine greutatea unei astfel de călătorii realizate pentru prima dată, prima călătorie de acest fel se realizează într-un circuit: de la o zonă la alta, fără un punct terminus: adică un punct cu cea mai joasă vibraţie pe care o pot suporta spiritele la nivelul lor de evoluţie. Un punct terminus în care, aşa cum vom vedea la alte călătorii asemănătoare, se desfăşoară un ciclu mai lung de vieţi, folosind, aşa cum sunt obişnuite, acelaşi fel de sisteme corporale, chiar dacă de-a lungul timpului au loc modificări uşoare ale corpurilor, dar nu structurale majore.
Prima astfel de călătorie – pe care o vom numi călătorie spirituală în tranzit interzonal – are loc de la o subzonă la alta, de la o zonă la alta, cu un set de 2 – maximum 3 vieţi pe fiecare planetă de oprire. Este astfel o călătorie organizată minuţios de ajutători pricepuţi, de coordonatori care le vor ajuta să nu-şi piardă nici interesul pentru călătorie, nici puterea de a merge mereu mai departe.

3. CĂLĂTORII SPIRITUALE ÎN TRANZIT INTERZONAL

Ne oprim mai mult asupra unor descrieri, căci în acest fel ne va fi mult mai uşor să pătrundem şi în profunzimile călătoriilor spirituale în bloc piramidal, următoarea formă pe care o vom studia împreună.
Dacă tot a venit vorba despre călătoriile spirituale în bloc piramidal, să avem în vedere faptul că asemenea călătorii pe care le avem acum în dezbatere nu sunt legate între ele direct. Discutam în alte studii despre faptul că astfel de blocuri piramidale formează majoritatea întrupaţilor de tip uman de pe Pământ sau din jurul Pământului. Grupurile spirituale aflate în tranzit interzonal pot să facă parte din populaţiile umane, dar de regulă ele sunt doar în trecere pe Pământ, în perioadele planetare cu vibraţie foarte înaltă. Ele vin din diferite părţi, de pe diferite linii de evoluţie, din regiuni ale universului de înaltă vibraţie (ceea ce am numit aici zona a II-a a universului). Discutam în deschiderea acestui studiu despre faptul că primele astfel de călătorii au loc după primele obişnuinţe de trăire a spiritelor în zona a II-a, atunci când se adună multe dezorientări cu privire la viaţa de tip nou, care se formează în zona a II-a, diferită mult de aceea din zona I. Sunt diferenţieri legate de aglomeraţii stelare şi planetare, populaţionale în preajma planetelor dese din zona a II-a, precum şi greutatea de a găsi ajutători de felul celor cu care sunt obişnuiţi din zona I: în propriile familii, societăţi, peste tot în drumurile lor, parcă neavând altceva a face decât să-i ajute şi să le aprecieze mereu eforturile făcute deopotrivă pentru cele mai însemnate sau neînsemnate lucruri. Se simt singuri şi neajutoraţi, neînţeleşi de către cei care au mereu altceva de făcut, concentraţi şi atenţi la lucruri de o complexitate cu care noii veniţi nu sunt obişnuiţi încă.
Astfel de situaţii însă le vor regăsi – chiar dacă sub alte forme – ori de câte ori se vor finaliza sau vor începe alte etape de evoluţie, cu alte obişnuinţe – noi, deşi cunoscute în mare parte de ele. Dar noutatea şi faptul că de multe ori trebuie să se descurce pe cont propriu fac destul de dificil primul pas. Iar dificultatea constă în faptul că sunt multe elemente de manifestare trecută, bune pentru etapele trecute, dar care au nevoie acum de remodelare spirituală, căci şi forţele spiritului sunt mai mari şi este necesar a fi cunoscute prin propriile trăiri. De aceea ajutătorii puternici şi pricepuţi sunt acum, în noile lor etape, departe, de negăsit decât atunci când într-adevăr este nevoie de ei, undeva.
De aceea, incursiuni în modurile de evoluţie veche, pentru cunoaşterea celor pe care nu le-au înţeles decât limitat la vremea lor, sunt călătorii cu care spiritele se vor obişnui treptat şi vor ajunge să le simtă necesitatea, din timp. Să caute să-şi dea seama cât pot să ducă greul unor astfel de conştientizări. Şi îşi vor da seama treptat că nici forţele pe care le-au conştientizat deja nu sunt obişnuiţi să le folosească integral, iar alţi evoluanţi simt acest lucru şi îi lasă să şi le descopere, treptat. Chiar în timpul călătoriilor lor îşi dau seama de acest lucru şi, în viitoarele lor călătorii – mult mai complexe – vor avea conştiinţa căutării oricăror forţe, cunoaşteri interioare, anterioare, care să le ofere posibilităţi de a se descurca în lumile pe care le-au cunoscut cândva, dar cu alţi „ochi”, adică cu alte forţe, cu alte obişnuinţe: cele ale forţelor pe care le-au avut atunci, la vremea când le-au trăit anterior.
(Pentru studiu: Zonele Universului Fizic, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html)
Dar toate acestea sunt lucruri deosebit de complexe, mai cu seamă atunci când le trăim pentru prima dată. Tocmai de aceea asemenea călătorii spirituale au loc atunci când zona I este sub influenţa fluxurilor energo-materiale cu vibrație mare, suficient de mare pentru ca puterile lor de creatori universali să fie integral folosite – bineînţeles însă la nivelul de manifestare al zonei I.
(Pentru studiu: Variaţia vibraţiei medii planetare. Despre întunecarea luminii, la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/09/variatia-vibratiei-medii-planetare.html)
Deocamdată, sau mai bine zis, la nivelul pe care cerinţa unei astfel de călătorii îl impune de la sine, cu experienţa minimă la început de etapă, spiritele nu pot face faţă la nivele joase de vibraţie planetară – aşa cum a fost pe Pământ de la ultima glaciaţiune încoace. De aceea, călătoriile în tranzit interzonal nu au loc în această parte a Universului Fizic, a zonei I a Universului Fizic, în perioadele de cea mai joasă vibraţie planetară, cum este aceea pe care tocmai o finalizăm acum. Şi nici în perioadele de ridicare rapidă a vibraţiei, cu schimbări multe de la o perioadă scurtă de timp la alta. Astfel de situaţii le vor petrece însă în următoarele feluri de călătorii, ajutate în mod special pentru desfăşurarea lor, pe care călătoriile spirituale în tranzit interzonal le pregătesc din timp. Este vorba despre călătoriile în blocuri piramidale, în care spirite aflate pe diverse trepte de evoluţie se ajută, grup pentru grup în blocurile în care călătoresc, în blocurile asemănătoare cu care se întâlnesc pe parcurs, cu care colaborează pentru a face faţă cunoașterilor complexe cu care se confruntă, cu toţii.
În plus, nu există un anumit punct terminus – punct de cea mai joasă vibraţie în călătoria de acest fel, pe care să trebuiască să o suporte spiritele într-un anumit fel: în care punct să efectueze staţionări mai mult decât 2 – maximum 3 vieţi. Chiar dacă avem în vedere faptul că oricum ele se desfăşoară la nivele înalte de vibraţie – nici aşa nu se potrivesc mai mult de 2 sau 3 vieţi în acelaşi punct universic. Când călătorii de acest fel ajung în zona I, destinele se desfăşoară sub îndrumarea şi protecţia ajutătorilor lor de grup, secundari foarte pricepuţi, care au în vedere un ajutor de tip specializat: specializat pe profilul spiritual al grupului pe care îl însoţesc. Fiecare grup în parte are un specific individual, legat de obişnuinţele poporului spiritual. Numai un grup, din cele multe ale poporului din care fac parte, va porni în călătorie într-o anumită direcţie, formată din puncte universice (planete) cu un specific local proporţional cu înclinaţiile grupului. Alt grup, cu înclinaţii generale asemănătoare – doar un pic diferite – va porni pe un alt drum, format din locuri unde pot dezvolta înţelegerea manifestărilor care le sunt lor proprii. Iar însoţitorii lor de grup vor oferi un tip de ajutor specific acestui grup, chiar dacă în linii foarte largi el va fi asemănător celui pe care îl primesc celelalte grupuri, aflate pe alte rute prin univers.
Călătoriile de acest fel nu sunt foarte uşoare, aşa cum ar crede un călător aflat în alte feluri – mai grele – de drum spiritual. Nu este de loc uşor pentru cei aflaţi într-o astfel de călătorie începătoare, de aceea nu stă nimeni mai mult timp în acelaşi loc. Obişnuinţa în acelaşi loc naşte deschideri ale memoriilor spirituale în fel de fel de direcţii, altele decât cele pe care spiritele le au incluse în destinul acestei forme de călătorie. Unde sarcina principală nu este cufundarea în memoriile proprii din vibraţiile locului, memorii purtate cu sine, dar scoase la iveală doar de aceste vibraţii locale. Călătoria de acest fel face deschideri în amintiri, deschideri care vor fi privite la întoarcere ca pe potenţiale moduri de reflecţie asupra celor care rămăseseră de fapt ca nişte necunoscute în viaţa spiritului. El înţelege astfel mecanismele memoriilor activate de vibraţia medie locală, dar nu este timpul şi nu există încă puterea de a se cufunda în profunzimi doar intuite deocamdată. Se dezvoltă însă intuiţiile, şi înţelegerile pot merge doar pe felul în care se dezvoltă călătoria, cu: organizarea ei, cu schimbările de corpuri, cu înţelegerea specificului lărgit al locurilor de oprire, dar prin prisma evoluţiei recente: de la locul respectiv (al opririi) în sus, cu bogăţia de înţelegeri noi.
Grupul însă merge la o vibraţie şi mai joasă – adică mai departe, unde din nou poate să înţeleagă o altă sferă de idei. Grupul se va deplasa către o limită de vibraţie joasă, dar nu se va opri acolo mai mult decât în celelalte opriri; mai mult, în funcţie de sensibilităţile spiritelor din grup, această limită va fi la vibraţii mai joase sau mai înalte, iar numărul de vieţi, destine locale, poate să se reducă la 1 maximum 2 vieţi locale: nu mai scurte de o medie a populaţiilor locale şi nu în condiţii de mediu grele de trai.
Totul are loc în circuit: întoarcerea acasă nu este un drum înapoi, parcurgând aceleaşi puncte de drum, ci este tot înainte, o revenire de la vibraţii planetare joase către altele mai înalte – dar pe un alt drum, pe altă rută. Sfera înţelegerilor cuprinde astfel volum şi putere de înţelegere la adresa altor grupuri, din propriul popor spiritual, care sunt şi ele în călătorie pe alte rute, deschizând alte sfere de înţelegere, proprii lor. La întoarcerea acasă, cu toţii se vor înţelege prin prisma multitudinii de elemente trăite, în multiple feluri. Dar volumul evenimentelor trăite este astfel simţitor redus – deci odihnitor – deşi volumul cunoaşterilor este bogat, datorat diversităţii, şi nu aprofundărilor greu de îndurat. Mereu avide de noutate, noutăţi mai multe vor afla povestite de fraţii lor. Iar acesta este un lucru pe care îl vor aprecia încă şi mai mult la următoarele lor plecări, care vor fi mult mai complexe: călătoriile spirituale în bloc piramidal.

FORMELE GENERALE DE EVOLUŢIE A MONADELOR SPIRITUALE ÎN STRUCTURILE CENTRULUI DE EVOLUŢIE

2009-12-18T12:17:00.000-08:00

Evoluţiile încep prin formarea monadei, ca fiind cea mai simplă formă de structurare a energiei fundamentale, având forme de mişcare însoţită de orientare în spaţiu, în funcţie de impulsuri primite din exterior. Astfel de forme de mişcare şi orientare sunt în fază incipientă, dezvoltate foarte puţin, la limita dintre mişcare în fluxurile energetice primordiale care le-au format şi atracţie foarte puţin conştientă către alte fluxuri sau formaţiuni înconjurătoare care să le asigure hrănirea.
Monada are o structură interioară stabilă, formată din celule energetice fundamentale, ale căror dimensiuni şi grupare interioară, formate conjunctural în spaţii neorganizate, vor sta la baza formării manifestărilor personale, individuale. În baza formelor proprii de manifestare, monada se va aproviziona permanent cu energie atrasă din mediul de trai; parte din energia care o străbate astfel se va păstra, se va compactiza în interiorul celulelor fundamentale proprii, remodelându-se mereu, dezvoltându-se mereu, în eternitate. Modul în care se realizează creşterea succesivă a celulelor sale - mai rapid sau mai lent, într-un volum mai mare sau diminuat (adică diferenţieri existente între celulele aceleiaşi monade), va conduce la formarea unui anumit tip de comportament al monadei în lumile de manifestare. Sub îndrumarea coordonatorilor de evoluţii (adică a monadelor creatoare ale spaţiilor organizate complex, care poate fi numit centru de evoluţie) monada îşi modelează manifestările sale în funcţie de creşterea puterilor energetice interioare. Această creştere permanentă şi remodelarea din ce în ce mai puternic şi profund conştientizată a comportamentului său va crea un fundament pentru diversificarea şi rafinarea manifestărilor, conservând şi îmbogăţind experienţa totală a spiritului, pentru început - apoi a monadelor din spirit care vor avea treptat suficientă putere pentru a evolua individual, în eternitate.
Discutăm mereu despre monade şi spirite: este necesar să înţelegem diferenţa dintre cele două noţiuni, care marchează din plin cunoaşterile de-a lungul tuturor formelor de evoluţie.
Datorită faptului că monadele aflate în primele stadii de evoluţie nu se pot descurca încă singure, chiar şi în formele cele mai simple de evoluţie, coordonatorii de evoluţii reunesc mai multe monade, realizându-se astfel un spirit: în funcţie de puterea lor energetică interioară, dintr-un spirit pot face parte minimum 2 monade până la maximum 10: la mai puţin de 2 monade se pierde sensul grupării, iar la mai mult de 10 monade, asocierea poate deveni greoaie, supradimensionându-se şi pierzând sensul de ajutor, pe care astfel monadele îl învaţă, oferit cu dragoste şi răbdare de către coordonatori. Această unire se face prin intermediul unor cămăşi spirituale şi nimic nu mai poate desparte monadele dintr-un spirit până la terminarea evoluţiei primare (adică: prima parte a evoluţiilor).
Tot pentru creare de ajutor în evoluţiile primare, se unesc mai multe monade în grupuri spirituale care au aceleaşi înclinaţii de înaintare şi de manifestare şi, în continuare, se unesc mai multe astfel de grupuri spirituale într-un popor spiritual. Întrupările, drumurile evolutive şi învăţăturile pe care le vor primi spiritele de-a lungul evoluţiei primare se vor derula ţinând seama de aceste feluri de grupări.

1. Evoluţie primară:

Evoluţia spiritelor cuprinde mai multe faze generale de desfăşurare, fiecare dintre ele având un specific urmărit de către coordonatorii de evoluţii, întotdeauna în conformitate cu puterile în dezvoltare ale monadelor. La început, ele nu au suficientă putere de conştientizare a propriilor forţe energetice interioare, manifestate în exterior, în spaţiul lor de trăire. Dar conştienţa lor creşte pe măsura creşterii, dezvoltărilor forţelor lor interioare, pe măsură ce se formează deprinderile lor şi pe măsura experienţei acumulate în cadrul manifestării acestor deprinderi. Formarea deprinderilor de manifestare are loc de-a lungul evoluţiei primare, în cadrul căreia monadele (grupate în spirite, grupuri şi popoare spirituale), cunosc formele fundamentale de manifestare în diverse locuri, spaţii. Astfel de spaţii le vom numi, după caz: universuri şi, în interiorul lor - zone şi sub-zone ale universurilor, apoi spaţii sau dimensiuni paralele de trăire şi de lucru.
Cunoaşterile nu se opresc odată cu finalizarea evoluţiilor primare: monada va evolua în continuarea acestora, în alte universuri, şi sub toate formele în care se pot manifesta, pentru a ajuta monadele care le vin din urmă, în evoluţii. Vor cunoaşte felurile generale de manifestare în evoluţiile lor primare, dar abia după finalizarea acestora (desfăşurate individual sau/şi în grup) vor continua evoluţii prin care să-şi cunoască propriile lor forţe, neinfluenţate de cele ale altor spirite, cu care s-au obişnuit în evoluţiile lor primare.

2. Încep astfel evoluţiile secundare

Înaintarea în evoluţiile secundare se axează pe manifestări de ajutor oferit altor evoluanţi: valuri de spirite care intră în evoluţie în urma lor, pe care le vor ajuta pas cu pas în învăţăturile lor complexe, pentru parcurgerea tuturor stadiilor de dezvoltare prin care trec toate monadele, fără excepţie. Secundarii învaţă în special să ofere ajutor tuturor segmentelor populaţiilor spirituale din universurile pe care le cunosc. Însă au şi ei evoluţiile lor personale, care cuprind stadii de obişnuire cu trecerile între nivele de vibraţii cu diferenţe din ce în ce mai mari de la un spaţiu la altul, de la un moment din ce în ce mai apropiat de altul, trăind în vremuri planetare diferite, în conjuncturi social-spirituale diferite, învăţând să efectueze lucrări de mare complexitate - chiar dacă nu şi de mare amploare planetară. Rafinarea intenţiilor, înţelegerilor, remodelarea înclinaţiilor personale, discernământul în acceptarea formelor de ajutor oferite şi primite, înţelegerea evoluţiilor la toate treptele biosistemelor planetare sunt elemente pe care secundarii se axează în evoluţiile lor personale. Fiecare element în parte se va constitui rădăcină pentru alte evoluţii viitoare, rădăcină care îşi trage înţelegerile din manifestările spiritelor mai puţin experimentate pe care ei învaţă să le ofere ajutor.

3. Evoluţiile centrale

Cunoaşterea şi adâncirea segmentelor de folosire a forţelor energetice interioare conduce la îmbogăţirea experienţei generale de trăire în domenii bine delimitate de ajutor oferit monadelor în evoluţie, în toate universurile existente. Coordonarea evoluţiilor şi crearea tuturor formelor de susţinere a vieţii şi creaţiei monadelor de pretutindeni, sunt caracteristice monadelor centrale, coordonatorilor evoluţiilor şi cercetătorii tuturor formelor de înaintare în învăţături ale monadelor. Coordonatorii de evoluţii se preocupă intens de simplificarea căilor de evoluţie, se preocupă intens de atingerea unui grad înaintat de experienţă pentru fiecare monadă în parte, în acelaşi timp cu simplificările evoluţiilor. Ei studiază căile de aplicaţie a tuturor cercetărilor lor pentru crearea unor căi de precizie mare, care să nu necesite corecţii multe, la nivelul particular al fiecărui popor spiritual şi fiecărui spirit în parte.
Monadele centrale înseşi se află în evoluţii, în eternitatea vieţii pe care şi-o dedică înţelegerii tuturor formelor de existenţă a monadelor. Nici o monadă nu este identică cu alta şi nici nu evoluează în mod identic cu altele, ci numai în mod asemănător, iar monadele centrale conştientizează cel mai bine nuanţele specifice fiecărui spirit în parte.
În funcţie de totalitatea monadelor aflate la un moment dat în centrul de evoluţie şi de particularităţile lor globale de manifestare, monadele centrale - coordonatoare ale unor astfel de evoluţii - învaţă mereu din conjuncturile nou formate. Aceasta este evoluţia centrală, care poate să cuprindă, prin puterea acumulată, concentrarea şi ordonarea puterii de manifestare prin derularea de activităţi simultane în tot cuprinsul spaţiului de evoluţie pe care îl creează şi îl gestionează perfect.

Fiecare formă (etapă) de evoluţie cuprinde faze şi sub-faze de evoluţie, trepte şi sub-trepte, care se desfăşoară în funcţie de puterea existentă şi conştientizată a monadelor. Fazele principale ale evoluţiilor spirituale primare, secundare şi centrale, se derulează după cum urmează:

În cadrul evoluţiei primare, spiritele evoluează în formele:
- Intraplanetară: evoluţii ajutate de planeta pe care se desfăşoară trăirile spiritelor: planeta construieşte corpurile în care se vor întrupa spiritele, corpuri care vor fi folosite de spiritele intraplanetare până la încetarea condiţiilor de susţinere a vieţii (finalizarea destinului momentan);
- Extraplanetară (sau individuală): monadele cu radiaţie energetică suficient de puternică îşi construiesc şi îşi gestionează singure corpurile cu care se vor manifesta în întrupări, ajutate în evoluţiile primare de către fraţii lor de spirit, spiritele părinţilor din încarnări şi ajutătorii astrali sau dimensionali - după necesităţile destinelor proprii.

Pe măsura creşterii puterii energetice şi a experienţei lor, spiritele evoluează în diverse formaţiuni spirituale (grupuri), trecând prin toate sistemele stelare din univers, astfel:
- în compunerea unei planete, ca întrupare a unui întreg popor spiritual;
- în compunerea unei stele, ca întrupare a mai multor popoare stelare;
- în compunerea unei galaxii: întruparea unei multitudini de popoare spirituale.

2. Formele generale ale evoluţiei secundare:
Finalizarea evoluţiei primare are loc odată cu terminarea întrupării de tip galactic, moment în care are loc dezmembrarea galaxiei (nu retragerea din întrupare). La rândul său, popoarele stelare care au făcut parte din întruparea galaxie se sparg şi ele, căci spiritele au devenit extrem de puternice pentru a mai avea nevoie să evolueze cu ajutorul atâtor fraţi laolaltă. După o perioadă de trecere, în care spiritele circulă prin univers în grup propriu, pentru a se obişnui cu noua lor formă de evoluţie, are loc şi dezmembrarea spiritului - prin desfiinţarea cămăşii spirituale care a ţinut atâta vreme spiritul unit. Începe în acest moment un alt fel de evoluţie: evoluţia secundară.
Ea este o evoluţie de tip individual, în care monada realizează în continuare evoluţia sa aşa cum s-a născut ea, având însă puterea de a trăi şi de a realiza orice fel de lucrare fără ajutorul unor fraţi de spirit. Există o perioadă de acomodare pentru secundari, care poartă numele de evoluţie arhetipală - adică evoluţie care se derulează conform arhetipului general de construcţie naturală a monadei (fără reuniri artificiale de tipul spiritului şi poporului spiritual).
Pe parcursul mai multor generaţii (sau subtrepte arhetipale), secundarii arhetipali reiau, în linii mari, evoluţia spirituală - realizând-o de această dată prin propriile lor forţe. Evoluţia arhetipală se derulează în mai multe trepte, după care se reia evoluţia - de data aceasta printr-o evoluţie proprie de oferire de ajutor în baza noilor conștientizări proprii, evoluţie pe care monada o va continua şi îşi va perfecţiona manifestările - din acest moment în infinit, în eternitate.
Treptele de evoluţie pe care le-am descris succint sunt:
Grupa arhetipurilor:
- de generaţia I: arhetipuri simple, care învaţă să-şi constituie, să-şi gestioneze singure corpurile şi să se manifeste cu ele, în cele mai variate situaţii. La început, greutatea de orientare este destul de mare, drept pentru care arhetipurile de acest fel nu evoluează în lumile primarilor ; dar pentru a se obişnui să se manifeste totuşi în vibraţiile specifice Universului Fizic, unele sisteme stelare au planete speciale pentru astfel de evoluţii, numite chiar planete arhetipale. Cei care sunt preocupaţi de radiestezie ştiu despre astfel de planete, care ies din formatul obişnuit al celorlalte planete guvernate de steaua locală: de obicei rotindu-se la periferia sistemului stelar, pentru a nu influenţa viaţa popoarelor spirituale întrupate în sistemul stelar local.
- de generaţia a II-a: numite arhetipuri ajutătoare: pe lângă manifestarea obişnuită de întrupat în condiţiile stelare şi galactice din toate zonele universului, monadele de acest fel se obişnuiesc să-şi reia activitatea de ajutători ai primarilor. Învăţă permanent de la centralii întrupaţi şi de la ceilalţi secundari care îşi pot concentra activitatea şi pentru ajutor oferit primarilor, şi pentru ajutor de învăţătură, de aplicaţie şi de consolidare cu amănunte, subtilităţi deosebite, pentru arhetipurile care învaţă să ofere ajutor. Dar de la arhetipurile ajutătoare şi primarii înaintaţi învaţă să se orienteze în linii generale de oferire şi de primire de ajutor: în general este vorba despre galacticii care pot simţi imediat ajutătorii secundari de la care pot învăţa ceea ce le este necesar.
- de generaţia a III-a: arhetipuri învăţătoare: se reia şi se aprofundează după multiple criterii, orientări, activitatea de învăţare, de experimentare cu noile forţe personale căpătate, pe liniile de evoluţie în derulare - cunoscute bine de ei, dar şi pe noile linii de evoluţie care s-au deschis între timp în univers, cât timp ele au realizat învăţăturile arhetipale anterioare. Este o perioadă de mare putere şi îmbogăţire de experienţă pentru monada care învaţă astfel din propria sa experienţă, dar aprofundează şi experienţa directă de învăţător pentru alte trepte de evoluţie.
- de generaţia a IV-a: numite şi arhetipuri galactice: monadele au deprins orice activitate pe cont propriu, iar acum pot fi în stare să păstreze, indiferent de greutatea întrupărilor, vibraţia înaltă pe care au căpătat-o prin evoluţia proprie. Coordonatorii de evoluţii îi ajută să se obişnuiască să primească orice fel de impulsuri, cu orice fel de vibraţii, prin sisteme corporale specializate: corpuri care le ajută să desfăşoare sarcini de mare complexitate şi de mare subtilitate în acelaşi timp, corpuri care, în acelaşi timp, atrag şi vehiculează toată gama energiilor specifice galaxiilor în care derulează destinele lor. În acest fel, ele contribuie la stabilitatea vibraţională a sistemelor stelare, a galaxiilor în totalitatea lor, indiferent dacă în desfăşurările lor se află sau nu întrupaţi de tip creativ conştient - mari consumatori de fluxuri energo-materiale.
Este finalul evoluţiilor arhetipale. Monadele pot să deruleze orice fel de destine, puternic lucrative, în mijlocul societăţilor planetare de creatori conştienţi universali sau orice formă de grupări spirituale, fie ele de nivel creativ sau nu. Pot fi ajutători puternici pentru orice fel de biosistem, întrupându-se chiar în mijlocul oricărei trepte primare, pentru a o ajuta, sau în chip de creatori înaintaţi independenţi, pentru a asigura echilibrarea vibraţională a mediului planetar şi stelar local.
- Grupa îngerilor: monadele au puterea să extindă toate activităţile anterioare la nivelul unui întreg sistem stelar, realizând întrupări pretutindeni în sistem, chiar de la o viaţă la alta, cu putere de adaptare după necesităţile hotărâte de coordonatorii de evoluţii. Până în aceste moment al evoluţiilor, ele se derulează la rând, pe aceeaşi planetă, în cicluri de destine stabilite după necesităţile grupurilor spirituale şi ale întregului biosistem local. Începând cu această treaptă, a îngerilor, evoluanţii pot să deruleze lucrări în orice punct al sistemului stelar, urmând ca, în timp, să se obişnuiască să desfăşoare lucrări de la o galaxie la alta, de la o subzonă la alta, de la o zonă la alta a universului, după necesităţi locale de orice fel.
– Grupa arhanghelilor: monadele se retrag din întrupări în dimensiunea planetară în care trăim noi acum, specifică evoluţiilor primare, pentru a continua învăţăturile specifice treptei lor în dimensiunile şi în universurile paralele. Este o treaptă specifică acumulărilor de experienţă pentru ajutor oferit din universurile paralele şi din dimensiunile paralele din zona I a universului fizic. Sunt două trepte de evoluţie ale arhanghelilor:
– arhanghelii cercetători: ajută la cercetări realizate de coordonatorii de evoluţii, în vederea uşurării evoluţiei monadelor;
– arhanghelii învăţători: învaţă ei înşişi, de la monadele centrale învăţătoare, apoi transmit spre universurile de manifestare cele mai noi realizări în domeniul uşurării evoluţiilor de pretutindeni.

3.Evoluţie centrală : monadele au ajuns la un grad înalt de evoluţie, care la permite să dea orice fel de ajutor, oriunde în lumile create şi remodelate mereu de ele, după necesităţile tuturor popoarelor spirituale. Nu mai există decât o singură simţire, o singură trăire pentru toate aceste monade: să lucreze neîncetat pentru a scurta şi a uşura permanent evoluţiile de peste tot, să dea exemple în orice moment de ajutorare, de implicare în orice forme de evoluţie, acolo unde este nevoie pentru a da dovada sacrificiului suprem: sunt cei pe care îi numim azi Fiii de Dumnezeu - acolo unde, toate aceste monade la un loc îl formează pe cel pe care îl numim Dumnezeu. Împreună cu Creatorii, Făuritorii Dintâi ai Centrului de evoluţie, ei lucrează permanent la extinderea creaţiei celor dintâi monade care au creat marele Centru de evoluţie în care trăim, conştienţi noi, oamenii, cu toţii. Nimeni nu se va ridica vreodată la înălţimea acelui grup de monade care au început, cu valuri de eternităţi înainte, lupta dintâi de auto-conştientizare, de construcţie a uriaşului organism care pulsează, cu o înaintată simţire, în infinitul haosului exterior.
Şi totuşi ele nu ies niciodată în faţă pentru a se autodenumi ca fiind cei mai mari: este smerenia supremă, pe care trebuie să o cinstim cu tot ce poate fi mai bun şi mai pur în sufletele noastre.
Şi la acest suprem nivel, însă, sunt de parcurs trepte până la ridicarea monadelor, prin forţe proprii, la vibraţia supremă:
– monade centrale învăţătoare: învaţă ele înseşi să ajute de la acest nivel de evoluţie şi contribuie la învăţăturile care se oferă monadelor secundare, pentru creaţii universice şi întreţinerea celor care susţin viaţa oriunde în universuri;
– monade centrale cercetătoare: realizează toate tipurile de cercetări care trebuie să conducă la scurtarea şi uşurarea evoluţiei tuturor monadelor. Evoluţiile şi sarcinile lor se bazează mult pe studii în Universul Cauzal, de la care nivel toate celelalte monade secundare şi centrale pot asista la astfel de cercetări, participând şi ele, pe măsura puterilor pe care le au, la atingerea scopurilor cercetărilor iniţiate astfel.
– monade centrale ajutătoare din spaţiile centrale de elaborare a fluxurilor energo-materiale, necesare evoluţiilor în universurile de manifestare prin sisteme corporale, evoluţii specifice primarilor şi ajutătorilor secundari şi centrali întrupaţi spre ajutorarea lor, în mijlocul lor. Sc. Demetrescu numeşte acest complex spaţial central: Laboratorul Central – şi îi conturează frumos activitatea, chiar dacă este o prezentare destul de mecanicistă, modernă pentru epoca în care dânsul a trăit şi prezentat studiile spirituale. Tot ele coordonează şi realizează elementele cele mai subtile ale formării spiritelor, grupurilor şi popoarelor spirituale, ale compactizărilor energiilor fundamentale din universurile de manifestare nemijlocită de corpuri materiale: universurile monadelor secundare şi centrale, precum şi păturile de protecţie permeabilă a întregului Centru de evoluţie: interfaţa acestuia cu restul spaţiilor neorganizate, în mijlocul cărora fiinţează această uriaşă casă a noastră.
– monadele centrale organizatoare: marii Creatori, străvechii Făuritori ai întregului Centru de evoluţie. Organizează, munceşte şi iubeşte toată Creaţia pe care o susţine şi o ajută să ajungă acolo unde au ajuns şi Ei…şi nu numai! Căci cu toţii mergem mai departe, şi prin experienţa pe care cu toţii o căpătăm, permanent, sub îndrumarea lor atentă, plină de abnegaţie – de iubire! evoluăm în dezvoltări pe care mintea omenească, cu siguranţă, deocamdată nu poate să le înţeleagă. Dar tocmai acest lucru vor şi Ele: să ne ajute să devenim tot mai puternici, pentru ca, odată, la un moment dat al trăirilor noastre, să ajungem să înţelegem perfect tot ceea ce şi Ele au ajuns să înţeleagă!

SINTEZA ELEMENTELOR DE CÂMP, ZONE ŞI UNIVERSURI DISCUTATE PÂNĂ ÎN ACEST MOMENT

2009-12-06T06:20:00.000-08:00

Cred că este necesară, din când în când câte o sinteză a unor elemente discutate, pentru a fi mai bine înţeles totul, în efortul de a ne face o părere generală asupra lumii care ne înconjoară. O lume ale cărei elemente structurale, chiar dacă le discutăm separat, distinct, pentru a le înţelege mai bine funcţiunile, se împletesc permanent: şi prin legăturile subtile prin care sunt unite, dar şi prin activităţile pe care spiritele, aflate la toate nivelele lor de vieţuire, se implică permanent în învăţături şi aplicări, în ajutor oferit şi primit din partea tuturor semenilor lor.
Aşadar, pentru înţelegerea mai bună a celor discutate până în prezent la capitolul dimensiunilor structurale ale universului, precum şi pentru continuarea subiectelor legate de astfel de structuri universice, să avem în vedere următoarele elemente:

1. ELEMENTE DE CÂMP

Prin câmp înţelegem totalitatea elementelor dintr-un segment de vibraţii de valori apropiate: fluxuri de filamente energo-materiale, corpuri de întrupare ale spiritelor care se manifestă în punctul universic considerat (sau regiunea considerată), elementele de creaţie universală (adică: şi mentală, şi manual-tehnologică) ale creatorilor conştienţi care se manifestă local.
Nu discutăm în aceste studii prin expunere de valori, fie ele de nivel mediu sau limită (adică situate la limita inferioară sau superioară a segmentului), căci variaţia lor permanentă este o medie a valorilor care oscilează zilnic, săptămânal, lunar, anual şi periodic-lărgit (5-7 ani, etc.).
De aceea vorbim despre segmente specifice corpurilor de întrupare din locul de referinţă, cum sunt, pe Pământ:
– sistemele corporale umane;
– sistemele corporale ale altor specii de vieţuitoare planetare, care sunt spirite cu evoluţie mai puţină, întrupate în biosistemul planetar;
– sistemele corporale ale ajutătorilor dimensionali: spirite cu evoluţie cel puţin egală cu aceea a ajutătorilor întrupaţi alături de rezidenţii umani (unde rezidenţii sunt acele spirite primare care efectuează primul lor ciclu de vieţi pe Pământ, în evoluţia lor progresivă, pas cu pas, de la o valoare vibraţională la alta superioară a zonei; ei nu se întrupează în această etapă intuitivă decât în condiţii speciale comparativ cu cele generale, pe care le cunoaştem azi).
Când ne referim la alte puncte universice decât Pământul, este necesar să facem specificarea de rigoare. De regulă încercăm să facem aici şi generalizări, pentru ca, atunci când discutăm despre caracteristicile evoluţiilor spiritelor umane, să le înţelegem rădăcinile desfăşurările actuale şi cele care se prefigurează pentru viitorul lor.
Câmpurile universale cuprind întreaga gamă a elementelor normale de câmp (enumerate mai sus), după cum punctul studiat face parte din structurile mai mari şi cuprinde elemente care îşi au rădăcinile în structurile sale mai simple. Fiecare punct face parte din câmpul universal, având reprezentări la nivelul lui şi din punct de vedere structural, şi din punct de vedere spiritual: adică al spiritelor întrupate în punctul universic studiat.
De regulă numim acest fel de împletire a elementelor spirituale: imagine holografică. Câmpurile pot fi studiate separat, pentru a le înţelege şi complexitatea, şi împletirile, şi influenţele care le primesc, precum şi cele pe care le oferă: din, şi în câmpul universal.
Dacă discutăm la un nivel anume din univers, să discutăm despre câmpuri zonale şi să ne oprim asupra câmpurilor zonei I, zonă în care ne aflăm şi noi, acum. El cuprinde:
– câmpuri de frecvenţe (ale vibraţiei) mai joase decât aceea a Pământului (priviţi global, ca şi latitudinile Pământului): să spunem de nivelul Pământului, având în vedere faptul că Pământul, sistemul stelar şi galaxia din care face parte nu este un loc aparte în univers, ci facem parte dintr-o bandă de frecvenţe apropiate între ele, un sector în care condiţiile pentru desfăşurarea evoluţiilor sunt asemănătoare; pe scurt – cu vibraţii mai joase decât Pământul;
– câmpuri de frecvenţe specifice Pământului: de fapt, aşa cum spuneam – sistemului stelar, galaxiei din care facem parte, altele aflate la aceeaşi „latitudine” a zonei; pe scurt – cu vibraţii de aceeaşi valoare cu Pământul;
– câmpuri de frecvente mai înalte decât subzona în care se află Pământul; pe scurt – cu vibraţii mai înalte decât Pământul.
Câmpurile locale, din care fac parte şi câmpurile sistemelor corporale umane, cuprind segmente numite: fizic, eteric (sau vital), astral (sau emoţional), mental (să nu se confunde cu cel cauzal, am citit unele cărţi şi articole în care se făcea această confuzie), cauzal (aşadar, mai înalt decât cel mental), spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic şi supraenesic.
Fiecare câmp în parte cuprinde segmentul corporal-spiritual specific: oameni, restul biosistemului planetar, entităţi dimensionale.
Subsegmentul biosistemului planetar (de la virus până la om) cuprinde valorile cele mai mici. Corpurile lor vehiculează urme rare de filamente (mai dese în cazul mamiferelor) de vibraţie înaltă, obişnuite pentru oameni (cele ale corpurilor umane spirituale).
Subsegmentul uman cuprinde toate valorile biosistemului planetar. Se spune – şi sunt de acord cu ideea, nu şi cu exprimarea (dar fiecare societate, în timpul său a avut un anume fel de exprimare) – că omul a fost făcut „stăpân” peste toate animalele Pământului. De asemenea, segmentul uman cuprinde rare fluxuri superioare, specifice câmpurilor altor dimensiuni paralele: dar nu în aceeaşi proporţie cât au plantele şi animalele din energiile şi materiile specific-umane. Segmentele comune ale omului şi entităţilor dimensionale sunt mai mari şi mai des folosite de oameni – în calitate de creatori conştienţi.
În etapele de vibraţie planetară înaltă, oamenii se apropie şi mai mult de vibraţia entităţilor dimensionale, ceea ce – pentru o parte a clarvăzătorilor – se formează o confuzie cu entităţile astrale sau chiar cu cele dimensionale; pentru restul oamenilor nici nu poate fi crezută o astfel de versiune a umanităţii…
Este de menţionat faptul că intrarea la întrupare a spiritelor umane s-a realizat la nivele foarte înalte de vibraţie planetară, în trecutul îndepărtat al planetei: prin corpuri create de entităţile dimensionale – propriile lor corpuri, cărora li s-au schimbat, venind şi trăind aici, în dimensiunea noastră, materiile şi energiile corporale, până când corpurile astfel întărite au lăsat o umbră pe pământ.
La acelaşi nivel de vibraţie înaltă au avut loc în continuare şi despărţirea sexelor: prin specializarea folosirii energiilor şi materiilor din această dimensiune, de pe planeta noastră, întărindu-se treptat toate sistemele din interiorul trupului astfel format, completând imaginea complexă de azi a omului.

2. DISCUTÂND ŞI DESPRE UNIVERSURI

Aşadar, dimensiunile paralele nu sunt universuri separate, ci sunt părţi, structuri create pentru ajutor, ale aceluiaşi Univers Fizic. Înafara Universului Fizic, mai sunt încă două universuri de manifestare a spiritelor primare, prin corpuri de materie:
– Universul Astral, cu câmpuri care oferă o sensibilitate deosebită spiritelor, şi astfel o elasticitate din ce în ce mai mare a percepţiilor. Oferă o reacţie de răspuns la impulsuri deosebit de variate, simultane şi/sau consecutive, ori secvenţiale (care cuprind în acelaşi timp secvenţe simultane, formate din elemente care se desfăşoară decurgând una din alta). De acelaşi fel – dar la nivele mai joase de vibraţie, se derulează şi manifestările noastre, desfăşurând în timpul acţiunilor sensibilităţi şi răspunsuri la impulsurile din mediul fizic de trăire: formându-ne şi consolidându-ne o mulţime de răspunsuri la aceste impulsuri venite din mediu. De aceea convenim să numim acest univers – Universul Astral. Dar ne vom continua discuţiile cu tematica derulării manifestărilor prin corpul astral din universul nostru, Universul Fizic. Doar când vom avea de discutat despre învăţăturile de bază ale evoluţiilor spiritelor primare, vom specifica la fiecare nominalizare a corpului astral din care univers face parte.
– în acelaşi fel vom discuta şi despre Universul Cauzal, universul cu cea mai înaltă vibraţie dintre universurile de manifestare a spiritelor prin corpuri materiale. Universul Cauzal este folosit constant şi de ajutătorii spiritelor aflate în evoluţie primară – secundari şi centrali – spre a le oferi exemplu şi ajutor direct în înţelegerile subtile şi consolidările învăţăturilor lor.

Scara vibraţiilor, despre care am mai discutat, cuprinde astfel de la cele mai joase – până la cele mai înalte valori, în următoarele trepte:
1. În Universul fizic, cu zonele sale cunoscute de noi, acum:
– zona I, zona cu vibraţia cea mai joasă, în care spiritele nu efectuează decât evoluţii progresive, de la un loc la altul de vibraţie superioară, consolidând pe loc, prin trăiri ale variaţiilor momentane planetare de vibraţie suficient de mari pentru consolidarea învăţăturilor cunoscute deja, cunoscând altele noi, de la ajutătorii lor direcţi – dar în condiţii cunoscute deja: ceea ce le face mult mai uşoară înţelegerea şi acceptarea în viitoarele faze ale învăţăturilor lor. Astfel, învăţăturile sunt ajutate prin exemplu personal al tuturor formelor de evoluanţi, care se deplasează din alte zone, din alte universuri, pentru a-i ajuta pe rezidenţii zonei – dar şi pe alţi ajutători ai lor – în fiecare clipă a evoluţiilor lor;
– zona a II-a, în care spiritele se obişnuiesc în plus cu aglomeraţii galactice, în condiţii de subtilitate a simţirilor şi a creaţiei lor de o mare complexitate. Încep să înveţe ajutorul oferit celor mai mici decât ei, care evoluează în zona I: acelor rezidenţi care nu au încă puteri pentru a se deplasa de la o galaxie la alta, ca întrupaţi cu corp fizic. Evoluaţii din zona a II-a, aflaţi în călătorii pentru învăţătură de ajutor în zona I, încep să-şi cunoască treptat mari neputinţe – comportamentale, de atitudine în faţa vieţii, creaţiei de pe tot cuprinsul universului; neputinţe de trecere lină de la o formă de viaţă (trupească) la alta (astrală). Învaţă însă din exemplele altor ajutători, cu mai multă experienţă, să accepte şi să îndrăgească creaţia de orice fel, vieţuitoarele de orice fel, condiţiile de viaţă de orice fel, trecerile de orice fel. Îşi cunosc însă treptat şi puterile pe care le-au căpătat de când au evoluat şi ei în aceeaşi zonă, învaţă să şi le folosească, direct sau intuitiv, şi să ofere exemple de aplecare asupra condiţiilor şi populaţiilor locale, cu forţele şi experienţa pe care o conştientizează treptat. Toate aceste călătorii, experienţele de-a lungul lor, le formează noi puteri de evoluţie – chiar şi în zona de acasă: universalizarea este ceea ce urmăresc spiritele aici, învingerea temerilor şi reţinerilor pe care le au oriunde, descoperirea atitudinilor curajoase, altruiste, ajutătoare în orice punct al universului pe care îl pot accesa: la toate nivelele vibraţionale cuprinse între locurile de acasă şi cele pe care le-au putut suporta, treptat, în toate călătoriile lor spirituale;
– zona a III-a: în care spiritele învaţă să simtă identic cu fraţii lor de orice fel: fie întrupaţi de acelaşi fel cu ei înşişi, sau alte feluri de vieţuitoare, planeta, steaua şi galaxia întreagă în egală măsură. Învaţă să ofere ajutor în acelaşi timp locului în care trăiesc, fie orice fel de zonă a universului, fie oricui ar avea nevoie, în orice condiţii, extinzând simţirile galactice proprii la orice loc în care călătoresc. Învaţă lucruri în comun, gândirea în acelaşi sens, extinderea simţirilor pe linii comune cu a altor întrupaţi – de la cei care sunt acasă la cei pe care îi întâlnesc în călătoriile lor individuale dintre lungile lor întrupări: galaxii ca forme de întrupare, până la care tip de evoluţii spiritele au învăţat simţirile de acest fel sub alte forme comune de întrupare, mai simple: planetă şi stea.
– dimensiunile structurale paralele ale universului: toate cele trei zone formează dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare (numită de entităţile dimensionale cea dintâi dintre toate cele 7). Toate aparţin, cu adevărat întregului Univers Fizic, chiar dacă spaţiile dimensionale paralele cu spaţiul nostru sunt efectiv paralele, una după alta, doar cu dimensiunea noastră de evoluţie, doar pe porţiunea zonei I. Frecvenţele specifice cresc substanţial de la o dimensiune la alta. Structurile sunt asemănătoare cu cele ale dimensiunii noastre în primele două superioare, urmând ca – privite acum tot din perspectiva noastră, de la noi în sus – să fie din ce în ce mai abstracte pe măsură ce vibraţia creşte. Dar ajutorul pe care îl primim din partea entităţilor dimensionale este din ce în ce mai puternic, concret mereu, multiplu, simultan pentru multe populaţii spirituale, răspândite peste tot în dimensiunea noastră. Ajutorul oferit astfel nu se limitează însă numai la cele oferite întrupaţilor din Universul Fizic, ci şi entităţilor care desfăşoară activităţi în celelalte universuri – însă pentru Universul Fizic: universurile de manifestare descrise mai sus – Universul Astral şi Universul Cauzal, precum şi universuri spirituale (Secundar şi Central, de manifestare directă, fără corpuri), conlucrând astfel pentru desfăşurarea vieţii de pretutindeni.

VARIAŢIA VIBRAŢIEI MEDII ZONALE

2009-09-15T10:32:00.000-07:00

Atunci când discutăm despre fenomenele care însoţesc viaţa galaxiilor din zona I a Universului Fizic, trebuie să avem în vedere unul dintre fenomenele cele mai importante ale acestei zone: variaţia considerabilă a vibraţiei medii zonale: nu numai de la o subzonă la alta a acestei zone, ci în întreaga zonă, de la o perioadă largă de timp la alta, cu diferenţe foarte mari de la valorile maxime la valorile minime.
Un astfel de fenomen este legat de fondul energo-material al zonei, fiind un fenomen specific zonei I, nu şi celorlalte zone ale universului.

1. ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE MEDIULUI UNIVERSIC
Să începem studiul amintind următoarele:
1. Mediul de bază (fundamental) al tuturor desfăşurărilor universurilor este energia fundamentală necreată, omniprezentă şi atemporală din punctul de vedere uman contemporan.
2. Discutând în mod concret doar despre Universul Fizic, în care ne aflăm în prezent: mediul energetic fundamental al universului este mediul de circulaţie al unor fluxuri bogate şi foarte variate de filamente, care cuprind – adică protejează, hrănesc şi obişnuiesc cu circulaţie, cu mişcare permanentă – monade aflate în primele lor faze de evoluţie.

Astfel de filamente, indestructibile pentru orice forţă din universul prin care circulă, le-am numit: filamente-energii (sau simplu: energii) şi filamente-materii (sau simplu: materii) – după treapta de evoluţie a monadelor incorporate (fiecare treaptă având volumul propriu de energie interioară compactizată). Ele sunt folosite de către monade mai evoluate – monadele spirituale (pe scurt: spiritele), conform necesităţilor lor de evoluţie: pentru constituirea sistemelor lor corporale de manifestare, precum şi în creaţia lor materială. Spiritele folosesc astfel filamentele – şi nu monadele, astfel încât nimic din universul lor de circulaţie nu le poate distruge.
Filamentele circulă în mediul universic în fluxuri bogate, atrăgându-se reciproc după vibraţia patului lor filamentar. Ele nu se atrag numai reciproc, formând astfel fluxuri în care filamentele nu sunt doar cele aproape identice, ci atrag şi filamente diferenţiate cu puţin unele de altele, în cascadă. Se formează astfel mănunchiuri, fluxuri de filamente cu vibraţii apropiate, deşi cu puţin diferenţiate unele de altele.
Fluxurile astfel formate atrag, urmând acelaşi principiu, alte fluxuri asemănătoare, astfel încât mediul energetic fundamental nu conţine goluri în vreun loc din univers. Vibraţiile lor le particularităţi care facilitează deplasări pe direcţii mereu în schimbare, cu viteze diferite, după cum sunt atrase de macro-structurile deja create, ale universului.
Astfel, fluxurile circulă urmând tot principiul, legea atracţiilor, prin diferenţele de vibraţii pe care le formează patul lor filamentar. Vibraţiile filamentelor variază în funcţie de compactizarea patului lor energetic, pat filamentar (aşa cum l-am numit pe scurt) care protejează monadele interioare aflate în stadii diferite de evoluţie. La rândul lor, monadele interioare păstrează stabilitatea patului filamentar în interior, creându-i particularităţi proprii: şi filamentelor energii şi materii, dar şi corpurilor pe care spiritele şi le constituie în radiaţia lor spirituală. Sunt corpuri constituite în vederea desfăşurării manifestărilor lor, a învăţăturilor lor, a realizării creaţiilor lor, folosind fluxuri circulante sau materii în stare compactă, în mediul lor de trai: spre exemplu – corpul de întrupare al altor vieţuitoare (aşa cum foloseste omul trunchiul copacilor, pielea altor animale, etc.)
Acesta este exemplul cel mai răspândit – al folosirii fluxurilor de filamente materiale pentru constituirea corpurilor de manifestare ale spiritelor: din materii a căror vitalitate este susţinută prin circulaţii interioare de energii, atrase la rândul lor de materiile compactizate în raza radiaţiei spiritelor.
Radiaţia spirituală este concentrată şi direcţionată către spaţiul universic în care circulă fluxurile de filamente; ea susţine la rândul ei energetic corpurile materiale constituite în raza sa şi se completează – pentru manifestarea complexă a spiritului – cu susţinerea circulaţiei filamentelor-energii prin structurile materiale corporale.
În acest fel de organizare universică, realizată de creatorii-coordonatori ai universurilor şi ai evoluţiilor de pretutindeni, toate monadele aflate în primele lor stadii de evoluţie sunt complex, şi permanent protejate. Astfel încât nimic nu poate distruge:
– nici monadele materii şi energii – protejate în filamentele lor;
– nici monadele spirituale, protejate în manifestările lor prin intermediul corpurilor, neputând astfel să-şi provoace distrugeri în mod direct, care să le oprească sau doar să le încetinească evoluţiile.
Spaţiile folosite de către spirite în primele lor etape de evoluţie – universurile materiale – sunt numite după vibraţia generală a filamentelor circulante în interiorul lor:
– Universul Cauzal: universul material cu vibraţia cea mai înaltă;
– Universul Astral: universul material cu vibraţie medie;
– Universul Fizic: universul material cu vibraţia cea mai scăzută dintre cele trei universuri materiale.
Nu folosim valori ale segmentelor proprii de vibraţie, căci peste tot există o variaţie normală a vibraţiei, legată de viaţa, trăirea, manifestarea spiritelor, a întrupărilor lor.
Configuraţia universurilor este oferită de structuri materiale de diferite feluri:
– structuri de întrupare: stele, planete, galaxii, cu întreg biosistemul lor însoţitor (vieţuitoare de felul celor cunoscute de noi pe Pământ);
– creaţii ale spiritelor întrupate în universuri, care pot fi: pentru susţinerea vieţii lor de-a lungul etapelor de evoluţie, necesare învăţăturilor pe care le primesc din partea spiritelor mai evoluate, precum şi cele pe care le oferă spiritelor pe care şi ele le ajută, după cum au învăţat primind şi ele ajutor din partea unor ajutători mai experimentaţi; sau pot fi creaţii universice de mare amploare – dintre cele cunoscute de noi azi, în linii mari, fiind barierele (perdelele) inter-zonale şi inetr-subzonale.
Referindu-ne la Universul Fizic, în care ne aflăm acum: mediul format din totalitatea fluxurilor de filamente aflate în circulaţie între macro-structurile (stelele, planetele) universului, structurile corporale de manifestare ale spiritelor întrupate, împreună cu creaţiile lor materiale, formează câmpul unitar al universului.
El are caracteristici generale oferite de toate componentele sale la un loc, particularizându-se astfel prin:
– luminiscenţă fundamentală proprie: care este diferită de lumina emisă prin procesele fizice micro- şi macro-universice – adică diferită de focul produs prin procese restrânse, în creaţia creatorilor conştienţi: oamenii, pe Pământ, sau în procesele de ardere ale stelelor (exterioare) şi ale planetelor (interioare). Este vorba în acest caz despre luminiscenţa oferită de patul de energie compactizată a filamentelor, amplificată puternic de compactizările fluxurilor care se atrag reciproc în circulaţia lor, de compactizările şi energizările în structurile corporale de întrupare ale spiritelor şi în materiile compactizate ale creaţiilor spiritelor întrupate;
– sunet fundamental propriu: care este diferit de sunetele emise prin mişcarea structurilor materiale între ele, de impactul unora asupra altora – acel tip de sunet cu care suntem obişnuiţi în acest moment, pe Pământ. Este vorba în acest caz despre sunetul produs de acelaşi tip de compactizări ale filamentelor despre care discutam mai sus, în cazul luminiscenţei proprii ale componentelor universului;
– vibraţie proprie: oferită de ritmul vital al monadelor aflate în interiorul filamentelor energo-materiale, de respiraţia lor proprie, formată prin preluări şi eliberări de energii care le menţin viaţa şi le asigură creşterea energetică interioară;
Fiecare univers în parte are acest set general de particularităţi, cuprins în limitele proprii ale luminiscenţei, sunetului şi vibraţiei, în funcţie de gradul de compactizare al energiei patului filamentelor proprii. Patul filamentar, la rândul său este proporţional cu necesităţile armonizate ale:
– monadelor din interiorul filamentelor;
– ale spiritelor întrupate, care folosesc particularităţile fiecărui mediu universic pentru a-şi dezvolta şi cunoaşte propriile puteri radiante – prin intermediul corpurilor materiale, la începutul evoluţiilor lor.
Spiritele se folosesc de corpurile lor materiale pentru desfăşurarea învăţăturilor lor, mai mult sau mai puţin conştient la începuturile evoluţiilor lor – dar din ce în ce mai conştient cu fiecare treaptă de evoluţie proprie parcursă în plus. Ceea ce înseamnă că, de la o anumită formă de conştientizare în sus, pe treptele evoluţiilor, spiritele învaţă să protejeze ele însăşi monadele mai mici, pe care le ajută să parcurgă, la rândul lor, aceleaşi evoluţii prin care să protejeze viaţa.
Ceea ce înseamnă că atât monadele din interiorul filamentelor, cât şi monadele spirituale care se folosesc de ele, parcurg în linii generale aceleaşi trepte de evoluţie. Astfel încât putem să ne amintim din studiile generale de evoluţii: monadele spirituale au evoluat la rândul lor ca monade-energii şi apoi monade-materii. Cele de care se folosesc monadele spirituale – adică: monadele-energii şi monadele-materii – sunt bine protejate în patul filamentele lor; astfel încât şi ele vor ajunge monade spirituale, urmând cursul evoluţiilor mai departe, către cele ale propriilor lor protectori şi coordonatori de evoluţii.

2. DIMINUAREA VIBRAŢIEI MEDII ZONALE
Circulaţia filamentelor are loc în univers prin atrageri şi eliberări de fluxurile către, şi din corpuri de diferite feluri, după necesităţile de evoluţie ale spiritelor. La fiecare trecere a filamentelor prin corpuri şi prin creaţii ale întrupaţilor, filamentele lasă în urma lor o parte infimă, dar reală, din energia patului lor protector: astfel ele hrănesc – adică întreţin energetic vitalitatea structurilor pe care le străbat.
Astfel, atragerea, folosirea şi eliberarea fluxurilor prin corpurile de întrupare conduc la destructurarea superficială a patului filamentar, fără însă ca acesta să ajungă vreodată să se destrame, periclitându-se astfel viaţa şi evoluţia monadelor interioare.
Este un proces care durează un timp foarte îndelungat, de ordinul sutelor de milioane de ani, fiind cel mai lung proces periodic specific acestei zone a universului. Pierderile de vibraţie nu periclitează, aşa cum am mai precizat, interiorul dens al filamentelor, chiar dacă în acest proces pierderile de energie vin şi din exterior – ca urmare a pierderilor în procesul de circulaţie prin structuri, şi din interior – ca urmare a hrănirii monadelor interioare cu energia din filamente. Densitatea interioară şi la interfaţa dintre interior şi exterior (ceea ce numim “coajă”) este creată astfel încât pierderile să nu depăşească limita de menţinere a structurii ferme a filamentelor. De asemenea, coordonatorii evoluţiilor hotărăsc momentul retragerii fluxurilor din circulaţiile universice astfel încât procesul să nu ducă la destructurarea filamentelor şi astfel la periclitarea vieţii monadelor interioare.
Retragerea fluxurilor din circulaţia zonală, pentru recompactizare, nu se face decât la un anumit moment, hotărât în conformitate cu necesităţile evoluţiilor individuale şi comune pe care fluxurile le deservesc. Căci prin acest proces de pierdere treptată a energiei superficiale a filamentelor, nu numai structurile corporale sunt energizate şi astfel menţinute în vitalitate optimă o perioadă mai lungă de timp, necesitând efort mai mic de hrănire a întrupaţilor, determinând astfel o putere de acţiune a lor mărită, comparativ cu ceea ce ar putea efectua fără o astfel de energizare. Se oferă astfel timp nu numai consolidării cunoaşterilor obţinute la nivele mari de vibraţie, dar se creează în plus o diversitate deosebită de contiţii de evoluţie, înafara celor de la nivele înalte de vibraţie. Gama intermediară a percepţiilor creşte şi ea, a acţiunilor – la rândul ei, cu o regularitate care, indiferent dacă se petrece pe ridicare sau pe coborâre de vibraţie, consolidează cele cunoscute de fiecare spirit în parte. Se oferă în acelaşi timp şi posibilităţi extinse de împărtăşire a cunoaşterilor în interiorul grupului spiritual şi între grupuri spirituale. Se creează timp pentru neînţelegeri şi înţelegeri, pentru odihniri şi reluări de activitate, pentru învăţături privind experienţe lărgite prin cunoaşterea unor mereu noi grupuri de spirite aflate în situaţii planetare, dar şi în călătorii asemănătoare, dar: ori pe ridicare de vibraţie, ori pe coborâre.
Este o îmbogăţire cu totul specială de experienţă, în acelaşi timp cu consolidarea unor tipuri de experienţe pentru care în perioadele anterioare spiritele nu erau chiar foarte bine pregătite. Căci profilul spiritual al monadelor oferă o infinitate de posibilităţi de manifestare, iar spiritele, în evoluţiile lor de început (pe care le-am numit primare) se obişnuiesc în primul rând să accepte existenţa unor atât de variate posibilităţi de manifestare spirituală. Evoluţiile devin astfel mult mai flexibile, programele de acţiune pot deveni mult mai elastice şi cuprinzătoare în acelaşi timp. Se formează, de asemenea timpul necesar înţelegerii extinse a evoluţiilor altor fraţi mai mici şi, în funcţie de o a stfel de conştiinţă cu adevărat extinsă, spiritele din ce în ce mai evoluate îşi consolidează bazele de acţiune ale ajutătorului înţelegător şi atotcunoscător: aşa cum va deveni fiecare monadă în parte, şi va rămâne în eternitate.
Diminuarea treptată a vibraţiei zonale nu este un fenomen dezordonat, haotic, spontan, chiar dacă la prima vedere se poate crede acest lucru. Fluxurile de filamente nu sunt omogene, după cum am spus, căci filamentele atrag şi formează mănunchiuri în care vibraţia variază în funcţie de diferenţele – mici, dar la nivelul lor: semnificative. Se formează astfel fuioare subţiri, care la rândul lor se atrag, formând fluxurile mari.
La nivelele cele mai înalte ale vibraţiei lor, când practic destructurarea nu este înaintată, se poate percepe diferenţa distinctă între strălucirile fluxurilor, şi fuioarelor din fluxurile circulante. Când destructurarea lor devine avansată, strălucirea, luminiscenţa lor se diminuează, sunetul emis de ele se îngroaşă, vibraţia joasă creează senzaţia de greutate, de solid, de granulos – acolo unde înainte senzaţia era de uşor, aerat, vaporos.
Aşadar, diminuarea vibraţiei medii zonale este un proces care se desfăşoară natural în anumite limite:
– natural, prin faptul că circulaţia fluxurilor se desfăşoară în mod natural, prin atracţiile, folosirile şi destructurarea naturală superficială, după cum circulaţiile se intensifică sau se relaxează în preajma stelelor şi planetelor cu răspândire neuniformă în spaţii, ale galaxiilor la fel de neuniform răspândite în subzonele lor de existenţă;
– în mod creat, coordonat, condus, filamentele fiind lăsate să circule doar până când ating o limită a destructurărilor lor superficiale, după care ele sunt atrase şi evacuate din univers prin multifuncţionalitatea barierelor inetr-subzonale şi inter-zonale.
Fluxurile vor fi simultan înlocuite cu altele noi, având monade aflate în aceleaşi stadii de evoluţie – altele aşadar decât cele retrase. Vor fi filamente cu compactizări de acelaşi fel ca şi fluxurile retrase, aşa cum au fost şi ele cândva, la începuturile circulaţiei lor prin univers. Filamentele vechi vor refăcute, însă având alte condiţii de formare, căci şi monadele din interiorul lor evoluează, îmbogăţindu-şi energia interioară, prin hrănirea în patul filamentului care le-a şi protejat. Ele vor intra din nou în circuitul universic, dar sub formă de filamente cu vibraţie mai mare, pentru protecţia unor monade cu putere energetică superioară. Astfel de filamente vor circula în alte părţi ale universului: treptat, în zona a II-a şi apoi în zona a III-a ale acestuia.

Schimbarea, înnoirea fluxurilor are loc la intervale de timp necesitate de fiecare flux în parte, chiar dacă ieşirea se face simultan pentru volume uriaşe de fluxuri, după monadele cărora le vine vremea să îşi schimbe haina filamentară. Căci retragerea lor nu se face după gradul de destructurare a interfeţei energetice a filamentului, ci tot prin barierele inetr-subzonale fluxurile sunt direcţionate către o altă subzonă, atunci când ele nu mai pot ajuta nici o formaţiune a subzonei în care au circulat. Dar compactizarea lor este încă bună pentru a ajuta alte formaţiuni, dintr-o subuzonă cu vibraţie mai mică se formează astfel o circulaţie şi între macro-structurile aceleiaşi subzone, si de la o subzonă la alta a zonei.
Însă fluxurile nu sunt ţinute în circulaţie până când ajung în apropierea nucleului universului, acolo unde ar putea avea vibraţia cea mai joasă. Fluxurile circulă doar între 2, 3 sau un număr mic de subzone, până când chiar vibraţia subzonei nu contribuie la destructurarea patului lor filamentar. În astfel de regiuni ale universului, cu cea mai mică (sau în regiunile cu cea mai mare vibraţie, specifice zonei a III-a), alte filamente, cu alte feluri de compactizări, contribuie la circulaţia şi energizarea structurilor cosmice locale. Detaliile privind astfel de circulaţii vor face obiectul unor studii separate.
Toate evoluţiile sunt coordonate cu precizie de către marii Creatori-coordonatori ai tuturor evoluţiilor, pentru ca să nu existe nici un moment de regresie naturală în viaţa monadelor.
Daca vom discuta despre regresii, despre evoluţii regresive, despre călătorii spirituale regresive – vom vedea că ele sunt regresii create în mod special pe termen limitat, riguros socotit în funcţie de evoluţiile proprii ale călătorilor şi ale celor cu care spiritele călătoare vin în contact direct; iar astfel de călătorii au loc numai atunci când spiritele îşi capătă, şi consolidează puterea de a face faţă la toată fenomenologia pe care o implică o călătorie regresivă.

3. CREŞTEREA VIBRAŢIEI MEDII ZONALE
Am discutat despre aspectul îmbogăţirii experienţei spiritelor întrupate în condiţiile diminuării vibraţiei medii zonale: prin diversificări ale activităţilor în domeniul creativ, prin diversificări ale comportamentului care creează în timp flexibilitate în relaţiile care se formează mereu între spirite.
Însă nu avem în vedere doar diminuarea vibraţiei zonale, ci variaţia ei. Este necesar să discutăm în detaliu şi despre creşterea vibraţiei zonale, chiar dacă am pomenit pe scurt în procesul de diminuare despre faptul că filamentele degradate sunt înlocuite cu altele noi.
Lucrurile însă sunt puţin mai complexe decât par la prima vedere.
Numai aparent evenimentele se aseamănă cu cele din perioada diminuării vibraţiei. Şi tot numai aparent are loc doar o consolidare a experienţei formate în perioada de diminuare a vibraţiei zonale. Cu toate acestea, chiar are loc un segment asemănător de manifestare şi pe diminuare, şi pe creştere de vibraţie; de asemenea are loc în perioada de creştere a vibraţiei un segment de consolidare a experienţei locale formate în perioada de diminuare. Dar, în plus, mai au loc şi multe alte forme de trăire specifice fiecărei perioade în parte, dar mai ales să discutăm acum despre cele specifice perioadei de creştere, care de regulă nu se observă, nu se analizează la întreaga valoare a experienţei spirituale. Dar toate sunt bine, şi corect înţelese, şi sunt bine fructificate în etapa de diminuare a vibraţiei, când spiritele – cele umane în primul rând, în calitate de creatori conştienţi universali – vin din cunoaştere totală a unei evoluţii perfect conştiente. Având cunoaşteri ale trecutului, prezentului lor şi prefigurarea complexă a viitorului, oamenii au putut să înţeleagă toate deosebirile între cele două etape, chiar înainte de a le trăi efectiv. Le-a fost de folos, căci şi-au format programe, seturi întregi de programe care să le ajute la acomodarea cât mai rapidă la noile condiţii de trai: la schimbările rapide care urmau să aibă loc treptat în viaţa lor, atât în diminuarea vibraţiei planetare, cât şi în perioada ei de creştere.
Cu această conștiinţă înaintată, oamenii au evoluat până în momentul de vibraţie cea mai joasă a Pământului.
Într-o astfel de perioadă, spiritele umane au păstrat permanent memoria lor întreagă, împreună cu conştiinţa experienţei cu care au trăit mult timp pe Pământ. Faptul că au fost conştiente de memoria lor, de experienţa lor vastă şi profundă, le-a determinat să o folosească în viaţa curentă: dar fiind perfect conştiente că fiecare etapă are specificul ei şi fiecare din ele trebuie trăită cu acest specific. Oricât de complex a putut fi trăită întreaga perioadă anterioară, nimic nu putea înlocui specificul perioadei care avea să se desfăşoare în viitor.
De asemenea, oamenii acelei perioade au mai cunoscut un aspect specific: acela al specificului vitezei de circulaţie a fluxurilor de energii şi materii în fiecare etapă în parte. Ştiau bine, din experienţa lor, că fluxurile circulă cu viteză mai mare când sunt proaspete, noi, venite practic direct din barierele inetr-subzonale care le-au creat drum în acest univers. Spiritele umane au venit pe Pământ în condiţiile în care vibraţia mediului era aproape de jumătatea perioadei sale de diminuare (de la ultima înnoire a fluxurilor, cam la începutul epocii saurienilor – până la următoarea, trăită efectiv de spiritele umane, pe Pământ: perioada vieţii de întrupat a lui Iisus din Nazaret). Circulaţia fluxurilor era deja mai lentă în momentul formării omenirii, decât în momentul de maximă vibraţie, iar oamenii ştiau asta foarte bine, de la bun început.
Treptat, spiritele umane au trăit toată perioada până la cea mai joasă vibraţie planetară. Şi trăim acum perioada de creştere, mult mai rapidă, a acestei vibraţii zonale (cea pământeană fiind astfel inclusă în cea zonală). Căci fluxurile sunt proaspete, noi, cu vibraţie aşadar mult mai înaltă decât aceea la care s-a petrecut intrarea oamenilor în evoluţiile pământene. Cu toate acestea, vibraţia medie actuală este totuşi mică deocamdată, chiar dacă filamentele noi au o vibraţie foarte mare şi o împrumută întrucâtva întregului mediu: format în mare parte din filamente vechi, care nu au apucat încă să elibereze subzona noastră.
Iar acesta este un prilej de evoluţie pe care numai această zonă îl oferă spiritelor: de aceea evoluanţii din zonele II şi III caută prilejul revenirilor în zona I, ori de câte ori evoluţiile proprii le pot oferi un astfel de prilej.
Evoluţiile în astfel de perioade planetare oferă o bogăţie de manifestări spiritelor întrupate, varietatea aceasta fiind efectul vibraţiilor amestecate ale fluxurilor care le traversează corpurile. Impresia generală de greutate este dată de multitudinea de reacţii în faţa evenimentelor planetare, mai ales în situaţia în care evoluanţii fac parte din grupuri venite din toate zonele universului, precum şi ajutători secundari şi centrali, întrupaţi în mijlocul primarilor, oferindu-le permanent exemplu de manifestare din obişnuinţele proprii. Manifestările sunt astfel foarte diferite, iar greutatea multor spirite este să se adapteze tuturora laolaltă şi mai ales fiecăruia în parte. Să suporte faptul că şi altora le este la fel de greu să-i înţeleagă aşa cum şi-ar dori şi să se înveţe reciproc să se adapteze unii – altora: să se tolereze, să se ajute, să convieţuiască astfel şi să conlucreze armonios.
Schimbările semnificative au loc de la o perioadă scurtă de timp la alta. Totuşi, aceste schimbări încep să aibă loc abia atunci când primele volume de fluxuri noi ajung în preajma stelei (Soarelui, în cazul nostru), şi sunt recirculate de ea prin sistemul corzilor matriceale stelare, apoi planetare: prin care se recirculă de fapt cele primite prin corzile galactice, umplând astfel pe toate căile „cerul” planetei.
O astfel de perioadă este însă destul de lungă, comparativ cu puterea încă mică a primarilor de suportare a vibraţiei scăzute. Le este mai greu să suporte impresia de nemişcare pe care o creează mediul înconjurător, decât oboseala incomparabil mai mică a trăirilor la nivele fluctuante: între vibraţii înalte şi vibraţii joase, chiar la intervale scurte de timp: ore, zile, luni şi ani.
De aceea se scurtează această perioadă de aşteptare, prin întruparea masivă de ajutători secundari şi centrali, în momentele dinaintea ajungerii la momentul în care spiritele primare nu mai pot îndura pasivitatea relativă pe care o au din lipsa modificării situaţiei (dorită a fi creşterea cât mai rapidă a vibraţiei planetare). Căci situaţia filamentelor aflate în circulaţie nu se modifică mai mult decât sunt lăsate în acest mediu, doar circulaţia lor este întrucâtva mai rapidă, dar la aceleaşi nivele de vibraţie proprie, joasă: este momentul când toate fluxurile se retrag şi începe aprovizionarea cu noi fluxuri – dar ele nu au ajuns încă în zona Pământului.
Este momentul în care se întrupează un coordonator de evoluţii – adică o entitate cu nivel maxim de evoluţie: pe câte o planetă unde se află creatori conştienţi universali, aflaţi în călătorii regresive: adică veniţi din zona a II-a şi a III-a a Universului Fizic, aflaţi în dificultăţi evolutive pe care le îndură cu multă greutate. Astfel de puncte universice sunt relativ rare în acelaşi timp – un timp al modificărilor puternice, totale, ale zonei.
În cazul Pământului, acest coordonator al evoluţiilor galactice locale a fost Iisus din Nazaret: ales pentru a aduce reducerea simţitoare a perioadei despre care am discutat. Prin puterea lui Iisus a pornit procesul de atragere a unor fluxuri bogate, noi, din marile portaluri ale barierei subzonei. Numai un astfel de coordonator a putut face o lucrare, de o asemenea precizie: căci fluxurile trebuiau preluate numai direct din portaluri, şi nu din aprovizionările galaxiilor din apropierea lor, care primeau deja fluxuri noi, direct din portaluri: necesare complexelor evoluţii care se desfăşoară în preajma unor asemenea creaţii speciale, cum sunt barierele inter-subzonale şi zonale.
Secundarii şi centralii care s-au întrupat alături de El, care au ajuns în preajma lui, care au fost lecuiţi, învăţaţi, coordonaţi de El: din preajma naşterii sale, de-a lungul vieţii şi încă mult timp după viaţa sa pământeană – au continuat să recircule şi ei, prin corpurile lor, fluxurile noi, atrase de Iisus. De fapt lucrurile au fost mai complexe, iar anumite aspecte nu sunt cunoscute în general de noi: entităţile dimensionale au fost cei dintâi lucrători alături de Iisus; au urmat moşii pământurilor, apoi abia secundarii şi centralii din rândurile populaţiilor primare din popoarele coordonate curent de moşi.
O asemenea lucrare, coordonată de Iisus, nu putea fi realizată de o altă entitate locală, fie moş sau entitate dimensională. Lucrarea de acest fel a depăşit cu mult pe aceea cunoscută de noi din Biblie.

A fost o lucrare de impuls puternic, după care mişcarea de atracţie din miezul galactic a fost lăsată liberă. Mişcarea a continuat însă în mod natural, prin trăirea şi activitatea general umană, după care celelalte vieţuitoare planetare au folosit, puţin câte puţin, după necesităţile lor mici, prin recircularea fluxurilor (chiar dacă în cantităţi mici) cu corpurile lor. S-a continuat atragerea fluxurilor din cele atrase cu timpul şi de nucleul galactic, apoi de stelele galaxiei – implicit de către steaua care ne guvernează. Şi astfel ajungând, prin întreaga reţea matriceală a galaxiei, şi în corpurile vieţuitoarelor de pretutindeni.
Însă în acest proces discutăm despre aportul oamenilor, căci oamenii au cel mai complex sistem corporal de pe planetă, din această dimensiune planetară, cuprinzând toate structurile vieţuitoarelor planetare.
Procesul a fost astfel grăbit, şi prin atragerea înainte de termen a fluxurilor noi, şi apoi, când a venit timpul, şi prin atragerea prin intermediul nucleului galactic.
Cel mai important lucru urmărit pe Pământ – ca şi pe alte planete din galaxie şi din întreaga zonă, aflate în aceeaşi situaţie – a fost legat de activitatea oamenilor, în calitatea lor de creatori conştienţi. Ei sunt aceia care folosesc mai multă energie, în procesele lor de trăire complexă: în creaţie şi în toate celelate manifestări a căror necesitate decurge din creaţie – deplasare, comunicare. A fost important pentru complexitatea evoluţiilor lor, să nu înceapă abia acum evoluţia pe care au trăit-o în ultimele 2000 de ani, intrând obosite în această etapă finală pământeană. Deja evoluţiile sunt în finalul lor, iar spiritele se pregătesc de plecare, de întoarcere acasă. Sunt evoluţii deja deosebit de complexe, cum le simţim foarte clar, în registre de vibraţie din ce în ce mai ridicate, dezvoltând activităţi din ce în ce mai sofisticate. Ne schimbăm, pe măsura acumulării de experienţă, urmând sfaturile primite de la coordonatorul nostru, Iisus: sfaturi, învăţături oferite special pentru a face faţă acestei perioade de trăire umană. Energiile şi materiile de vibraţie foarte ridicată, din ce în ce mai bogate azi, ne ajută să punem în practică învăţăturile.

Ceea ce putem face noi, în continuare, este să ne folosim din experienţa noastră şi din învăţăturile locale formele cele mai înaintate ale manifestărilor noastre. Să ne străduim să învăţăm mereu şi să pătrundem cât mai adânc înţelegerile celor care ni s-au dat, şi ni se dau în continuare, participând astfel la ridicarea permanentă a nivelului spiritual al întregii omeniri.

GRUPĂRI SPIRITUALE (1)

2009-08-15T05:45:00.000-07:00

a. COMPONENŢA DE BAZĂ A SPIRITULUI

Este necesar să se pornească în acest studiu de la necesitatea formării grupurilor spirituale chiar din începuturile evoluţiilor: în grupări de monade pe care le-am numit spirite.
Formarea ca atare a spiritului se bazează pe necesităţi reale ale manifestărilor incipiente ale monadelor, observate cu foarte mare atenţie, căci în acest fel monadele vor trăi o mare parte a vieţii lor, prin care se vor forma obişnuinţe deosebit de importante pentru toate evoluţiile lor ulterioare.
Există diferenţe între monade din punctul de vedere al reacţiei lor în faţa mediului de trai. În linii generale, la acelaşi nivel de evoluţie, forţele interioare ale monadelor determină două tipuri de manifestare:
– monade care au primesc noutăţile rapid, fără mari reţineri, şi îşi formează astfel curajul: curajul înaintărilor, experimentărilor – chiar dacă puterea lor interioară de susţinere a acestor înaintări este relativ mică. Se dezvoltă îndrăzneala, avântul, curiozitatea.
Într-un sens larg, care crează înţelegere în căutarea sensurilor universale – nu doar locale, pământene – numim acest tip de forţe: forţe spirituale feminine. La un moment dat al evoluţiilor, cunoaşterea acestor forţe necesită reliefarea lor pentru înţelegere: astfel se formează corpurile de manifestare feminine.
– monade care au multă înclinaţie de înaintare, dar au forţe interioare puternice, în stare să susţină şi pe altcineva în plus. Se formează treptat rezistenţa şi perseverenţa în manifestare, dorinţa de ajutor şi de susţinere cu generozitate. Numim forţele de acest tip – forţe spirituale masculine. În stadiul pământean al necesităţilor de evoluţie se formează, pentru reliefarea şi înţelegerea forţelor de acest tip al monadelor, corpuri de manifestare masculine.
Înţelegem astfel faptul că nici o monadă nu are sex, doar puterile monadelor, forţele lor interioare le putem asocia principiului masculin sau feminin. Se formează în parcursul evoluţiilor tot felul de înclinaţii, dezvoltând prin experienţa acumulată înclinaţii de primire a noutăţilor sau căutarea forţelor interioare prin care să se susţină înaintările, fără deznădăjduire.
Cea mai simplă formă de spirit, creată de către coordonatorii-ajutători de evoluţii, este aceea care cuprinde o pereche de monade, cu forţe complementare manifestate concret, clar: o monadă cu forţe de tip feminin (pe scurt: monadă feminină) şi o monadă cu forţe de tip masculin (pe scurt: monadă masculină).
În funcţie de mărimea structurilor interioare ale monadelor, de împletirea forţelor energetice interioare radiante din asemenea structuri, monadele pot fi însă mai mari sau mai mici, după cum au existat condiţiile lor de formare, în mediul fundamental.
[ se va studia Formarea monadelor, adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/2-formarea-si-evolutiile-monadelor.html ]
Coordonatorii evoluţiilor formează spiritele ca grupări de: minimum 2 monade: monadă feminină + monadă masculină – până la maximum 10 monade.
Însă în componenţa unor astfel de grupări primare care formează spiritele, intră şi alte feluri de monade, care mai crează un anume fel de conştientizări ale forţelor lor: mărimea sau intensitatea forţelor interioare, conform cărora monadele pot avea forţe mai mari sau mai mici, chiar dacă, în raport cu înclinaţiile generale, ele pot fi incluse oricând în categoriile monadelor masculine sau feminine. Astfel ne întâlnim cu monade feminine şi monade masculine, cu forţe mai mari sau mai mici şi, dintre ele, unele pot avea nevoie de ajutor pe parcursul evoluţiilor lor, altele nu-l necesită şi nici nu-l caută în mod special. De aceea se formează spirite cu mai multe perechi care se vor ajuta între ele, dar şi spirite cu perechi şi pe lângă ele, monade cu un alt fel de puteri, care vor echilibra mult perechile formate.
Astfel de monade le putem numi monade neutre: sunt monade cu puteri relativ mici, dar ca înclinaţie generală acceptă noutăţile şi au şi puteri pe măsura dorinţelor lor de înaintare. Nu simt nevoia de ajutor, sunt echilibrate, dar evoluţiile generale cer imperios dezvoltarea dorinţei de a oferi ajutor celor din jurul lor. Aflate în compania unui cuplu monadă feminină + monadă masculină, o monadă neutră nu deranjează cuplul, căci ea se particularizează în plus prin dorinţă de libertate – o numim independenţă, de o libertate deosebită – chiar dacă puterea energetică este mai mică. Ele simt acest lucru şi nu se aruncă în acţiuni pe care simt bine că nu le pot duce la bun sfârşit.
Coordonatorii evoluţiilor sunt aceia care hotărăsc monadele care vor intra în componenţa unui spirit, pe post de monade neutre, în funcţie de necesitatea de a primi ajutor şi a oferi ajutor, resimţită de celelalte monade din spirit. Hotărârile de acest fel sunt luate însă numai în funcţie de înclinaţia spre libertate a monadelor în cupluri, căci în cuplu se formează în timp înclinaţii posesive sau dependente, care pot limita înaintările. Asemenea înclinaţii posesive se estompează însă prin existenţa în jurul cuplului a unei monade neutre.
Monadele neutre dau un exemplu personal în manifestări echilibrate, completând şi învăţătura de acordare / primire de ajutor ale fraţilor săi de spirit. Se crează astfel primele forme de frăţie generală spirituală: într-o formaţie de 3 monade, se va afla un cuplu de două monade şi o monadă neutră. Este o frăţie de tip primar, necesară în derularea sarcinilor din fiecare etapă a evoluţiillor.
Evoluţiile coordonate şi atent îndrumate conduc la dezvoltarea tuturor forţelor monadelor de orice fel, astfel încât, conştientizând în paralel forţele de diferite tipuri care se universalizează în jurul lor, monadele ajung treptat să-şi cunoască şi să-şi echilibreze şi forţele, şi dezvoltările lor, într-un parcurs pe care îl numim evoluţii primare. Fazele înaintate ale evoluţiilor primare dezvoltă cantitativ şi în profunzime astfel de forţe spirituale, formând treptat apropieri, asemănări tot mai puternice între monadele de aceeaşi treptă evolutivă.
La finalul evoluţiilor primare se estompează mult diferenţierile dintre monade; ele învaţă în continuare, pe parcursul evoluţiilor secundare, cum să-şi dezvolte în mod armonios, echilibrat, toate felurile de forţe pe care le are: şi de tip masculin, şi de tip feminin, şi libertatea de manifestare, după împrejurările cerule de vieţile lor şi de societăţile în mijlocul cărora evoluează.
Şi astfel, aceste stări comparative – masculin, feminin şi neutru – îşi pierd treptat din accentul lor de la începuturile evoluţiilor primare, chiar pe măsura creşterii şi diversificării puterilor energetice interioare. Se uniformizează caracteristicile de manifestare concretă ale monadelor, chiar în timpul evoluţiilor primare, urmând ca acordul fin al înţelegerilor tuturor felurilor de manifestări să creeze în evoluţiile secundare un echilibru perfect al forţelor, în orice punct de întrupare, în toate etapele evoluţiilor spirituale din orice univers.

b. POPOARE SPIRITUALE

Se va studia:
Formarea monadelor (adresa: http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/2-formarea-si-evolutiile-monadelor.html )
Aşa cum am arătat, componenţa de bază a unui spirit poate să cuprindă 2-10 monade – monade fraţi de spirit, care învaţă din „faşă” (adică chiar din primele momente ale evoluţiei monadelor sub formă întrupată) cum să-şi acorde ajutor reciproc, în diferite direcţii, în realizarea sarcinilor pe diferite trepte de evoluţie.
Complexitatea evoluţiilor conduc mai departe la necesitatea formării unor grupuri (sau frăţii) de spirite, tot mai complexe pe măsura creşterii şi conştientizării forţelor interioare ale fiecărei monade din spirite.
Evoluţiile atent conduse de către marii ajutători, coordonatori ai evoluţiilor noastre, formează grupuri largi – frăţii spirituale complexe – prin intermediul cărora spiritele învaţă să se ajute reciproc, în moduri din ce în ce mai profunde, mai complexe, mai subtile. Nu există un număr fix de fraţi spirituali pentru spiritele de bază (prima formă de frăţie spirituală, pe care am discutat-o în prima parte). În schimb, pe parcursul evoluţiilor, fiecare spirit în parte primeşte alţi fraţi spirituali: alte spirite, care au aproximativ aceeaşi evoluţie, dar în evoluţiile lor anterioare au evoluat pe alte linii, drumuri de evoluţie, în alte grupări asemănătoare.
Tot coordonatorii evoluţiilor stabilesc, cu cunoaşterea lor înălţată, modul în care spiritele se pot ajuta în cel mai echilibrat mod posibil, pentru fiecare în parte şi pentru tot grupul (poporul) din care fac parte. La sfârşitul evoluţiilor primare se poate ajunge la o componenţă spirituală de câteva sute de spirite – un adevărat ciorchine, foarte util în evoluţiile primare finale; toate spiritele învaţă enorm unele de la altele, într-o înfrăţire din ce în ce mai corect înţeleasă.
Înafară de grupările spirituale de formare şi creştere a componenţei spiritului pe parcursul evoluţiilor, necesităţile de parcurgere a treptelor de evoluţie impun formarea unor alte grupări de spirite, de organizare a spiritelor în grupuri din ce în ce mai mari, pentru ca ele să se obişnuiască cu acceptarea tuturor evoluanţilor din mediul în care trăiesc. Chiar ele învaţă organizarea şi înţelegerea modului în care astfel de organizări contribuie la dezvoltarea multor alte forţe interioare, pe care şi le conştientizează treptat.
Intrăm astfel în discuţii privitoare la noţiunea de „popor spiritual” pe care am folosit-o destul de mult în aceste studii.
Noţiunea de popor spiritual este însă relativă; o folosim azi pentru a crea înţelegerea unei astfel de grupări, prin intermediul cunoaşterii noastre curente. La fel ca şi noţiunea pe care o cunoaştem, o grupare masivă de spirite de acelaşi fel poate fi numită popor spiritual.
Când spunem „de acelaşi fel”, vom conveni să ne referim la spirite care au, chiar din formarea lor, monade cu înclinaţii de un fel deosebit. Adică: nu neapărat comune, nu neapărat care se înţeleg bine unele pe altele, nici cu puteri asemănătoare, care ar putea să conducă la un drum spiritual iniţial confortabil; dar, pe măsura înaintării în evoluţii, astfel de grupări ar putea să ajungă la o diversificare redusă, strâmtă, a înţelegerilor puterilor lor interioare.
Alegerea spiritelor pentru formarea unui popor, formaţiune care se va păstra pe toată durata evoluţiilor primare, porneşte chiar de la formarea perechilor de monade: de la înţelegerea lor reciprocă pentru a forma o pereche. Adică modul în care au tendinţa de a se accepta reciproc. Urmează apoi alegerile pentru formarea spiritelor: a perechilor şi a monadelor neutre care vor însoţi, eventual, perechile de monade (monadă feminină + monadă masculină) dacă este cazul. Apoi alegerea spiritelor care vor forma poporul spiritual – dar în acelaşi timp creindu-se mai multe popoare spirituale, care se vor ajuta reciproc în evoluţii. Ele vor evolua cam în acelaşi timp, chiar dacă vor urma linii de evoluţie, drumuri de evoluţie oarecum diferite – dar asemănătoare pe largi porţiuni de drum.
Ceea ce stă astfel la baza formării popoarelor spirituale, din perspectiva cunoaşterilor noastre pământene de acum, se leagă de varietatea manifestărilor pe care le poate accepta fiecare monadă din exterior, la începuturile evoluţiei sale. Monada este foarte fragilă şi foarte sensibilă la factorii de modificare a mediului înconjurător: de aceea se urmăresc condiţii care să le asigure o trăire fără să obosească, dar şi fără să ajungă să lâncezească atunci când evoluţiile devin mai relaxante, atunci când rutina sau numai acomodările cu situaţiile noi le pot permite să se relaxeze, după eforturile substanţiale din timpul acomodărilor la schimbări.
Popoarele astfel formate vor avea membrii lor în stare permanentă de curiozitate, de acceptare a cunoaşterilor noi, de experimentare şi de înaintare, chiar dacă vor avea momente de trăire foarte relaxante sau momente foarte grele.
După modul în care monadele primesc primele impulsuri energetice din partea coordonatorilor de evoluţii, impulsuri echilibrate care le formează primele rădăcini ale celor ce le vom numi mai târziu „curiozitate”, „plăcere”, „pătrundere” şi „înţelegere”, coordonatorii de evoluţii pot să înţeleagă, cu experienţa lor profundă, care vor fi primele lor direcţii de acceptare, în primele lor evoluţii.
În funcţie de felul în care monadele se manifestă în primele lor stadii de evoluţie, au loc corelări permanente în poziţiile unora faţă de altele, corecţii prin schimbarea drumului, liniei de evoluţie, atunci când au puteri suficient de mari pentru a se întrupa şi a se manifesta prin intermediul corpurilor lor.
Alegerea drumului, liniei de evoluţie de parcurs, se face astfel permanent, linia aceasta nu este o linie fixă, fără nici o abatere, inflexibilă, pe care merg toate monadele, generaţie după generaţie, evoluţie după evoluţie. Fiecare grup numit „popor spiritual” are un astfel de drum care se corelează cu drumurile celor cu care au pornit în evoluţii, se corectează la diferite poziţii zonale în univers, la diferite vibraţii, în diferite forme de întrupări în diferite momente ale treptelor de evoluţie.
Popoarele astfel formate pot avea în componenţa lor un număr mai mare sau mai mic de spirite, cu o componenţă a spiritului mai mult sau mai puţin voluminoasă, dar cu monade care se acceptă reciproc cel mai bine din generaţia lor: adică în rândul de popoare spirituale care pornesc în evoluţii cam în acelaşi timp.
Timpii şi locurile de evoluţie sunt, de asemenea, corelate cu disponibilităţile fiecărui grup în parte de a evolua cât mai echilibrat, respectându-se mereu acel LIBER ARBITRU atât de special urmărit de întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor din toate parcursurile universice.
Popoarele spirituale vor avea drumuri formate astfel încât să se aştepte unele pe altele în momentele necesare, să se ajute, să se depărteze când este necesar, să se înţeleagă în mod similar sau în mod complementar: adică să conlucreze prin similaritate de simţire şi acţiune sau prin complementaritate, învăţând treptat să discearnă între diverse moduri de folosire a propriilor lor puteri interioare.
Complexitatea evoluţiilor vor conduce treptat la înţelegerea rostului unor asemenea grupări, chiar dacă la un moment dat al evoluţiilor vor avea lungi perioade de răsfirare a popoarelor pe largi zone universice. Spiritele vor învăţa astfel, în contactele lor, să se recunoască de la distanţe din ce în ce mai mari, oriunde ar fi în univers, dar să şi discearnă în acelaşi timp: şi între a se regăsi ca fraţi din acelaşi popor spiritual – faţă de alte popoare spirituale, şi ca fraţi de spirit – faţă de alte spirite din acelaşi popor, însă având alte forţe de desfăşurat momentan şi alte sarcini, după cum le cer destinele lor.
Învaţă astfel să respecte voinţa, liberul arbitru al tuturor celor din jurul lor, învaţă să-şi respecte chiar fraţii de spirit care au alte sarcini, chiar altele decât cele de a le da ajutor atunci când este vorba doar de a respecta... comoditatea! „Jocul” întrupărilor curge mereu variat: când în depline puteri – când cu forţe minime, când în corpuri de o vibraţie – când în corpuri de alte vibraţii, când în corpuri cu specific feminin – când în corpuri cu specific masculin, când într-un loc şi când în altul... Se potenţează astfel dezvoltarea forţelor interioare, care ajung să fie înţelese şi folosite corespunzător necesităţilor fiecărui moment de trăire, înţelegând în acelaşi timp şi pe cele ale altora.
Drumul este sinuos, lung – dar şi viaţa spiritelor este eternă, iar ele înţeleg treptat acest lucru, înţeleg că orice drum le este protejat şi încurajat, presărat la tot pasul cu îndelungi învăţături, a căror subtilitate încep treptat să o pătrundă.
Evoluţiile spiritelor în popoare spirituale îşi vor dovedi din plin utilitatea în timpul evoluţiilor prin întrupări comune. Spiritele sunt deja obişnuite unele cu altele, se cunosc şi îşi cunosc bine înclinaţiile, ajung să se potrivească atât de bine chiar şi sub formele lor de trăire complementară, încât fiecare putere, a fiecărei monade în parte, poate să fie de un real folos în trăirile lor comune, în astfel de întrupări comune. Este ceea ce cunoaştem acum sub formele:
– întruparea unui întreg popor spiritual într-un singur corp comun – planetă;
– întruparea mai multor popoare spirituale într-un singur corp comun – stea;
– întruparea unei multitudini de popoare spirituale într-un singur corp comun – un anumit fel de galaxie: chiar întruparea „galaxie” – spre deosebire de forma pe care o cunoaştem, în mijlocul căreia trăim şi noi, azi: organizarea galactică a stelelor, legate între ele printr-o centură eterică, o matrice galactică care susţine grupuri întrupate separat: stele şi planete.
Astfel de întrupări comune pentru unul sau mai multe popoare spirituale, de complexitate treptat sporită, urmăresc:
– mărirea clarităţii percepţiei mişcărilor fluxurilor energetice şi materiale;
– aprofundarea înţelegerii circulaţiilor fluxurilor în spaţii;
– obişnuirea folosirii forţelor spirituale proprii pentru înţelegerea complexităţii lumii materiale în care au loc întrupările de orice fel: atât cele comune, cât şi cele individuale;
– conştientizarea necesităţilor de întrupare proprii, dar şi ale tuturor celorlalte popoare spirituale în compania cărora îşi au astfel de trăiri speciale, comune. Iar în completare, conştientizarea profundă a întrupărilor individuale însoţitoare (ceea ce numim biosistem planetar). Căci spiritele din asemenea întrupări comune le vor relua, după finalizarea acestor întrupări, şi le vor folosi în eternitate, oferind ajutor direct tuturor celor care îl vor necesita.

INFORMARE

2009-05-31T06:43:00.000-07:00

PRIMELE TREI CAPITOLE REPREZINTA DETALIEREA SINTEZELOR PE CARE LE-AM POSTAT ÎN GRABĂ, LA ÎNCEPUT. Sper să fie mai uşor de înţeles acum.
Restul vor fi lucrate treptat.
Vă rog să-mi atrageţi atenţia asupra celor care ar trebui remodelate.

4. FORMELE DE ÎNTRUPARE ALE SPIRITELOR ÎN UNIVERSUL FIZIC

2009-05-30T22:43:00.000-07:00

Întruparea este forma de manifestare a unei monade sau a unui spirit întreg prin intermediul unui sistem corporal, format din: corpul de manifestare + corpuri ataşate, ajutătoare. Sistemul corporal este un complex structural, format prin atragerea, în energia radiantă a monadei, de fluxuri bogate de materii şi energii, într-o radiaţie care are o putere de pătrundere şi cu o compactizare în funcţie de dezvoltarea interioară a monadelor, şi a monadelor în grupul lor de sprijin reciproc (spirit). Prin intermediul corpurilor, monadele aflate în primele lor faze de evoluţie îşi desfăşoară puterile energetice interioare, radiante in universul de manifestare, precum şi percepţiile proprii asupra mediului în care trăiesc, în care se manifestă astfel. Prin structurile şi mecanismele corpurilor de manifestare, se formează astfel o percepţie, o simţire care devine din ce în ce mai conştientă pe măsură ce se acumulează mai multă experienţă; experienţa, la rândul ei, se formează prin memorarea, înţelegerea şi folosirea fenomenelor şi evenimentelor în mijlocul cărora monadele trăiesc. Treptat, percepţiile se adâncesc şi se diversifică, iar monada cunoaşte astfel şi manifestările altor monade de evoluţii asemănătoare sau apropiate de propria sa evoluţie. Intră în comunicare între ele şi leagă primele raporturi de cunoaştere, pe baza cărora se vor forma treptat relaţii complexe şi puternice. Astfel, monadele se ancorează în mod dinamic şi complex în realitatea pe care o trăiesc, o realitate care va deveni pentru ele treptat o lume stabilă sau a cărei stabilitate ele o vor cauta, ori vor căuta să participe la formarea, întreţinerea şi dezvoltarea ei.
De-a lungul unei desfăşurări eterne de viaţă şi învăţături de noi, mereu noi în manifestări derulate în lumile astfel conştientizate, monadele parcurg trepte de evoluţie care se desfăşoară în linii mari în acelaşi fel, cu particularităţi în funcţie de înclinaţiile naturale ale grupurilor de spirite, reunite de coordonatori sau prin înţelegeri proprii, de-a lungul unor trăiri asemănătoare sau complementare.
Este necesar să se folosească expresia “întrupare” în loc de “încarnare”, în contextul în care nu discutăm numai de corpuri de “carne” – chiar dacă discutăm despre spiritele umane. În funcţie de materiile care costituie corpurile, şi energiile care le hrănesc, întreţinându-le creşterile şi dezvoltările arhetipale, întrupările se realizează în trei feluri de corpuri de manifestare directă:
1. în corpuri fizice: corpuri de manifestare a spiritelor, realizate din materii de frecveţe joase, comparativ cu alte segmente vibraţionale ale sistemelor corporale umane; cu parametri perceptibili cu structurile corpurilor de acelaşi fel ale altor spirite identic întrupate, structuri pe care le cunoaştem azi: şi prin înţelegerea propriilor noastre corpuri, şi cu aparatele pe care le folosesc oamenii pentru adâncirea percepţiilor lor actuale; corpurile fizice de manifestare curentă sunt ajutate de întreaga verticală ajutăttoare de corpuri cunoscute acum de noi: eterice, astrale, mentale, cauzale, spirituale (budhice), dumnezeieşti (atmice), apoi enersice şi supraenesice – aceste ultime două corpuri fiind necesare ajutătorilor secundari
2. În corpuri astrale: corpuri de manifestare a spiritelor, create din materii şi hrănite cu energii din segmentul de vibraţii astrale, superior celor fizice, dar superior şi celor din segmentul intermediar – dintre cele fizice şi cele astrale (cele numite eterice, care energizează puternic corpul fizic). Sunt deopotrivă corpuri de echilibru şi de percepţie înaintată în mediile planetare fizice, pe lângă percepţiile în câmpul propriu (astral). Entităţile astrale (spirite întrupate în corpuri astrale) desfăşoară studii ale realităţilor planetare curente ale tuturor întrupaţilor locali, studii privind echilibrările emoţionale umane sau ale oricăror întrupaţi din biosistemul planetar – planete şi animale deopotrivă; efectuează studii ample ale planetei şi stelei locale, ale macrostructurilor materiale ale universului, radiaţii sub formă de lumină şi sunet, deformări plastice sau elastice ale câmpurilor prin fronturi vibraţionale;
3. În corpuri spirituale, pe care numai spiritele înaintate în evoluţii de creatori conştienţi le pot susţine constituirile, cu radiaţia lor spirituală extrem de puternică în rândurile întrupaţilor individuali. Numai ei le pot folosi conştient, adâncind mult mai mult cercetările şi, astfel, înţelegerile propriilor lor evoluţii: în toate mediile universice, pe care încep să le cunoască adânc în desfăşurările lor zonale. Corpul de manifestare propriu zis este corpul spiritual (sau budhic) ajutat în sistem de către corpul dumnezeiesc (atmic) şi, în funcţie de evoluţie şi astfel de sarcinile de destin, de coprul enesic şi cel supraenesic. Corpurile spirituale, în calitate de corpuri de manifestare au o particularitate deosebită în desfăşurarea întrupărilor: ele sunt corpuri de călătorie interplanetară pentru spiritele care se află în drum către o nouă planetă de evoluţie. Spiritele se întrupează direct în astfel de corpuri, în vederea susţinerii unei astfel de călătorii şi, ajunse în preajma planetei punct terminus al călătoriei, îşi desfăşoară primele cunoaşteri ale noului loc de evoluţie de la nivelul acestor corpuri. După astfel de cunoaşteri, au loc evoluţii treptate în corpuri astrale şi apoi fizice. După finalizarea evoluţiilor în corp fizic, spiritele rămân în corp astral o perioadă de timp necesară continuării studiilor începute în timpul vieţii lor, după care părăsesc acest univers, fără să mai lucreze în corpuri spirituale. Aşadar, corpurile spirituale de manifestare sunt numai la începutul evoluţiilor pe o planetă folosite pentru un timp limitat, căci astfel de evoluţii prin corpuri spirituale sunt foarte bogate în informaţii, antrenează spiritele în studii ample, foarte cuprinzătoare, care ar obosi dacă ar ţine prea mult timp. Studiile însă le vor desfăşura în continuare în Universul Cauzal, după terminarea ciclului de vieţi în derulare, aducând mulţumire astfel spiritelor doritoare de cunoaştere profundă.
Toate aceste feluri de întrupări sunt întrupări individuale. Dacă privim evoluţiile din acest punct de vedere, putem spune că întrupările pot fi individuale sau de grup, după cum urmează:
– Individuală: întruparea unei monade într-un singur sistem corporal – prin care se înţelege complexul corporal format din corpul solid + corpurile fluidice ajutătoare ale acestuia; oricât ar fi de simplu sau de mărunt un corp fizic, el este ajutat cel puţin de un corp vital (dublu eteric), un corp astral şi un corp mental care cuprinde celule din materiale de tip cauzal, formând astfel un mic complex corporal de trăire şi manifestare. Rar, se pot întrupa toate monadele dintr-un spirit – sau numai o parte din acestea, într-un singur corp comun, pentru a vorbi despre o întrupare individuală şi independentă – reprezentând un individ care trăieşte pe o planetă. Este cazul când experienţa în zona de evoluţie este redusă, ori când complexitatea sarcinilor este foarte mare – dar absolut necesară pentru consolidarea unor manifestări comune monadelor din spirit, ori când spiritele se pregătesc pentru a evolua în întrupări comune (planetă, stea, galaxie);
– Comună: întruparea unui grup de spirite (cu întreaga componenţă de monade a fiecărui spirit în parte) într-un singur corp – sistem corporal de fapt. Să numim deocamdată, pentru simplificare – corp, după corpul de manifestare şi vom şti că este vorba despre un sistem corporal. Sunt spirite care evoluează pentru desfăşurarea simultană a unor manifestări învăţate şi consolidate anterior, necesare pentru ordonarea concentrării asupra unui ţel comun. Se are în vedere dezvoltarea unor înţelegeri ulterioare ale necesităţilor grupurilor de evoluanţi individuali, care desfăşoară activităţi comune, deşi diferiţi ca profil spiritual şi obişnuinţe de manifestare; se învaţă astfel concentrarea asupra unor asemenea ţeluri comune în evoluţii – mai întâi în propriile manifestări, apoi în manifestările comune lor cu ale altor grupuri de spirite, care învaţă şi consolidează învăţături legate de creaţie materială şi întreţinerea unor relaţii între indivizi. Urmare a unor asemenea evoluţii comune, spiritele care le-au parcurs vor deveni mult mai concentrate asupra oricăror problematici atinse în trăiri ulterioare, vor avea puterea de aprofundare a unor percepţii cu care până atunci doar s-au confruntat, cunoscând că există, fără a putea înţelege până unde se pot realiza adânciri ale acestora. Întrupările comune sunt:
a. Planetă: întruparea unui întreg popor de spirite într-un corp comun, planetar, care poate susţine, pe lângă viaţa proprie, şi viaţa + manifestarea unui număr finit de spirite aflate la începuturile evoluţiilor lor (le-am numit spirite intraplanetare): pe Pământ sub formă de vieţuitoare mărunte pe corpul său, planeta poate susţine şi evoluţiile unui număr – de asemenea finit – de spirite aflate în evoluţie extraplanetară, individuală, independentă: pe Pământ mamifere şi oameni, indiferent dacă acestea au puterea de a înţelege sau nu că trăirea lor se desfăşoară pe un corp viu (asemenea lor înşişi) care susţine cu greutate, dar şi cu multă abnegaţie, viaţa tuturor trăitorilor pe ceea ce reprezintă un astfel de corp: planeta lor dătătoare de viaţă.
b. Stea: întruparea mai multor popoare de spirite într-un corp comun, stelar, având putere de susţinere a unor procese vitale care nu se pot desfăşura decât în prezenţa unor energii spirituale cumulate ale tuturor spiritelor care se reunesc astfel. Procesele fizico-chimice pe care le cunoaştem acum ca fiind desfăşurate la nivelul stelelor, sunt dublate de alte asemenea procesări, puţin sau de loc cunoscute momentan pe Pământ, care întreţin viaţa la toate nivele corpurilor fluidice, ajutând astfel manifestările spiritelor de cea mai diversă evoluţie, aflate în coordonarea sa. O stea susţine viaţa şi desfăşurarea evoluţiei unui număr finit de planete, cu toată încărcătura lor de vieţuitoare care trăiesc pe ele: prin intermediul unei matrici eterice (vitale) prin care menţine legătura între planete şi, mai departe, menţine legătura cu toate stelele din organizarea complexă din care face parte – galaxia. O asemenea organizare sub formă de galaxie, a stelelor cu planetele aferente, este specifică zonelor I şi II ale universului fizic, şi este susţinută prin matrici comune – şi nu prin evoluţii cu corpuri fluidice comune. Până la o evoluţie comună „galaxie” mai este nevoie de o evoluţie îndelungată, acumulând o energie fundamentală superioară, dublată de o experienţă în cunoaşterea armoniilor universale – pe măsură.
c. Galaxie: întruparea unei multitudini de popoare de spirite, într-un singur corp: galaxia, formată din popoare spirituale care au parcurs anterior evoluţiile tip “planetă” şi “stea”. Aşadar, este necesar să se deosebească forma de organizare “galaxie” de forma de întrupare “galaxie”: prin organizarea “galaxie”, comună stelelor şi planetelor lor din zonele I şi II ale Universului Fizic, acestea învaţă să se alinieze cerinţelor pe care le vor cunoaşte în evoluţiile primare finale – galaxia ca formă de întrupare. Într-o asemenea formă de întrupare, toate spiritele care formează o galaxie se manifestă prin corpuri bine cunoscute de ele, de-a lungul evoluţiilor de tot felul din zonele I şi II ale universului, dar evoluează toate într-un câmp mental-emoţional comun şi, ca urmare, ceea ce simte individul de pe o planetă (de la organisme monocelulare – până la cele mai complexe, dar şi rafinate forme de întrupare individuală) simte identic şi planeta pe care trăieşte, şi steaua care o luminează – alături de toate celelalte stele şi planete din galaxie.
Este necesar să se sublinieze faptul că întrupările individuale se desfăşoară în forme de simţire şi de activitate individuală în câmp mental colectiv, susţinute de câmpurile mentale planetar-stelare locale, în timp ce toate întrupările comune, planetare, stelare şi galactice se desfăşoară în câmp mental comun , creat de puterile energetice reunite ale tuturor spiritelor din componenţa întrupărilor şi de elementele matriceale locale.

ZONELE UNIVERSULUI FIZIC

2009-05-30T22:39:00.000-07:00

Pentru a înţelege elementele de cunoaştere legate de zonele de evoluţie a monadelor în Universul Fizic, este necesară explicarea noţiunii de “zonă de vibraţii a universului”: ea este o delimitare a universului, prin pături energetice de mare compactizare, în care se cuprind energii şi materii specifice unui anumit segment de vibraţie – cuprins între o valoare minimă şi o valoare maximă. O zonă a Universului Fizic cuprinde în interiorul ei structuri în care se desfăşoară un set de evoluţii corelate ale monadelor, ţinând cont în primul rând de cerinţele generale ale trăirilor lor la nivelul de putere interioară pe care au acumulat-o până în acel moment. Ele însă se armonizează cu cerinţele generale ale evoluţiilor spirituale din univers: o evoluţie progresivă în cadrul unor forme complexe de organizare, pentru care este nevoie de învăţături legate de trăirea în comun, de particularităţile de trăire ale tuturor membrilor comunităţilor. A defini zona de vibraţii sau chiar un punct de vibraţie din univers (din oricare univers de manifestare), înseamnă a înţelege acest tip de armonie universală, creată cu multă atenţie, îngrijire, de grupări de monade aflate în acelaşi spaţiu, dar în orice fel de evoluţii: de la forme de energii simple, până la ultimul fel de monade care pot evolua în condiţiile oferite de zonă: spirite primare şi monade individuale înaintate în evoluţii.
O zonă de vibraţii, spre deosebire de un punct de vibraţii, se referă la o regiune a universului care cuprinde o varietate foarte mare de vibraţii, dar finită, provenite din diverse feluri de combinaţii de energii şi materii, aflate în stare relativ fixă sau relativ mobilă, în funcţie de sistemul de referinţă. Termenul “fix” pe care îl discutăm se referă la un sistem de referinţă în care nu se modifică totul în acelaşi timp cu elementul studiat, existent la rândul lui în cadrul unui sistem asemănător mai larg, care poate sau nu să fie fix, la rândul său, comparativ cu un alt sistem de referinţă. Toate sunt în mişcare şi toate pot fi remodelate în funcţie de necesităţile evoluţiilor. O zonă de vibraţii nu se referă la o concordanţă universală de vibraţii, sau numai regională, unde o regiune o putem numi „latitudine” – dacă privim universul ca pe o sferă. Însă chiar pentru locurile aflate la aceeaşi latitudine este necesar să privim fiecare punct al locului ca pe o sferă, cu particularităţi care se încadrează între limitele latitudinii, dar având valori diferite, în funcţie de amplasarea lor în sfera pe care o putem numi zonă a universului. Se formează astfel mai multe zone, după un anumit grup de particularităţi, şi subzone în interiorul fiecărei zone – toate fiind părţi, structuri aflate în interiorul Universului Fizic.
Într-un asemenea context, ţinând seama de diferenţele dintre viziunea unui punct (loc) şi o subzonă/zonă, zona de evoluţie va fi aşadar o sferă în care se include altă sferă, care la rândul său va include alta, toate concentrice, fiecare având un spectru, un segment specific de frecvenţe. Ele însă nu sunt asemănătoare, dar sunt corelate în mod subtil între ele, în mod special fiind lăsate în acest fel, pentru a se crea condiţii de evoluţie diferite, care:
– pe de o parte: se constituie în condiţii de bază pentru interiorul propriu al fiecărei zone în parte;
– pe de altă parte, schimbă condiţiile de bază ale zonelor cu care fiecare vine în contact: la partea superioară şi la partea inferioară. Astfel, fiecare zonă influenţează zonele învecinate, chiar daca acest fel de influenţă se estompează treptat către mijlocul lor.
Singurul lucru care creşte progresiv de la o zonă la alta este numai vibraţia medie zonală. Evoluţiile spiritelor, care se desfăşoară în aceste zone, sunt corelate după principiile lor de existenţă, de necesitate, şi nu după condiţiile care sunt oferite de fiecare zonă în parte. Evoluţiile merg pe drumuri, linii formate din puncte alese de către coordonatorii evoluţiilor, folosind diferite locuri, din zonele şi subzonele lor, în funcție de puterile spiritelor, de înclinaţiile lor, de viteza cu care diverse grupuri se pot acomoda de la un punct la altul al acestor drumuri. Astfel, spiritele nu trec de la o zonă la alta, consecutiv, în evoluţiile lor: învăţăturile cuprind înaintări de-a lungul unei zone, apoi întoarceri cu luări de la capăt ale aceleiaşi zone, evoluţii apoi în continuare cu zona următoare, după care se întorc din nou în zona de mai mică vibraţie, pentru a-şi consolida unele sau altele dintre puterile pe care şi le cunosc treptat. Apoi continuă la vibraţii mai înalte, în funcţie de adaptările spiritelor la creşterile de vibraţie, mai rapide sau mai lente, dar şi în funcţie de creşterea experienţei lor totale.
Lucrurile par a fi complexe, chiar complicate de multe ori, dar ele pot fi înţelese şi se poate merge chiar mai departe cu perceperea altor complexităţi, care măresc sferele de percepţie şi înţelegere, progresiv. La frontierele dintre zonele astfel delimitate se creează forme specific-locale de evoluţie, care influenţează chiar interiorul zonelor, propagându-se sub formă de învăţături, cu viteze diferite, în feluri diferite, în funcţie de specificul evoluţiilor din zonă şi de puterea energetică a spiritelor care evoluează în interiorul lor.
Mai trebuie precizat, pentru mai multă claritate, faptul că zonele de vibraţie sunt organizări structurale materiale ale universului, spaţii fixe cu structuri fixe şi întreţinute cu grijă pentru păstrarea particularităţilor lor în utilizare, pentru evoluţiile spiritelor de pretutindeni. Ele constituie o infrastructură material-energetică a universului, unde materiile şi energiile folosite pentru crearea lor au frecvenţe de vibraţie diferite, după necesităţile spiritelor, a căror putere energetică interioară creşte progresiv. Cel mai important lucru pentru evoluţiile care se desfăşoară în interiorul lor este conştienţa spiritelor în a-şi cunoaşte şi folosi puterile în trăirile lor, utilizând astfel de structuri.
Universul Fizic, la fel ca şi toate celelalte structuri ale Centrului de evoluţie, se desfăşoară în spaţiul energetic fundamental, cu energie fundamentală necreată care scaldă întreg Centrul de evoluţie. În acest fond energetic fundamental, circulă fuioare sau fluxuri de filamente de materii şi energii, filamente create de către marii Creatori, Făuritori ai Centrului de evoluţie. Ele stau la baza tuturor structurilor compacte materiale şi energetice ale Centrului de evoluţie, realizate tot de către Marii Creatori, susţinute şi întreţinute cu grijă şi de către ei, şi de către evoluanţii care învaţă treptat să efectueze astfel de lucrări. Structurile zonelor Universului Fizic fac parte dintre astfel de structuri, la fel ca şi multe altele asemănătoare, din toate celelalte universuri.
Fiecare punct, loc din univers are o vibraţie specifică, menţinută prin structuri specifice, stabilizate vibraţional în funcţie de cerinţele evoluţiilor. Conceput în acest fel, Centrul de evoluţie, cu universurile lui, poate susţine pe termen îndelungat evoluţii după evoluţii, conform înţelegerilor profunde ale Creatorilor-coordonatori ai evoluţiilor.
Universul Fizic este astfel structurat în trei mari zone de vibraţii diferite, fiecare oferind condiţii interioare de trăire diferite, care ţin cont de necesităţile reale de înaintare ale spiritelor în evoluţiile lor.

ZONA I
În cadrul acestei zone, evoluţia spiritelor se desfăşoară prin impulsuri create de energii şi materii locale asupra corpurilor de manifestare a spiritelor. În zona delimitată între centrul Universului Fizic şi următoarea zonă, de vibraţie mai înaltă, toate formaţiunile energo-materiale (în structuri fixe sau fluxuri circulante) au cea mai mică vibraţie din toate zonele Universului Fizic. O astfel de vibraţie este necesară evoluţiei spiritelor aflate la începutul drumului lor evolutiv. Toate segmentele de frecvenţe sunt cele mai joase din univers, chiar dacă circulaţia universică locală cuprinde fuioare de energii şi materii de vibraţii foarte diferite: foarte înalte şi foarte joase din punctul de vedere local – necesare în egală măsură tuturor celor care trăiesc aici.
Nu ne concentrăm deocamdată atenţia asupra marilor forme de întrupări: planete şi stele organizate în galaxii; dar putem specifica faptul că în fiecare punct al zonei I circulă filamente de materii şi energii care sunt atrase de marile întrupări, marile conglomerate materiale sau eliberate de ele, după vibrațiile locului şi necesităţile structurilor participante. Stelele şi planetele se desfăşoară în formaţiuni specifice zonei I, adică cu structuri şi distribuţii (desime) în spaţii, în funcţie de vibraţiile materiilor de aici: foarte joase (comparativ cu alte locuri, cu alte zone din univers) şi în funcţie de înaintările foarte lente în evoluţii ale spiritelor, aflate abia la începutul evoluţiilor lor. Distribuţiile destul de rare ale planetelor, stelelor şi galaxiilor din zona I sunt necesare rezidenţilor locali neobişnuiţi cu diverse feluri de aglomeraţii universice, iar înaintarea lentă în evoluţii este necesară pentru formarea obişnuinţelor de trăire (hrănire, deplasare, supravieţuire, relaţionare, creaţie) ca manifestări de bază în evoluţii.
Pe lângă punctul de vedere al evoluaţilor individuali, înseşi planetele şi stelele galaxiilor din zona I au o raţiune înaltă de a fi atât de rare aici: datorită vibraţiilor foarte joase , distanţele dintre macrostructuri (planetele, stelele galaxiilor) sunt mari, şi sunt menţinute în acest fel prin structurile matriceale creatoare ale galaxiilor, pentru ca spiritele aflate în începuturile evoluţiilor lor să nu se influenţeze foarte mult unele pe altele, menţinând ritmuri special create pentru derulări specifice fiecărui popor spiritual în parte.
Fiecare structură atrage o serie largă de fluxuri (fuioare) de filamente care vin din subzona anterioară, sau din punctele anterioare de evoluţie ale altor astfel de structuri cu vibraţie medie locală mai mare. Fiecare corp masiv, stelar sau planetar, oferă condiţii de trai pentru vieţuitoare cu vibraţia mai înaltă sau mai joasă, după evoluţia fiecărui spirit în parte, dar putând să evolueze în condiţiile pe care planeta le oferă: adică să trăiască şi să se manifeste conform experienţei proprii.
Toate galaxiile atrag fluxuri de materii şi energii, şi toate vieţuitoarele trag din ele, în continuare, fuioare cu vibraţii mai înalte sau mai joase, creând astfel o circulaţie zonală energo-materială intensă şi diversificată. O astfel de circulaţie cuprinde elemente diverse ca vibraţie, nu numai datorită seturilor de vibraţii ale filamentelor, aşa cum vin ele dinafara planetei: vibraţia filamentelor se modifică la trecerea lor prin mulţimea grupurilor spirituale planetare, contribuind la mărirea seturilor de vibraţii ale fondului energo-material local. Dar o astfel de modificare are loc foarte încet şi foarte puţin, datorită patului filamentar puternic compactizat şi a monadelor din interiorul lor, care menţin vibraţia filamentelor la o valoare necesară evoluţiilor locale. Lucrarea de creare a filamentelor şi de stabilire a monadelor în interiorul lor are loc în Universul Central şi este o lucrare a creatorilor universurilor, care sunt în acelaşi timp şi coordonatori ai evoluţiilor de pretutindeni.
Circulaţia fluxurilor de filamente are loc în funcţie de diversitatea structurilor stelare şi planetare dintr-un punct universic, structuri de vibraţii diferite, dar armonizate între ele. Asemenea structuri se vor regăsi şi în punctele de vibraţie mai joasă (galaxii, stele, planete), precum şi în punctele universice de vibraţie mai înaltă. Fiecare astfel de structură, fiecare set de structuri ale stelelor şi planetelor atrage fluxuri diferite ca vibraţie, cu efecte în planul de evoluţie al spiritelor întrupate pe, şi în jurul planetelor guvernate de stele.
Astfel, într-un punct de evoluţie din zonă vom regăsi, alături de circulaţie filamentară specifică vibraţiei locale, şi fuioare energo-materiale din puncte universice de vibraţie mai joasă, cunoscute de spirite din evoluţiile anterioare. Este un ajutor oferit evoluţiilor unor spirite care nu au multă experienţă de adaptare în locuri noi, pornind în fiecare punct zonal de evoluţie chiar de la condiţiile de trai din ultimul punct universic cunoscut de ele (în care s-a desfăşurat ultima evoluţie). Din mijlocul condiţiilor astfel deja cunoscute de ele (corporale proprii, planetare, de biosistem local), coordonatorii de evoluţii încep să le ofere învăţături noi, pe măsura acomodărilor cu condiţiile locale, pe măsura creşterii puterilor de conştientizare a trăirilor (şi lucrărilor) desfăşurate în mod curent.
Pământul se află în această zonă I a Universului Fizic, poziţionat în sistemul său stelar într-o galaxie aflată pe la jumătatea zonei. În etapa intuitivă pe care o finalizăm acum, în această perioadă, oamenii şi-au creat concepte în baza cărora se oferă explicaţii conform simţirilor comparative curente. Conform acestor concepte, astfel de energii ajutătoare ale zonei au fost denumite „malefice”: adică: rele, negative. Însă acesta este un mod de abordare care presupune o cunoaştere a necesităților de evoluţie spirituală aflată într-un stadiu puţin avansat. Ele funcţionează corect, ca parte integrantă a organizărilor evoluţiilor umane, dar în egală măsură a evoluţiilor întregului biosistem planetar, pentru care astfel de frecvenţe sunt optime pentru evoluţiile lor.
Pentru oameni, asemenea energii contribuie la depăşirea manifestărilor pe care ele le impulsionează: prin impulsurile primite de la ele, se activează din memoriile spiritelor manifestări de vibraţie asemănătoare, care constituie o moştenire a evoluţiilor anterioare, îndelungate, depăşite însă deja de mult de către spiritele umane în valoarea lor absolută. Manifestările oamenilor, în suma tuturor evoluţiilor pe care le realizează pe Pământ, sunt mult mai înaintate decât cele mai joase manifestări cu care ele se pot confrunta la un moment dat al trăirilor lor pământene. Cu alte cuvinte, evoluţia totală a spiritelor umane nu este dată de suma comportamentelor lor momentane. Comportamentele impulsive, agresive sunt doar rămăşiţe ale acestor evoluţii trecute, activate de energiile de vibraţii joase, trăite în mijlocul unui biosistem planetar deosebit de bogat reprezentat. Un asemenea context determină spiritele să-şi cunoască impulsurile majoritar agresive şi, în continuare, le ajută să-şi dorească să şi le înlocuiască cu manifestări echilibrate, reducând treptat volumul manifestărilor de tip animal. Înlocuirile se fac conform ultimelor învăţături pe care spiritele le primesc constant, în cadrul evoluţiilor lor în Universul Astral, pe baza celor mai înalte dintre învăţăturile anterioare, care se consolidează astfel.
Printr-un asemenea complex de condiţii create, se dezvoltă treptat adaptarea la schimbările condiţiilor de trai, se dezvoltă voinţa şi curajul spiritelor, necesare pentru realizarea de lucrări personale specifice treptei de evoluţie curente, precum şi pentru acceptarea de primire şi de acordare de ajutor semenilor lor.
Evoluţiile curente ale spiritelor care evoluează individual în această zonă pot fi considerate numai progresive, chiar dacă există variaţii de vibraţie planetară în timpul derulării ciclurilor de vieţi pe o planetă, iar evoluţiile ţin cont de ele. Spiritele aflate în evoluţii progresive merg fără oprire, fără regresii: adică fără reveniri către rădăcinile liniilor de evoluţie, la foarte mare diferenţă comparativ cu evoluţiile curente. Astfel de evoluţii aflate în progres permanent în zona I sunt conştientizate treptat, în funcţie de nevoile de înaintare, iar până aproape de terminarea zonei conştientizările devin deosebit de profunde şi subtile. Desfăşurările au loc de la un sistem stelar la altul, fără opriri şi, aşa cum spuneam, fără întoarceri în josul liniilor lor de evoluţie. Mişcările, circulaţiile spiritelor de la o planetă la alta, de la un sistem stelar la altul, de la o galaxie la alta, în vederea desfăşurării sarcinilor lor curente, sunt inexistente la începutul evoluţiilor, dar ele apar treptat şi se dezvoltă către terminalul zonei. Spiritele ajung să poată trăi, evolua treptat într-un spaţiu extins dintr-un întreg sistem stelar: în aceeaşi viaţă – şi la nivele de vibraţie înaltă, şi la nivele mai joase de vibraţie – dar la început numai din acelaşi sistem stelar. Apoi spaţiul circulaţiilor lor se extinde: galaxia întreagă – în care ele simt diferenţe vibraţionale şi mai mari, comparativ cu nivelele unui sistem stelar, cu variaţii fine, deosebit de subtile. Se va ajunge astfel, treptat, la circulaţii – în aceeaşi viaţă (destin) la nivele asemănătoare de vibraţie, dar pe linii de evoluţie diferite: toate derulându-se deocamdată în aceeaşi subzonă, cuprinzând feluri de manifestare diferite ale popoarelor spirituale locale. Trăind astfel de schimbări, de cunoaşteri mereu noi, spiritele se obişnuiesc cu evoluţii asemănătoare celor pe care le vor extinde mult în următoarea zonă din univers: zona a II-a.
ZONA A II-A
Este o zonă care oferă spiritelor alt specific de evoluţie faţa de zona I: cuprinde o concentrare uriaşă de galaxii, cu stele numeroase, foarte apropiate unele de altele, având sisteme planetare voluminoase, aflate şi ele la distanţe relativ mici unele de altele, în care întrupaţii diferitelor planete convieţuiesc curent la distanţe asemănătoare celor dintre oraşele pământene: cu relaţii directe şi foarte variate, pentru lucrări şi individuale, şi comune. Toate necesită comunicări şi deplasări curente rapide, interplanetare, interstelare, intergalactice, ceea ce conferă câmpurilor corpurilor fluidice o densitate deosebită, în care transmisia mentală complexă devine rapidă, fluidă, puternică, concentrată. Evoluţia în zonă formează o compatibilitate înaintată între entităţile întrupate aici, de la compatibilitatea personală până la compatibilitatea comună tuturor popoarelor de spirite care se întrupează într-o formaţiune galactică (organizare a stelelor de tip galactic). Creşte orientarea în spaţiu a întrupaţilor, universalizarea lor – atât pe spaţii reduse, cât şi pe spaţii extinse, stelare şi galactice, în acelaşi timp cu creşterea mobilităţii lor la adaptări rapide de la un segment de vibraţii la altul, în timp foarte scurt. Toate acestea se petrec în condiţiile în care evoluanţii trebuie să desfăşoare aici, în circulaţia lor, lucrări de complexităţi din ce în ce mai mari, pe măsura creşterii puterii interioare şi experienţei generale de trăire, elemente pe care ajung să şi le conştientizeze repede, de la o perioadă scurtă de timp la alta.
Zonele I şi II ale Universului Fizic sunt specifice evoluţiilor primare intraplanetare şi individuale (sau extraplanetare): sunt evoluţii care se desfăşoară prin intermediul sistemelor corporale pe planetele, şi în preajma planetelor guvernate de stelele din galaxiile acestor două zone. Evoluţiile intraplanetare sunt evoluţii în care un spirit întreg (adică toate monadele dintr-un spirit) se întrupează într-un singur sistem corporal, cu un singur corp de manifestare (fizic sau astral) – o singură monadă neavând încă puterea, în stadiul ei evolutiv, să-şi creeze un corp propriu de manifestare, pe care în plus să şi-l gestioneze coerent. Când acumulează suficientă putere energetică interioară, fiecare monadă din spirit se întrupează separat, într-un sistem corporal propriu, pe care monada şi-l poate gestiona singură. Cu toate acestea, spiritul rămâne în continuare formaţiunea de bază a acestor evoluţii primare.
Evoluţiile din zona I si II cuprind şi etape în care spiritele se află dincolo de starea de evoluţie individuală: adică ceea ce putem numi evoluţii în corp comun pentru mai multe spirite, în care se grupează evoluţiile comune de tip „planetă” şi „stea”. Aşadar, planetele şi stelele pe care le cunoaştem azi sunt de fapt întrupări comune ale unor grupuri mari, şi foarte mari, de spirite. Ele sunt evoluţii preliminare ale formei de întrupare „galaxie” – specifică zonei a III-a: de aceea s-a folosit sintagma „formă organizatorică” – pentru a disocia acest fel de evoluţie de forma de întrupare comună „galaxie”. Vom vedea în cadrul studiului zonei a III-a care este deosebirea între forma de organizare galaxie şi întruparea galaxie.
De asemenea, o alta formă specifică începuturilor din aceste prime două zone – I şi II – este aceea a evoluţiilor întrupaţilor individuali în câmp mental colectiv: sunt mai puternic percepute evoluţiile individuale din zona a II-a, căci şi desimea stelelor, planetelor, precum şi populaţiile lor este mult mai mare, iar puterea spiritelor întrupate sub toate formele: stele, planete, indivizi – deopotrivă sub formă fizică şi astrală, este mult mai înaintată decât în zona I.
Câmpul mental local este atât de dens, încât evoluanţii pot să știe cât se poate de clar tot ceea ce există în restul zonei în care trăiesc, mergând până la ultima subzonă din zona I (cea aflată în terminalul zonei I). Spiritele evoluante în toate felurile de întrupări, individuale şi comune, se simt şi trăiesc împletindu-şi strâns simţirile, cunoscându-se în acest fel, fără ca ceva să perturbe înţelegerea lor. Toate acestea sunt puternic facilitate de o vibraţie foarte mare a zonei, mult mai mare decât aceea a zonei I, dar pe care spiritele o agreează, căci şi evoluţia lor este superioară, puterea energetică interioară este mare. Cu unele frecvenţe sunt deja obişnuite încă din terminalul zonei I; şi sunt obişnuite de asemenea să le caute şi să se bucure când le găsesc, sprijinindu-se şi mergând în continuare pe căile jalonate astfel. Calitatea deosebită a lucrărilor lor şi moralitatea înaltă a comportamentelor sunt numai două dintre căutările cu care ele astfel sunt obişnuite încă din zona I.
Având în vedere toate aceste cunoaşteri şi faptul că acum suntem la finalul etapei intuitive pe care întreaga omenire a trăit-o după ultima glaciaţiune, este necesar să se înţeleagă următoarele diferenţe între aceste două prime zone ale Universului Fizic:
– Pe Pământ, omenirea a trăit în trecut o etapă lungă de evoluţie mentală, în condiţiile în care vibraţia medie planetară era foarte înaltă, însă cuprinse în segmentul specific zonei I, subzonei şi punctului din galaxie în care se află Pământul. O astfel de evoluţie presupune creaţie materială, deplasare şi comunicare de tip mental, realizare prin aportul deosebit de puternic al corpului mental. După potop (ultima glaciaţiune) vibraţia medie planetară a scăzut mult, iar omenirea a acceptat modificarea corpurilor sale şi astfel, în principal, modificarea modului de creaţie materială: din munca-creaţie mentală – în munca manual-tehnologică. A fost o înţelegere profundă, corectă, perfect conştientă, spre salvarea vieţii întregului biosistem planetar.
Diferenţele dintre etapele principale de vibraţie planetară pot deveni mari la un moment dat, pe fiecare planetă din zona I; frecvenţa desfăşurărilor ritmurilor normale stelar-planetare este şi ea destul de mare. Este ca şi cum omenirea s-ar plimba cu nava ei cea mare – planeta sa – prin zona universică locală, în timp ce vibraţia i se modifică de la o perioadă de timp la alta. Putem să facem comparaţie cu obişnuinţa noastră ca oameni, pe Pământ, să circulăm cu diverse vehicule, în cele mai diverse condiţii, în regiuni de o mare diversitate.
Aşadar, din această scurtă trecere în revistă a unor etape de trăire umană, să înţelegem că diferenţele de vibraţie între valorile maxime şi cele minime ale vibraţiei planetare pot fi foarte mari, creând condiţii foarte diferite de evoluţie pentru spiritele întrupate aici.
În zona a II-a diferenţele de frecvenţă ale vibraţiilor locale sunt mici în cadrul aceleiaşi galaxii, dar întrupaţii se confruntă cu mare libertate de circulaţie individuală, de la o galaxie la alta, ceea ce atrage după sine o mare libertate de creaţie, de comunicare şi de relaţionare între indivizi. Cele mai mari diferenţe sunt între subzonele zonei, nu şi între punctele subzonelor sau între valorile aceluiaşi punct universic. Diferenţele mai mari de vibraţii pot fi accesate de către întrupaţi numai în funcţie de evoluţiile lor: parţial (adică numai anumite subzone) sau în totalitate (adică înaintare prin voinţă proprie în mişcare în toate subzonele). De asemenea, accesul de pe o linie de evoluţie pe alta este liber: de fapt există o deplină libertate de mişcare, doar puterile de deplasare ale spiritelor întrupate, experienţa lor totală le formează accesul total sau îl limitează. Totul se raportează astfel la experienţa în creaţie materială şi cunoaşterea folosirii ei, precum şi la puterea de acceptare a noutăţilor pe care spiritele le întâlnesc în drumurile lor. Nu diferenţele de vibraţie, ci varietatea învăţăturilor lor, aplicarea lor în practică, formează în principal modul şi viteza de înaintare în evoluţii.
– Înafară de om şi de orice creator conştient din zona I, nici un fel de alte vieţuitoare nu conştientizează concret diferenţele de vibraţie de la o etapă planetară la alta. Celelalte vieţuitoare planetare nu pot percepe astfel de diferenţe, dar pe cele mai mari le memorează şi învaţă să se adapteze, în linii mari, la condiţiile de trai existente. Corpurile oferă un grad mai înaintat de adaptare la mediul de trai, iar spiritele astfel ajutate folosesc ceea ce au în dotarea corpurilor lor pentru a supravieţui condiţiilor existente.
În zona a II-a se adâncesc condiţiile de conştientizare şi pentru majoritatea celor care au evoluat în zona I sub forma mamiferelor. Diferenţele de vibraţie pe care le întâlnim pe o planetă din zona I nu le vom regăsi în zona a II-a, astfel încât mamiferele se obişnuiesc cu vibraţii constante de-a lungul aceleiaşi vieţi, pe câte o planetă pe care nu o părăsesc întreaga lor viaţă. Numai creatorii conştienţi circulă în zonă, după cerinţele evoluţiilor lor, trecând de la o vibraţie planetară la alta chiar în decursul pe care pe Pământ îl numim „zi”.
Dar pentru a ajunge la evoluţia de creator conştient, mamiferele – pe care le întâlnim sub această formă până în terminalul zonei a II-a – revin în zona I, pentru a evolua însă sub o formă înaintată, aceea de creator conştient. Sunt tot evoluţii progresive, pe care însă vor începe abia de acum încolo, în calitate de creator conştient, să le înţeleagă, să conştientizeze drumul lor progresiv în evoluţii. Vor parcurge astfel din nou zona I, însă doar în punctele esenţiale de vibraţie care le dezvoltă conştiinţa de creator conştient.
Restul spiritelor, mai puţin evoluate decât spiritele mamiferelor de pe Pământ, efectuează evoluţii sub forme diferite doar până în terminalul zonei I, după care iau zona I de la capăt, cu caracteristici complexe de sisteme corporale – în evoluţii de felul mamiferelor de pe Pământ (până la evoluţiile de tip uman, creator conştient). Abia în această etapă, după ce au trecut prin toată zona I ca mamifere, pot merge mai departe, în zona a II-a. Reluarea zonei I de mai multe ori, în diferite feluri de întrupări, are ca scop obişnuirea treptată a spiritelor cu particularităţile lor de evoluţie, pe care au puterea de a le conştientiza treptat, foarte lent la început. Treptat vor avansa şi ele către evoluţii superioare, câştigând astfel particularităţile de creator conştient. Ceea ce înseamnă că, din acest moment, evoluţiile se desfăşoară cu grade de conştiinţă din ce în ce mai elevate, iar revenirile vor fi rare şi pentru termen mai scurt.
– În calitate de creatori conştienţi, întrupaţii din zona I evoluează în paralel prin urmărirea aptitudinilor de creator conştient şi, pe măsura creşterii puterii interioare a fiecărei monade în parte, şi prin urmărirea dezvoltării rolului de ajutător. În paralel se conştientizează puternic rolul de ajutat, în special prin ajutor oferit de entităţi cu corpuri de vibraţii diferite comparativ cu vibraţiile celor ajutaţi (entităţi astrale, dimensionale), dar şi de ajutători întrupaţi din mijlocul lor, folosind acelaşi tip de corpuri ca şi cei ajutaţi.
În zona a II-a rolul de ajutător-ajutat se adânceşte, deşi accentul se pune pe propriile aptitudini de a se orienta în oceanul condiţiilor locale foarte diferite de la un punct zonal la altul. Ajutorul primit este foarte avansat, foarte subtil, mai ales la încercările de a ajunge în subzone de vibraţie extremă, comparativ cu locul de naştere: foarte joasă sau foarte înaltă. Ajutatul conştientizează astfel necesitatea cunoaşterii aprofundate a propriilor neputinţe, a rădăcinilor lor, şi astfel necesitatea adâncirii propriilor evoluţii. Înţelege diferite moduri de avansare în astfel de cunoaşteri, în care aceiaşi ajutători – aceleaşi entităţi şi aceiaşi întrupaţi cu mult mai mare experienţă – vor oferi ajutor direct pentru orientarea în toate aceste diferite modalităţi de continuare a evoluţiilor curente.
– Pe măsura înaintărilor în evoluţie, spiritele ajunse creatoare conştiente trebuie să facă faţă diferenţelor dintre etape de vibraţii diferite chiar pe aceeaşi planetă – în zona I, ca urmare a variaţiilor de vibraţie locală, şi dintre diferite subzone – în zona a II-a, după cum merg cerinţele locale. Vor căuta să-şi păstreze experienţa din diferenţieri, să le coreleze între ele în interiorul lor, chiar dacă cunoaşterea conştientă nu rămâne întotdeauna deplină, ci doar intuitivă – pe baza experienţei proprii. Dar se vor strădui s-o păstreze pe cea care o au şi să caute să şi-o dezvolte până la capătul ştiut, sau numai intuit. Se folosesc de puterea şi experienţa ajutătorilor lor, până ce conştienţa rămâne deplină, chiar dacă diferenţele vibraţionale se adâncesc. Căci puterea de percepţie a adâncirii diferenţelor vibraţionale creşte şi ea, puterea de concentrare creşte proporţional, prin specializarea corpurilor de manifestare şi prin creşterea sensibilităţii lor. Se răspunde astfel cerinţelor de conştientizare superioară a cunoaşterilor, de creştere şi aprofundare a experienţei totale, de manifestare a ei în orice loc de întrupare.
Se ajunge astfel să se menţină conştienţa de-a lungul oricăror modificări vibraţionale, puternice sau subtile, cu un înalt grad de folosire a potenţialului local, cu menţinerea calităţii execuţiei creaţiei materiale, a rafinamentului comportamental, cu acceptarea diferenţelor de evoluţie între întrupaţi, datorită cărora este necesară manifestarea de într-ajutorare în orice loc al universului.
Este de remarcat faptul că, până la parcurgerea integrală a evoluţiilor în zona a II-a, spiritele depăşesc greutăţile de conştientizare a diferenţelor de vibraţii, precum şi pe acelea de a combina, după necesităţile momentane, atât cât le este posibil, diferite particularităţi de lucru şi comunicare, specifice fiecărui tip de vibraţii. Se ajunge astfel la perfecţiunea folosirii forţelor mentale în egală măsură cu aceea a folosirii celor fizice. Ca urmare, creşte concentrarea asupra desfăşurării propriilor lucrări, dar şi asupra altor întrupaţi din jur, compatibilitatea între întrupaţi şi căutarea dezvoltării ei în orice condiţii. Dispar elementele extreme, pozitive şi negative deopotrivă: furie, cruzime, viclenie, lenevie, dar şi aservire, prosternare, cultivarea fericirilor şi plăcerilor ca elemente de odihnă – rămânând numai bucuria de a vedea lucrurile desfăşurate armonios, nesincopat, conform exemplelor pe care ajutătorii grupurilor spirituale şi coordonatorii de evoluţii le oferă prin exemplul personal.
ZONA A III-A
Se mai numeşte şi zona galactică, şi este zona în care galaxiile nu mai sunt forme de organizare ale stelelor şi planetelor pe care ele le guvernează, aşa cum sunt galaxiile în zonele I şi II, ci întrupări compacte într-un sistem corporal comun pentru o multitudine de popoare spirituale la un loc.
Cele două tipuri de galaxii pot avea aceleaşi forme aparent, dar structurile lor interioare sunt diferite. Să le urmărim în mod comparativ:
– formele de organizare galactică specifice zonelor I şi II se desfăşoară prin intermediul reţelelor matriceale galactice, care sunt structuri fixe matriceale, constituite din materiale de vibraţie mai înaltă decât vibraţia materialelor fizice (pământoase, cristaline, metalice). Este vorba despre un schelet galactic stabil din punct de vedere material (nu se împrăştie, nu-şi modifică forma în mod aleatoriu, fiind indestructibile sub influenţa factorilor interiori ai galaxiei). Nu este numai un schelet de susţinere, ci şi o structură de creştere a elementelor sale proprii, precum şi de formare, în punctele sale vitale, a stelelor – ca întrupări ale unui grup de popoare de spirite. Fiecare stea îşi creează la rândul său sistemul matriceal propriu, în ale cărui puncte vitale se vor forma planete – ca întrupări ale câte unui popor spiritual. Corpurile fizice sau astrale ale stelelor şi planetelor formează sisteme corporale individuale, formând un ansamblu armonic de sisteme corporale stelare şi planetare legate prin reţeaua matriceală de un centru galactic comun. Într-o astfel de formaţiune, stelele şi planetele pot să-şi deruleze programe (destine) de viaţă individuale, separate unele de altele – chiar dacă armonizate între ele, născându-se sau retrăgându-se din întrupare în virtutea programului propriu de evoluţie.
– în cazul întrupării „galaxie” corpurile fizice şi astrale ale stelelor şi planetelor sunt încastrate în sisteme corporale compacte, la fel ca şi corpurile individuale ale oamenilor, ale altor vieţuitoare cunoscute de noi. Macrostructurile galaxiei – stelele şi planetele lor – sunt încastrate în corpul vital (pentru cele cu corp fizic) şi împreună în corpul astral al galaxiei. Chiar dacă materiile corporale nu sunt de aceeaşi vibraţie ca şi ceea ce numim corpuri fizice, vitale sau astrale din cunoaşterea terestră, ci sunt corpuri de vibraţie mult mai mare, funcţiunile lor sunt asemănătoare şi le putem înţelege dacă facem o astfel de paralelă.
Zona a III-a este cea mai extinsă zonă a Universului Fizic, aflată înafara tumultului celorlalte două, dar rămânând concentric tangentă la conglomeratul celorlalte două. În această zonă, galaxia însăşi devine o formă de existenţă, de întrupare a unei multitudini de popoare spirituale, care desfăşoară împreună, simultan, aceeaşi evoluţie, chiar dacă formele de întrupare sunt aparent deosebite, aparent individuale. Aşadar, această întrupare pe care o denumim comună pentru o multitudine de popoare spirituale nu se referă la un acelaşi corp de manifestare, care să cuprindă numai structurile mari (stelele, planetele şi planetoizii). Galaxia specifică zonei a III-a cuprinde absolut tot ceea ce se poate afla într-o galaxie: stele, planete, planetoizi, întrupaţi intraplanetari şi individuali după corpul lor de manifestare, cu manifestări deosebit de active, cu circulaţii deosebit de bogate în interiorul fiecărei galaxii în parte.
Dar spre deosebire de zonele I şi II, unde întrupaţii sunt de evoluţii diferite (înafara cazurilor de întrupare „stea” şi „planetă” – în care poporul planetar sau popoarele stelare întrupate cuprind la întrupare spirite de aceeaşi evoluţie), în zona a III-a TOŢI întrupaţii, cu toate felurile lor de corpuri, sunt de aceeaşi evoluţie: cea mai înaltă evoluţie dintre cele pe care toate spiritele – fără excepţie – o au, în drumul lor de evoluţie progresivă prin acest univers. Ceea ce înseamnă că au şi ei parte de ajutători după necesităţile programelor lor de viaţă, ajutători întotdeauna mai înaintaţi decât popoarele galactice locale. Iar acest lucru se petrece în zona a III-a indiferent dacă spiritele sunt întrupate în corp fizic sau în corp astral, în corpuri mici (de exemplu, cum sunt vieţuitoarele mărunte cunoscute de noi acum pe Pământ) sau în corpuri mari, cu funcţionalităţi variate, cu independenţă de mişcare, de comunicare şi de creaţie (aşa cum sunt pe Pământ mamiferele şi omul). Toate au în acelaşi timp simţirea comună a apartenenţei la aceeaşi evoluţie, la acelaşi univers, având aceeaşi trăire şi aceeaşi informaţie, indiferent dacă este vorba despre întrupaţii în corpuri solide comune (stele, planete, planetoizi) sau cei independenţi, care trăiesc prin corpul / câmpul mental comun, galactic.
Cu toţii, de la firul de iarbă până la stelele şi planetele din întreaga galaxie, trăiesc astfel în această zonă într-o convieţuire armonică de maximă calitate. Are loc astfel o înţelegere aprofundată a neputinţelor şi a puterilor de care se folosesc fiecare în parte, indiferent de forma corpurilor lor, o înţelegere a neputinţelor fiecărei forme de viaţă, a necesităţilor adaptărilor lor: pe scurt – a vieţii din punctul de vedere al fiecăruia în parte şi al tuturora împreună.
Toate spiritele întrupate aici fac proba tuturor lucrărilor învăţate în lunga lor evoluţie progresivă, realizată până în acest moment, prin toate zonele universului. Se obişnuiesc să se simtă lumea normal, firesc, şi din corpuri mărunte, şi în corpuri de mare complexitate de expresie, efectuând şi lucrări de importanţă galactică, şi trăiri simple, de vieţuitoare mărunte, alături de toţi cei pe care îi simt fraţii lor de pretutindeni. Cercetătorul mental care are permisiunea de a simţi cele ce se petrec în aceste îndepărtate zone ale Universului Fizic poate simţi o linişte, o pace adâncă în aceste locuri, comparativ cu tumultul din primele două zone: o pace şi o armonie din ce în ce mai adâncă, pe măsură ce evoluţia galaxiei înaintează către final. Este o zonă de mari vibraţii – o zonă în care se sintetizează, în structurile sale cosmice, în special energii enesice şi supraenesice, energii aurii şi argintii (adică din sectoarele cele mai înalte de vibraţii ale universului) şi încă multe altele pe care nu le cunoaştem acum, pe Pământ. Ele sunt distribuite de aici, din zona a III-a către toate punctele universului, ca energii ajutătoare pentru spiritele care desfăşoară evoluţie în primele două zone, întreţinând astfel o vibraţie echilibrată până în străfundurile Universului Fizic: acolo unde, dacă nu ar fi aceste energii, totul ar intra în haos, prin neputinţa spiritelor de a se concentra la susţinerea unor corpuri complexe în vibraţii foarte joase.
Existenţa lor şi a lucrărilor lor nu presupune faptul că Creatorii-coordonatori de evoluţii nu ar fi în stare să-şi susţină întreaga creaţie, ci faptul că ei doresc să înveţe toate spiritele, prin cointeresare, prin dezvoltarea spiritului de într-ajutorare, prin altruism şi sacrificiu personal, să trăiască şi să muncească pentru a învăţa şi consolida toate aceste trăiri, la nivele universice din ce în ce mai profunde. O astfel de învăţătură porneşte individual, pe parcursul evoluţiilor din zonele I şi II, apoi se aprofundează şi se generalizează în zona a III-a, pregătind astfel monadele de evoluţiile lor secundare, de mare amploare şi profunzime, care se vor desfăşura în continuare.
Aşadar, să reţinem că vibraţia cea mai joasă se află în centrul universului şi, pe măsură ce ne îndepărtăm de acest centru, vibraţia creşte progresiv, păstrând însă, zonal, sinuozităţi care marchează necesităţi de revenire a monadelor la manifestări diverse: pentru consolidare, pentru îmbogăţire, pentru acoperirea tuturor formelor de evoluţie pe care fiecare punct al universului trebuie să le ofere monadelor de pretutindeni. Zonele Universului Fizic oferă condiţii diverse de conştientizare şi de integrare a conştientizărilor fiecărui spirit în parte în experienţa tuturor treptelor de evoluţie, pe care o îmbogăţesc mereu. O experienţă care se constituie bază de trăire în infinit, pentru ele şi pentru toate generaţiile de noi monade care intră mereu în evoluţii, în eternitate, pentru care cei mai vechi se constituie ajutători înălţaţi, de mare nădejde, pentru învăţăturile mereu noi ale tuturor.

3. TREPTE DE EVOLUŢIE ALE MONADELOR

2009-05-30T21:38:00.000-07:00

Ca proces interior al înaintării în evoluţii, cunoaştem acum creşterea compactizărilor interioare ale energiilor în celulele energetice fundamentale ale monadei. Procesul de creştere se desfăşoară cu viteze diferite, în funcţie de compactizările interioare, de numărul şi de mărimea celulelor interioare: de la cea mai mică – la cea mai mare. În funcţie de astfel de termeni de înţelegere a derulărilor descrise aici doar în linii mari, are loc la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, egalizarea interioară a energiilor purtate de celulele energetice fundamentale ale monadei. Procesul de înglobare de filamente noi nu este unicul proces astfel derulat: multe filamente, mai groase, doar străbat interiorul monadei, nici o celulă neavând puterea să le oprească, dar în trecerea lor printre celule ele lasă o parte din energia lor – în interiorul monadei. Se formează astfel, în continuare prin compactizarea energiei între celulele monadei, un mediu energetic dens, şi el având compactizarea sa. Cu totul, monada radiază în exterior energie, din energia compactizată şi înglobată în celulele sale interioare, precum şi cea liberă şi densă în spaţiul dintre celule.
Creşterea în continuare a compactizărilor energiilor interioare se desfăşoară prin înglobări continue de energii - proces pe care îl putem deja numi hrănire. Viteza de hrănire şi puterea de reţinere a energiei în interior depinde de structura şi de particularităţile de formare iniţială a celulelor fundamentale, care îşi vor păstra astfel de forme în eternitate. Doar formele de manifestare a puterilor interioare se schimbă, devin mai coerente, mai sigure, la fel şi capacitatea de răspuns la stimulii, impulsurile din mediu. Putem spune în acest fel că apare şi se dezvoltă conştientizarea propriilor manifestări şi propriilor înaintări în adevărate linii de evoluţie. O asemena conştientizare a evoluţiilor proprii, ajutată şi de percepţia multor evoluţii în trepte diferite (după momentul de intrare a altor mereu noi monade în interiorul Centrului de evoluţie) conduce la înţelegerea întregului complex evolutiv propriu. Monada devine conştientă de drumul parcurs de ea până în acest moment şi îşi poate prefigura, prin înţelegerea stadiilor de evoluţie înaintată a celor care o ajută. toate treptele de evoluţie: pe care le va urma şi ea, în continuare.
Evoluţiile ajutate, desfăşurate în felul prezentat mai sus, urmăresc – aşa cum am mai spus – dezvoltarea naturală a monadelor, după exemplul fenomenologiei de formare a celor existente în spaţiul fundamental. Orice compunere a evoluţiilor are la bază modul în care s-au format celulele energetice fundamentale, apoi monadele, felul în care au apărut şi s-au dezvoltat elementele de conştientizare a realităţii de către ele: pentru fiecare în parte şi pentru fiecare grup de monade asemănătoare, în trăirile lor interioare şi în tangenţe cu altele – de acelaşi fel sau de evoluţii diferite.
Înainte de a desfăşura treptele de evoluţie în ordinea lor naturală de înaintare, este necesară explicarea unor elemente care vor ajuta la înţelegerea desfăşurării acestor trepte.
La un moment dat al evoluţiilor, orice monadă trece prin perioade de furie, mânie, dorinţă de distrugere: de autodistrugere şi de distrugere a celor din jurul său. Totul se datorează neputinţei de a răbda încetineala cu care se desfăşoară propriile sale acumulări energetice interioare. Senzaţiei de neputinţă proprie i se adaugă şi senzaţia, apoi încredinţarea, că toate celelalte monade mai tinere, mai puţin experimentate, le ţin în loc pe celelalte sau că cele mai experimentate nu le lasă să-şi desfăşoare singure evoluţiile, fie ele şi agresive, distrugătoare – care li se par chiar şi aşa insuficient de punitive. Aceste fenomene se petrec atunci când monadele ajung la conştientizări destul de înaintate: dar nu suficient de înaintate pentru a-şi da seama că ele înseşi sunt doar la începuturi şi evoluţia poate înainta nu numai în felul cunoscut de ele – ci în multe, nenumărate alte feluri.
De aceea, Creatorii au realizat, treptat:
1. Structuri de delimitare a spaţiilor de evoluţie grupată în trepte – şi a condiţiilor interioare ale acestor structuri, pentru desfăşurarea trăirilor complexe ale monadelor. S-au creat astfel universuri, cu zone şi subzone speciale pentru derularea de evoluţii, în funcţie de dezvoltarea puterilor interioare ale monadelor;
2. S-au creat reuniri de monade mai mari sau mai mici, mai apropiate sau mai depărtate ca fel de desfăşurare a forţelor prin manifestări exterioare: reuniri de cîteva monade doar, care să înveţe din faşă să se suporte, să nu se distrugă, ci să se ajute reciproc. S-au creat astfel spiritele, adică reuniri (prin pături sau cămăşi energetice) în care monadele învaţă să se manifeste în grup. Apoi, în funcţie de creşterea puterilor lor, învaţă să se manifeste individual, deşi vor rămâne în continuare în formaţiune de spirit, adică chiar dacă îşi vor suporta în continuare influenţele reciproce. În continuare, creşterea şi conştientizarea forţelor lor proprii, obişnuirea cu ale altora, vor conduce la necesitatea destrămării grupului numit spirit şi fiecare monadă îşi va continua evoluţiile pe cont propriu – dar întovărăşindu-se mereu, în eternitate, cu foştii lor fraţi de spirit.
3. Evoluţiile astfel desfăşurate le vom numi în continuare evoluţii spirituale, căci pe de o parte fostele grupări spirituale se vor ajuta mereu, pe de altă parte caracterele formate în prima parte a evoluţiilor – sub formă de spirit – vor fi dezvoltate, rafinate şi aprofundate în eternitate. Monadele vor putea evolua separat, aşa cum s-au format ele de la începuturi, dar intreaga lor activitate de manifestare se va baza pe elementele de pornire iniţială. Evoluţiile din prima parte a vieţii lor, sub formă de spirit, le vom numi evoluţii primare, iar spiritele care le desfăşoară pot fi numite spirite primare. După finalizarea evoluţiilor primare, urmează evoluţiile secundare, aşa cum vom vedea, în care monadele învaţă în mod special cum să ofere ajutor – cum să primească ajutor.
4. Evoluţiile primare se caracterizează în mare parte prin înţelegeri limitate ale evoluţiilor, prin agresivitate mai mult sau mai puţin manifestă; de aceea Creatorii-coordonatori ai evoluţiilor au creat un sistem de protecţie a monadelor astfel inconştiente asupra realităţii lor înconjurătoare sau chiar agresive: ele au ataşate, şi susţinute prin puterea forţelor lor radiante, sisteme corporale cu o complexitate cu care se vor obişnui în timp. Se vor obişnui astfel să le folosească, apoi să le înţeleagă structurile, funcţionarea lor şi în special să le înţeleagă reprezentarea. Căci ele reprezintă fiecare forţă interioară pe care o are monada în fiecare moment al evoluţiei sale: de aceea condiţiile se schimbă şi monada este astfel impulsionată către adaptarea permanentă manifestărilor ei – condiţiilor de mediu, împreună cu celelalte monade din spiritul care face parte, în plenitudinea forţelor lor din fiecare moment. Se adaptează chiar folosirii propriilor lor forţe, şi se adaptează la noile condiţii de existenţă proprie. Încep să înţeleagă faptul că toate condiţiile de voluţie create sunt de fapt condiţii pentru conştientizarea propriilor forţe ale spiritului, cu participarea fiecărei monade în parte.
Conştientizarea şi cunoaşterea tuturor structurilor universurilor de manifestare, precum şi a evoluţiilor monadelor prin aceste universuri are loc de la forme simple – proprii începuturilor – către forme din ce în ce mai complexe. După înţelegerea acestor feluri de înaintări, evoluţiile renunţă la corpurile de manifestare şi reprezentare. Evoluţiile însă merg mai departe, în continuare, în universuri specifice de Creaţie şi Ajutor, pentru stadii mult superioare de activitate. Deschiderea acestor stadii se realizează chiar în primariat, în evoluţiile din universurile de manifestare prin corpuri materiale.
Monadele care merg astfel mai departe pentru învăţături de oferire/primire de ajutor vor primi denumirea de monade secundare. Ele aprofundează, chiar prin ceea ce învaţă în mod deosebit, evoluţiile pe care le cunosc deja în linii mari: de la evoluţiile celor mai mici monade, care abia au păşit în lumile noastre, până la înţelegerea lucrărilor Creatorilor-coordonatori de evoluţii, în Universul Central – special pentru derulările complexelor lor manifestări, univers care le cuprinde, din orice punct de vedere, pe toate celelalte.
Abia acum începe cu adevărat universalizarea monadelor astfel evoluate, iar viaţa lor este îndreptată numai către ajutor oferit celorlalte monade: fraţi-copii în acelaşi timp.
Să vedem astfel care sunt aceste trepte de trăire-evoluţie: de la cele mai mici – până la cele mai înaintate evoluţii – care însă nu se opresc niciodată.

1. MONADE-ENERGII

Mai pot fi numite şi monade energetice sau pe scurt: energii. Sunt cele dintâi forme de trăire ale monadelor în structurile Centrului de evoluţie. Neobişnuite decât să fie duse în fluxurile şi curenţii din spaţiul fundamental, coordonatorii evoluţiilor le aşează la începuturi într-un firicel de energie compactizată, asemănătoare întrucâtva fluxurilor din spaţiile cu care ele sunt obişnuite. Este un filament-energie, care cuprinde o sumă – mică – de monade în patul ei de energie compactizată de către marii Creatori. Marii Creatori pot crea deopotrivă structurile uriaşe ale universurilor şi minusculele filamente în al căror pat energetic se vor scălda micuţele monade.
Putem să numim aceste filamente: energii, chiar dacă nu sunt numai energie fundamentală compactizată, ci au în cuprinsul lor şi monade aflate în acest prim stadiu de manifestare. După câte ne putem da seama, astfel de filamente sunt create după exemplul filamentelor de energie din spaţiile neorganizate, dinafara Centrului de evoluţie; doar că, în universurile de manifestare în care se derulează evoluţiile primare ale monadelor, filamentele conţin astfel de monade – şi nu numai, după cum vom vedea.
Dacă vorbim despre energii, în universurile de manifestare sunt în circulaţie numai astfel de filamente-energii, care cuprind în interiorul lor monade de acest fel. Acest lucru este neapărat necesar, întrucât universurile de manifestare ale monadelor primare au vibraţia cea mai mică dintre toate universurile. O astfel de vibraţie le este necesară monadelor aflate în primele lor stadii de evoluţie, care nu au acumulat o energie interioară foarte mare, nu au experienţă foarte multă şi astfel nu se pot folosi de avantajele unor vibraţii foarte înalte. Vibraţiile foarte joase le dezechilibrează, astfel încat stabilitatea vibraţională a filamentelor de energii (şi vom vedea că şi la fel stau lucrurile cu cele de materii) este necesară în spaţiile lor strict delimitate în care circulă: zonele şi subzonele universurilor. Energiile circulante de acest fel vor avea vibraţii foarte diferite, mai mari sau mai mici – după gradul de suportabilitate al monadelor privind presiunea compactizărilor în patul filamentului. Prin mişcarea filamentului se crează presiuni interioare care determină energia din patul filamentului să scalde permanent monadele interioare, hrănindu-le. Monadele cresc şi diferitele forme de împachetare ale lor, cu compactizări din ce în ce mai mari, după suportabilitatea lor – dar şi după modul de creştere interioară a lor, conduc la existenţa unor forme numeroase de tot felul de energii. Astfel de forme sunt grupate şi lăsate să circule în spaţii separate după treptele de evoluţie ale monadelor interioare, dar noi spunem mai concis că totul se realizează după vibraţia filamentelor aflate în circulaţii în spaţiile universurilor.
Să reţinem că monadele trăiesc în interiorul patului lor energetic filamentar, sunt protejate aici şi le este asigurată şi independenţa necesară începuturilor lor de intenţie de deplasare, precum şi formării treptate a conştienţei – incipientă, dar sigură: ele devin treptat conştiente că nu sunt singure în mica lor lume de energie.
Să reţinem şi faptul că, în interiorul patului lor filamentar, monadele-energii păstrează stabilitatea vibraţională a filamentelor într-o lume de relativ joasă frecvenţă a vibraţiei. Filamentele pierd treptat însă din vibraţia lor, datorită cedărilor de energie în structurile pe care le străbat, la trecerile repetate prin toate structurile subzonei şi întregii zone a universului local. Acest fel de cedare ajută alte feluri de filamente, care formează structuri solide, să-şi păstreze stabilitatea vibraţională timp foarte îndelungat, hrănindu-se cu energia astfel cedată de filamentele de energii. Cedarea se face dintr-un strat al filamentului – superficial, adică de suprafaţă – cu o compactizare mai mare a energiei şi astfel nu se destructurează nici filametul propriu zis. În momentul în care pierderea de vibraţie devine înaintată – dar nu şi periculoasă pentru monadele interioare, filamentele sunt atrase şi orientate spre părăsirea universului de manifestare în care au circulat. Ele sunt apoi recuperate de către coordonatorii de evoluţii şi reintegrate în filamente noi, cu compactizări corespunzătoare creşterii energiei interioare a monadelor.
Evoluţia monadelor-energii se finalizează atunci când ele capătă suficientă conştienţă în lumea lor pentru a se forma tendinţa clară de încercare de apropiere către monadele vecine (putem să le numim surori) din acelaşi filament.
Deocamdată să ne oprim din cercetarea în amănunt a energiilor de acest fel, deşi vom relua frecvent discuţiile asupra lor.
Universurile de manifestare au luminozitatea lor interioară specifică, precum şi un sunet interior specific, datorat tuturor elementelor care le compun. Dintre acestea, fluxurile energiilor interioare, cu filamentelor lor aflate într-o permanentă stare de mişcare, are un aport deosebit. Dar în continuarea acestui aport, lumina şi sunetul se schimbă permanent prin circulaţia energo-materială interioară şi prin structurile care formează interiorul, formează particularităţile de fiinţare. Trebuie să precizăm de la bun început că ele sunt mereu altele, de la o perioadă mare de timp la alta, în funcţie de necesitatea evoluţiilor monadelor, desfăşurate în aceste spaţii universice.

2. MONADE-MATERII

Pot fi denumite monade materiale sau, pe scurt: materii. Ele constituie treapta următoare de evoluţie a monadelor – după aceea a monadelor energii. Evoluţiile acestor monade au loc tot în pat energetic compactizat, în filamente care sunt create ţinând cont de compactizările interioare superioare ale lor – faţă de cele ale monadelor-energii, precum şi de simţirile pe care le dezvoltă asemenea compactizări interioare. Filamentele de acest fel cuprind mai multe monade decât filamentele monadelor-energii, căci monadele-materii au o putere de atracţie sporită, având tendinţa de a se apropia şi a sta mai aproape de surorile lor, conştientizându-le vag, dar foarte concret prezenţa. Tocmai acest lucru oferă mai multă stabilitate filamentelor în grup şi afinitate mai mare de apropiere a filamentelor în fuioare. Fuioarele de materii au o stabilitate nu numai în formaţiunea lor, dar şi în puterea de menţinere în structuri a fuioarelor, care se dezmembrează foarte greu sau de loc în circulaţia lor prin spaţii. Atracţia nu are loc însă prin ceea ce numim azi „vedere”, după alegerea formelor pe care le-ar putea vedea, ci după presiunea exercitată asupra energiei din interiorul filamentului – cu un spaţiu liber interior mai restrâns la materii faţă de energii. Monadele sunt mult mai avide de energie; necesarul lor de hrănire este mai mare, de aceea filamentele sunt create în aşa fel încât să se atragă unele pe altele după puterea lor şi toate să fie atrase de radiaţiile puternice ale monadelor spirituale, radiaţii care “curg” sau “pătrund” în universurile unde se află fluxurile de filamente cu monade-energii şi cu monade-materii.
Aici, în universurile care le poartă numele – universuri de materii – ele formează prin mari asocieri structuri stabile şi complex constituite, care ajută monadele mai avansate – monadele spirituale – să se manifeste prin intermediul corpurilor materiale. Aceste corpuri se formează în raza radiaţiei monadelor spirituale, o radiaţie din ce în ce mai puternică pe măsura creşterii lor permanente, o creştere care, pentru monadele spirituale, se datorează numai folosirii corpurilor prin care se manifestă.
Toate la un loc, astfel, formează şi întreţin macro-structurile universice – baza de trăire şi manifestare pentru grupuri uriaşe de monade spirituale aflate în manifestare.
Spaţiile libere dintre macro-structuri sunt de fapt pline cu fluxuri de energii şi materii aflate într-o permanentă circulaţie, antrenate de forţele radiante ale monadelor spirituale. Aşa cum spuneam, pe tot timpul evoluţiilor lor, monadele spirituale nu se manifestă decât prin corpurile lor, formate prin alipirea unor mase uriaşe de materii, hrănite de fluxuri tot atât de uriaşe de energii.
Cele două trepte de evoluţie a monadelor, discutate până acum, au în comun următoarele caracteristici:
– circulaţia protejată în pat filamentar: o circulaţie inconştientă, creată prin forţele de atracţie ale macro-structurilor universice. Niciodată monadele de acest fel nu circulă individual prin spaţiile universului, căci astfel ele ar fi destructurate, chiar de la începuturile evoluţiilor lor, de către marile forţe radiante din interiorul universurilor. Filamentele nu sunt destructurate niciodată, decât foarte puţin, la nivelul superficial al patului lor. Niciodată existenţa lor nu va fi ameninţată în vreun fel;
– nemişcarea relativă a monadelor-materii şi monadelor-energii în filament (o existenţă la punct fix), singura lor mişcare naturală fiind respiraţia hrănitoare a monadelor. Hrănirea se face din energiile patului filamentar; dar pe măsura creşterii puterilor lor interioare, impulsul interior de deplasare individuală începe să se manifeste ca un tremurat pronunţat, cu elan de mişcare, fără ca mişcarea în sine să fie însă coordonată – încă – de voinţă.
Acesta este momentul trecerii pe o treaptă superioară de evoluţie, hotărât de către coordonatorii de evoluţii şi pregătită intens în trepte şi subtrepte de adaptare individuală: pentru fiecare monadă în parte şi pentru grupuri mari de monade cu manifestări asemănătoare.
Trecerile de la o treaptă de evoluţie la alta se fac numai cu ajutorul coordonatorilor, în structurile centrale (adică cele pe care, la un loc, le numim Universul Central) al Centrului de evoluţie. Finalizarea treptelor de evoluţie şi începutul derulării unor trepte noi au loc numai în Universul Central, sub atenţia coordonatorilor. Sunt evoluţii pe care le putem numi:
– evoluţii de completare până la finalizarea unei trepte (oricărei trepte), indiferent de puterea acumulată a monadei şi
– evoluţii de pornire a treptei următoare.
Impulsul de pornire al monadelor încă nesigure este oferit de către coordonatori care, la nivele înalte de pricepere şi de conştiinţă, oferă şi primele învăţături de treaptă nouă, necesare orientării monadelor, în continuare.

3. MONADE SPIRITUALE

Acumularea interioară de energii în structurile monadelor conduce, în finalul treptei materiilor, la posibilitatea manifestării lor individuale, protejate însă în patul filamentului său. Monadele au astfel putere să se mişte, să se manifeste, dar păstrându-se încă protecţia completă, după cum sunt ele obişnuite. Le numim monade spirituale.
Această treaptă de evoluţie are particularităţi deosebite faţă de celelalte două anterioare. Evoluţia monadelor spirituale cuprinde multe trepte şi subtrepte, toate desfăşurate numai în următoarele condiţii:
– învelirea, protejarea monadei cu cămăşi (pături) specifice – le vom numi spirituale – formate din energii puternic compactizate: din energie fundamentală, şi nu din filamente cu monade energii. Sunt în acelaşi timp şi pături hrănitoare pentru monadle aflate într-o permanentă creştere;
– continuarea existenţei la punct fix, aşa cum au evoluat până în acest moment în compania unor monade asemănătoare: un grup de 2 – 10 monade – care împreună vor forma un spirit.
Monadele din interiorul spiritului (monadele spirituale) sunt şi ele cămăşuite individual, chiar dacă primele lor evoluţii sunt de manifestare a spiritului întreg, în acelaşi timp: adică un spirit întreg se va întrupa într-un singur corp, şi monadele interioare se vor manifesta împreună prin acel corp. Se obişnuiesc astfel să existe individual, dar să intre împreună în lumea manifestărilor, obişnuindu-se treptat cu ea.
Puterea interioară mărită a monadelor spirituale oferă posibilitatea atragerii de filamente de materii şi filamente de energii. Puterea lor energetică este mare, puternic radiantă în exteriorul lor şi cu astfel de radiaţii pot atrage filamente uşoare de energii şi materii în raza lor de acţiune. Cu cât puterea lor interioară creşte, cu atât şi radiaţia lor exterioară creşte şi ea; în acest fel, radiaţia spirituală poate să ofere filamentelor energo-materiale, în raza sa, un suport energetic superior mediului de circulaţie, şi astfel putând prelungi păstrarea vibraţiei filamentelor, mai departe a funcţionalităţii lor: filamentele nu se mai destructurează atât de uşor, putând servi în circulaţia lor mult mai multe structuri materiale, în subzone diferite, într-un număr sporit de puncte ale spaţiului acestora.
Dar monadele spirituale rămân în continuare aşa cum s-au obişnuit ele, separate unele de altele, separate chiar şi de corpurile lor. Sunt încă prea mici pentru a se manifesta unele faţă de celelalte fără să se distrugă reciproc, neînţelegându-se şi neînţelegându-şi evoluţiile. De aceea, aşa cum am mai spus, energiile lor radiante sunt canalizate, prin intermediul acelor cămăşi spirituale (care le şi protejează, le şi hrănesc energetic), către universul materiilor şi energiilor corespunzătoare treptei lor de evoluţie. În loc ca radiaţia lor să se manifeste sferic (ca şi radiaţia luminoasă a unui bec), ea se va concentra (ca un laser) printr-o deschizătură astfel adaptată încât să reprezinte toate aglomerările diferite din interiorul monadei, reprezentând: celulele energetice fundamentale, spaţiul de energie compactizată dintre ele, păturile (sau cămăşile) energetice care le despart în interior, cămaşa proprie a monadelor din spirit, spaţiile dintre monade (în interiorul spiritului), cămaşa spiritului întreg, câmpul compactizat de energie a mediului şi filamentele atrase, din jurul spiritului.
În această rază-laser, cu structuri de energie în fluxuri diferite, care pătrunde în spaţiile universului local de manifestare, radiaţia se desfăşoară în filamente subţiri, dar extrem de puternice, de dense, cu mare putere de atragere a filamentelor de energii şi materii asemănătoare, sau proporţionale cu ele. Se vor forma structuri, cu sub-structurări interiore, după densitatea – şi astfel vibraţia – componentelor interioare ale spiritului. Ele devin, în ansamblul lor, corpurile de manifestare ale spiritului: mai întâi ale spiritului întreg (pentru că monadele sunt încă mici şi nu au putere foarte mare de atracţie) apoi, pe măsura creşterii puterilor interioare ale monadelor din spirit, se vor putea forma corpuri separate pentru fiecare monadă în parte, însă în continuare sub înfluenţa comună a radiaţiei întregului spirit.
Blocurile de materii structurate (corpurile) vor atrage mai departe fluxuri de energii care le vor întreţine mult timp funcţionarea. Aceasta înseamnă mişcarea după voinţă a corpului de către spirit, formarea impulsurilor interioare de mişcare către întreţinerea vieţii: căutarea de hrană nouă şi evacuarea materiilor care au pierdut din vibraţia lor prin folosire în cadrul structurilor corporale. Jocul atragerilor şi eliberărilor, circulaţia energetică în flux continuu, determină ceea ce numim viaţă corporală.
Corpurile, la rândul lor, formează spiritelor posibilitatea manifestărilor înseşi a forţelor care le crează. Radiaţia spirituală formează corpurile materiale în mijlocul radiaţiei desfăşurate în Universul de Manifestare (Fizic, în cazul nostru), care este separat de spaţiul (universul) de staţionare a spiritelor prin cămăşi (sau pături) energetice compactizate puternic, pentru a nu fi penetrate de spirite şi pentru a nu se distruge cu puterile pe care încă nu şi le pot coordona constructiv. Dar forţele vor creşte şi vor conduce la o conştientizare din ce în ce mai profundă a realităţilor înconjurătoare. Să ţinem cont de faptul că, la începuturi, coerenţa orientărilor este practic nulă şi ea creşte progresiv către uriaşele puteri şi desfăşurări de activitate şi conştiinţă ale propriilor coordonatori de evoluţii.
Monadele spirituale – spiritele – rămân în continuare în spaţiile lor protejate până la finalul evoluţiilor lor prin toate universurile de manifestare.
Sunt 3 universuri de manifestare, materiale – adică în spaţiile cărora se află în circulaţie fluxurile de energii şi materii care formează, prin mecanismul arătat în linii mari, mai sus, corpurile de manifestare ale monadelor. Spaţiile în care cresc până la conştientizarea deplină a evoluţiilor din cuprinsul acestor universuri – pe care le numim universuri materiale – sunt următoarele:
– Universul Materiei Astrale (sau Universul Astral);
– Universul Materiei Fizice (sau Universul Fizic);
– Universul Materiei Cauzale (sau Universul Cauzal).
Toate sunt ataşate, prin mecanisme specifice, Universului Spiritual Primar, aşa cum am mai spus, în care spiritele îşi urmează, aflate la punct fix, cursul creşterilor prin hrănirea cu energiile compactizate oferite de coordonatori, atrase în păturile (cămăşile) lor spirituale, din care se vor hrăni în continuare după efortul pe care îl fac prin manifestarea lor cu ajutorul corpurilor. Aşadar are loc o hrănire pe care ele o conştientizează la nivelul corpurilor lor (pentru a cunoaşte ce este hrănirea sau mâncarea, cum o numim noi) şi o hrănire energetică neconştientizătă încă în fazele evoluţiilor primare, din cămăşile energetice proprii, care însă se refac prin atrageri de noi energii, creindu-le totdată şi protecţie.
Păturile protectoare ale monadelor au astfel funcţionalităţi multiple. Pe scurt – şi numai atât cât ştiu şi eu acum – ele sunt:
– hrănirea energetică a monadelor spirituale, prin fluxuri de energie simplă, fundamentală – adică formate din filamente care aici, în Universul Spiritual Primar, nu cuprind niciodată monade mai mici, energetice sau materiale, căci acestea din urmă ar putea fi distruse de monadele mai mari. Tocmai acesta este sensul desfăşurării unor asemenea protecţii multiple: apărarea totală a vieţii monadelor, pentru ca ele să trăiască în eternitate. Acesta este sensul evoluţiilor: conservarea conştientă şi profundă a vieţii şi formelor de manifestare a monadelor, în eternitate;
– mijlocirea reunirii, în continuarea formării spiritelor, a mult mai multe monade, formând grupuri spirituale complexe. Ele formează, dezvoltă şi aprofundează obişnuinţe comune de trăire, din ce în ce mai complexă, pe măsura obişnuirii lor cu energii din ce în ce mai compacte, cu vibraţii din ce în ce mai înalte. Se mijlocesc nu numai creşterile interioare al spiritelor primare, cu mereu noi fraţi de spirit, dar şi reuniri de spirite în grupuri mai mari sau mai mici, formând treptat întrupări complexe în ceea ce numim acum macro-structurile corporale ale universurilor: planete, stele şi galaxii.
În asemenea condiţii, creşterea puterii interioare a monadelor are loc prin manifestare: cu cât manifestările devin mai complexe, cu atât energia interioară creşte în interiorul celulelor energetice fundamentale; creşte efortul de cunoaştere şi aplicare a cunoaşterii lor, în mijlocul condiţiilor mereu noi de trăire curentă. Creşte puterea de formare şi de susţinere a unor corpuri cu specializări din ce în ce mai complexe, oferind trăiri bogate şi profunde, care conduc treptat la:
– mărirea progresivă a gradului de conştienţă în spaţiile de trăire. Monadele devin treptat conştiente de mărirea capacităţilor proprii de percepţie a elementelor spaţiale pe care nu le-au sesizat anterior, precum şi de mărirea capacităţilor proprii de utilizare a lor în procese din ce în ce mai complexe de activitate proprie.
– creşterea gradului de conştienţă conduce treptat la apariţia discernământului în alegerea manifestărilor, care conduce la noi căutări, la noi înţelegeri, la noi percepţii. Se rafinează căutările, se restructurează schimbările, se aprofundează înţelegerile;
– se dezvoltă voinţa, sub imperiul impulsurilor exterioare (din mediul lor de manifestare) şi interioare (prin conştientizarea memoriilor sub puterea impulsurilor exterioare);
– în condiţiile manifestărilor simultane, cu putere mai mare sau mai mică de exteriorizare, are loc formarea unei conştiinţe a înaintărilor spirituale către ajutor şi creaţie, ceea ce va conduce mereu la realizarea unor evoluţii prin propria hotărâre a monadelor. Se formează grade din ce în ce mai mari de conştientizare a evoluţiilor, a necesităţilor şi a utilităţii evoluţiilor prin necesitate, apoi prin încredinţare.
Evoluţia încredinţărilor proprii se va dezvolta infinit şi va crea terenul de înţelegere a marilor reuniri de monade din treptele superioare ale evoluţiilor: evoluţiile centrale – coordonatoare ale tuturor evoluţiilor deja înţelese.
Este sensul îndumnezeirii.
Pe care spiritele umane îl cunosc deja, la toate nivelele de vibraţie ale universurilor de manifestare, mereu remodelate pentru ei, de către marii lor ajutători: Creatorii-coordonatori care urmează mereu necesităţile de trăire ale celor pe care ei îi numesc etern: fraţii lor.
Pentru care, pe Pământ, ei se oferă tuturor, cu sacrificiu personal, dar şi cu bucuria înţelegerilor lor universale.

2. FORMAREA ŞI EVOLUŢIILE MONADELOR

2009-05-30T21:29:00.000-07:00

1. DESPRE CELULE ENERGETICE FUNDAMENTALE

Celulele energetice fundamentale sunt aşadar formaţiuni energetice punctiforme de dimensiuni infime (adică nemăsurabile prin aparatura pe care o cunoaştem), dar cu o compactizare suficient de mare pentru a putea atrage alte celule de acelaşi fel, dar cu o compactizare mai mică.
Celulele energetice fundamentale au compactizări mici în raport cu alte formaţiuni circulante în spaţiul fundamental. Chiar dacă sunt foarte mici, ele au dimensiuni diferite unele faţă de celelalte. Unele pot fi mai mari – dar cu o compactizare mai mare, altele pot fi mai mici cu o compactizare foarte mare, altele pot fi mari cu o compactizare foarte mare sau foarte mică.
Asemenea compactizări se formează după mediul de provenienţă: în interiorul (sau din compunerea) unor fluxuri diferenţiate şi ele după compactizarea lor, în mişcarea lor, în intersectarea lor, după vitezele lor de deplasare, etc. Ele însele fiind mereu în mişcare, se dizolvă, se re-crează, se sparg, se măresc.
Într-adevăr, celulele energetice fundamentale pot acumula energie în continuare, după formarea lor: energia fundamentală se compactizează în interiorul celulelor, păstrând şi dezvoltând capacitatea de atragere permanentă a energiei în interiorul lor. În acest fel, ele se remodelează permanent, formând treptat structuri interioare din ce în ce mai puternice; păturile protectoare se măresc prin ataşarea unor noi filamente foarte subţiri, peste cele vechi şi astfel noua compactizare atrage în continuare noi filamente din spaţiile de circulaţie, din fuioarele circulante cu care îşi împletesc drumul. Puterea de atracţie a celulelor energetice fundamentale creşte mereu, pe măsura compactizării altor noi filamente, prinzând în deplasarea lor viteze cu care, la rândul lor, pot sparge fluxurile (curenţii), fuioarele de filamente sau chiar pot secţiona filamentele pe care nu le pot îngloba.
Puterea energetică astfel crescută conduce nu numai la atragerea de noi filamente subţiri de energie, ci şi la atragerea unor alte noi celule energetice fundamentale: asemenea lor înseşi – adică de mărime asemănătoare, sau mai mici, sau poate chiar ceva mai mari (când s-au unit deja mai multe). O astfel de asociere prin atracţie crează o nouă formaţiune în spaţiul fundamental pe care o putem numi: monadă.
Iată aşadar că formarea monadelor nu este o acţiune conştientă, ci este o reunire naturală, spontană, în lumi neorganizate.
Însă trebuie precizat că nu orice ataşamente conduc la definitivarea formării unei monade: pot avea loc diverse feluri de ataşări:
– ataşări ale unor celule energetice fundamentale de dimensiuni mai mari decât media celor existente în monada în curs de formare: monada le poate atrage, dar o asemenea ataşare poate dezmembra monada, celulele cele mari, ataşate astfel, putând rupe monada instabilă şi gruparea celulelor mari poate rămâne – în mişcările din fluxuri, chiar cu o parte din celulele interioare ale celei care le-a atras iniţial;
– ataşări de celule energetice fundamentale mai mici decât media celor interioare: în asemenea cazuri, celulele foarte mici ies din formaţiune, doar traversează monada, luate de fuioarele de filamente care o traversează şi ele. Fuioarele de filamente sunt atrase şi ele în interiorul monadei şi, din componenţa lor, unele filamente rămân alipite monadei şi interiorului ei (cele mai subţiri), iar cele mai mari traversează monada ieşind din ea şi circulând mai departe. Ele atrag celulele foarte mici după ele, care părăsesc astfel formaţiunea. Numai celule energetice fundamentale care sunt de mărimi asemănătoare, apropiate, rămân stabile în interior, atrase unele de altele, dând formă şi stabilitate monadei.
Stabilizarea interioară a monadei se finalizează atunci când celule energetice fundamentale pot forma un strat energetic protector, format din filamente din mediu: la început doar hrănitor, funcţia de protecţie dovedindu-se utilă ulterior. Alte celule şi alte monade nu mai pot astfel pătrunde şi nu mai pot modifica structura interioară a monadei astfel stabilizată.
Cu toate acestea, procesul de stabilizare poate fi întrerupt chiar şi în acestă fază, din cauza ataşării unor noi celule, şi chiar monade foarte mici: ele apar ca o coadă, ca o trenă de cometă, cele mai mari atrăgând la rândul lor altele mai mici. Un volum mare de astfel de „sateliţi” poate ajunge să rupă din interiorul monadei iniţiale celule interioare, formându-se astfel o nouă monadă. Abia atunci când celulele interioare îşi măresc puterea, prin atragere şi compactizare în interior, în celulele interioare, de filamente de energie noi, coeziunea interioară se măreşte, iar o astfel de formaţiune cu putere de atracţie mărită devine stabilă. Cu puterea astfel mărită poate atrage un volum sporit de fuioare din mediu, formându-şi o pătură exterioară suficient de puternică, datorită căreia monada poate supravieţui în spaţiile pe care le străbare, purtată de fluxurile de energie fundamentală din spaţii.

2. FORMAREA ELEMENTELOR INDIVIDUALE ALE CONŞTIENŢEI MONADELOR

Compactizările interioare ale celulelor energetice fundamentale nu se finalizează odată cu formarea monadei. Ele se vor dezvolta în continuare, prin atragerea – din pătura protectoare – de alte filamente de energii, fără ca pătura să se distrugă sau cel puţin să se subţieze, lăsând monada fără protecţie. Cu cât celulele energetice fundamentale interioare ale monadei cresc, cu atât mai mult şi puterea de atracţie a monadei va creşte, atrăgând astfel chiar mai multe filamente energetice din mediul de circulaţie. Monada cu totul se dezvoltă, fără însă ca acesta să fie un proces conştient.
Dar în timp, astfel de dezvoltări ale energiei interioare ale monadei conduc la apariţia şi dezvoltarea unor particularităţi ale fiinţării monadei, după cum urmează:
– deplasare minimă, de tendinţă, prin apariţia unui impuls interior de deplasare;
– coerenţă minimă – dar sesizabilă – în direcţiile de deplasare, denotând astfel primele manifestări de voinţă;
– memorarea elementelor, evenimentelor cu o logistică minimă: simţirea fluxurilor, prin diferenţele de presiune în flux, simţirea altor monade prin atracţiile formate şi exercitate în exteriorul lor.
Astfel de particularităţi conduc la formarea unei conştienţe minime, la început, indiferent dacă discutăm despre trecutul monadelor întemeietoare ale Centrului de evoluţie sau despre monadele intrate ulterior în Centrul de evoluţie. Monadele întemeietoare ale Centrului de evoluţie în care ne aflăm şi noi, acum, nu s-au deosebit de monadele care au intrat ulterior în mijlocul celor întemeietoare. Drumul parcurs însă de unele şi de celelalte sunt oarecum diferite, numai în sensul în care cele intrate ulterior au beneficiat de experienţa celor dintâi. Reunirea spontană a monadelor care se atrag unele pe altele şi rămân mai departe împreună formează grupuri în care monadele devin din ce în ce mai conştiente de ele. Un astfel de grup porneşte deja o evoluţie, evoluţie care merge mai departe în mod conştient – chiar dacă conştienţa este oarecum rudimentară la începuturi, dar în creştere permanentă. Ea are scopuri în creşterea volumului şi profunzimii simţirilor, scopuri care se îmbogăţesc şi ele în eternitatea vieţii pe care o pot avea monadele.
Mai întâi, asemenea scopuri vor avea în vedere un singur grup; pe măsura intrării multor alte monade în grupul iniţial, apar relaţiile intergrupale, în care monadele învaţă din propria experienţă, precum şi din experienţa formată în prezenţa altora.

3. GENERALITĂŢI PRIVIND EVOLUŢIILE MONADELOR

Formarea şi dezvoltarea celulelor energetice fundamentale precum şi, în continuare, a monadelor, este – aşadar – un automatism până la un punct. Dezvoltarea puterii lor interioare, mai ales din momentul în care ele încep să se atragă reciproc şi formează grupuri, apoi structuri interioare după experienţa pe care o acumulează, conduce la formarea unor organizări ale evoluţiilor altor monade, după exemplul de dezvoltare ale celor dintâi. Aceasta se poate numi deja evoluţie. Şi este o acţiune deja conştientă, care are aproape de la începuturi două forme clare de înaintare, după intenţie:
– autoindusă – în funcţie de conştientizările propriilor manifestări, propriilor înaintări pe drumul dezvoltării lor, pe care şi-o conştientizează ca putând fi eternă, infinită;
– indusă altor monade/primită de la alte monade, mai mult sau mai puţin conştient, dar totuşi cu o conştienţă din ce în ce mai mare, mai profundă, pe măsura înaintărilor în evoluţii. Gradele de evoluţie momentană merg de la distructiv la constructiv, de la interesul personal distructiv la interesul de grup constructiv chiar în supravieţuire; de la interesul lărgit personal – la cel lărgit de grup şi apoi – până la înţelegerea noţiunii de universal.
Grupuri care se structurează după necesitatea de supravieţuire şi apoi ajung deja la conştientizarea conlucrării şi ajutorului oferit/primit formează deja un Centru de evolutie. Puterea lui creşte permanent, căci noi monade se adaugă grupului astfel evoluant, cu o energie radiantă în spaţiile fundamentale care atrage cu putere tot felul de alte formaţiuni din spaţiul exterior – rămas neoganizat: fuioare de enregii, bule, filamente, curenţi de energie – curenţi care vor scălda în continuarea spaţiul exterior, ca şi acela interior al Centrului astfel format.
Toate monadele care intră permanent în interiorul Centrului de evoluţie urmează o cale de evoluţie ajutată. Toate parcurg trepte succesive de evoluţie: trepte care ţin cont de toate procesele – de la cele mai fine până la cele mai complexe. Sunt procese energetice normale fiecărei monade şi fiecărui moment de creştere a conştienţei propriilor manifestări – ca şi a manifestărilor celor din jurul lor.

1.SPAŢII FUNDAMENTALE; ÎNCEPUTURILE CREATIEI

2009-05-04T09:27:00.000-07:00

1. CREATORII ŞI CREAŢIA LOR

Tot ceea ce cunoaştem referitor la spaţiile în care trăim face parte din creaţii, şi dezvoltări permanente ale acestor creaţii realizate de entităţi superioare nouă, desfăşurate în spaţii fundamentale preexistente. Astfel de creaţii în prezent se dezvoltă în continuare, în ample spaţii protejate: grupuri de entităţi s-au format şi automodelat prin conştientizări succesive ale propriilor lor existenţe şi treptat şi-au creat un astfel de spaţiu protejat pentru delimitarea trăirilor lor de restul spaţiului neorganizat, din mijlocul cărora şi-au pornit creşterile. Este un spaţiu protejat de mişcările fluxurilor de energie exterioară, care le pot abate atenţia de la propriile conştientizări: firave la începuturi, cu o eternitate – practic – înainte de conştientizările noastre de azi.
Asemenea entităţi au astăzi o experienţă uriaşă în crearea, modelarea, dezvoltarea unor mereu noi condiţii de existenţă. Le fac pe toate cu dăruire şi pricepere pentru multe alte entităţi asemănătoare felului în care erau şi ele, cele dintâi, la începuturi. Le fac pentru cele care păşesc la rândul lor pe drumul parcurs de ele, cele dintâi entităţi care şi-au conştientizat propriile lor posibilităţi de trăire şi dezvoltare Le fac mereu, creindu-le toate condiţiile necesare parcurgerii unui astfel de drum sub îndrumarea lor, sub protecţia lor. Le fac oferind învăţătură în eternitate celor care vin în urma lor – noi şi noi generaţii care parcurg şi ele astfel de drumuri, la rândul lor.
Sub îndrumarea lor, şi alături de ele, drumul nostru, al celor mici, se numeşte evoluţie.
Îi numim Creatorii (Făuritorii, Întemeietorii) şi Coordonatorii evoluţiilor noastre. Sau taţii – deşi o asemenea exprimare este tributară începuturilor gândirilor noastre actuale: Creatorii nu sunt nici Mame, nici Taţi, sunt ceea ce am putea numi pe scurt: entităţi. Ca entitate care lucrează şi coordonează la nivele uriaşe de activitate pe care o numim spirituală, un Creator este o monadă care evoluează etern şi care coordonează evoluţiile altor monade asemănătoare sieşi, căpătând în drumul evoluţiilor tot ceea ce numim experienţa înainte-mergătoare. Creatorii nu mai evoluează prin corp, aşa cum evoluăm noi, azi – la începuturile drumurilor noastre, sub îndrumarea lor. Vom vedea de ce este nevoie ca începuturile evoluţiilor să se desfăşoare prin corpuri şi, de la un moment dat al evoluţiilor – cum dispare necesitatea corpurilor, cum trăirile devin directe, de la monadă la monadă, cu conştientizări profunde ale trăirilor proprii, dar şi ale tuturor celorlalţi evoluanţi care se bucură de experienţa lor şi iubirea lor învăluitoare.
Dintre Creatori, nici unul nu are aroganţa de a se ridica vreodată de-asupra fraţilor săi co-Creatori. Nici unul nu se ridică de-asupra fraţilor săi... De aceea, ceea ce numim Dumnezeu este gruparea marilor Creatori (Făuritori, Întemeietori) care au pornit această uriaşă creaţie, cu o eternitate înainte de vremurile noastre. Putem să spunem fără exagerare: valuri după valuri de eternităţi înainte de conştienţa momentului pe care îl trăim azi.
Dar toţi laolaltă sunt în aceeaşi simţire, animaţi fără deosebire de un singur gând uriaş, plin de modestie care clădeşte, altruism, sacrificiu – ceea ce într-un cuvânt numim iubire. Unirea şi iubirea lor fără pată ne învăluie, ne protejează, ne îndrumă permanent pe drumurile devenirii noastre asemenea lor, deşi niciodată nu vom putea avea şi experienţa lor, adunată în asfel de valuri de eternităţi.
Venind din eternitate... Şi trăind în eternitate....

2. DETALIU: NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CENTRUL DE EVOLUŢIE

Am discutat despre creaţia marilor Întemeietori ai acestor structuri uriaşe, cărora ei le continuă dezvoltarea, prin crearea de noi condiţii unor evoluţii de profunzime mereu adâncită. O asemenea creaţie, pentru a-i înţelege structurile şi scopurile urmărite de Creatorii-coordonatori ai evoluţiilor noastre, o putem numi Centru de evoluţie. Ştiu că poate fi o expresie mai puţin literară, mai puţin plastică – este prozaică, dar obiectivă în felul ei, urmărind detalieri care însă nu trebuie să ne estompeze frumuseţea simţirilor, perceperea armoniilor universale. Marile entităţi coordonatoare cuprind în cunoaşterea lor elemente de miliarde de ori mai multe decât ceea ce am putea cuprinde noi, de pe Pământ; şi totuşi armoniile cunoaşterilor lor nu le ştirbesc cu nimic iubirea ce ne-o poartă – dimpotrivă ele fac loc unor mereu noi, tot mai noi şi mai profunde cunoaşteri universale. Ele cuprind întregul şi totuşi se apleacă către fiecare din necuprinsul volum de monade: un necuprins doar de către mintea noastră, dar nu şi de către ele. Printre toate ne aflăm şi noi, micuţii crescuţi în sânul marilor lor puteri ocrotitoare.
Aşadar, un Centru de evoluţie este format din totalitatea structurilor create conştient de coordonatori. Formarea lui, cu toate structurile sale interioare, a fost realizată pe măsura dezvoltării monadelor creatoare – devenite în timp coordonatoare ale creşterii altor valuri de monade, intrate în Centrul de evoluţie pentru a urma aceleaşi evoluţii ca şi coordonatorii lor. Dezvoltarea, prin înţelegerea felurilor de trăire ale fiecărei monade în parte, a condus la formarea, consolidarea şi dezvoltarea unei vaste şi profunde exprienţe, pe baza particularităţilor de trăire şi manifestare a tuturor – şi fiecăreia în parte – dintre monadele din interiorul Centrului de evoluţie.
Dezvoltarea structurilor interioare este de fapt crearea condiţiilor de trai, de dezvoltare a conştienţei şi exprienţei tuturor monadelor din Centrul de evoluţie: ale Creatorilor şi ale celor care le calcă pe urme. Este chiar rezultatul apariţiei şi dezvoltării unor mereu noi, şi mereu perfectibibile forme, particularităţi de trăire interioară şi de manifestare exterioară ale tuturor, rezultatul percepţiilor care conduc la delimitarea, apoi la dezvoltarea şi adâncirea conştienţei de înălţare a tuturor participanţilor, conştienţă care condus, la rândul său, la formarea conştiinţei alegerii drumurilor de înaintare. Astfel de drumuri, de linii de evoluţie, s-au creat avand la bază formarea şi dezvoltarea unor particularităţi de înaintare, dintre care, memorarea a fost una dintre primele astfel de particularităţi folosite:
– la început o formare inconştientă;
– treptat – cu o conştienţă mereu crescută a trăirilor, mai cu seamă în procesul observării creşterii monadelor mai mici decât Întemeietorii, cele intrate pe parcursul timpului.
Memoriile, dezvoltarea conştienţei, formarea, consolidarea şi adâncirea conştiinţei de formator, de coordonator şi mereu creator a condus la înţelegerea mereu mai profundă a propriilor evoluţii: simţiri, manifestări, comunicări, relaţionări în procesul mereu mai divers al creaţiei materiale şi energetice din cuprinsul centrului de evoluţie.
În acest fel s-au delimitat manifestări generale în cadrul Centrului de evoluţie, conştientizate ca fiind necesare, organizate şi urmărite, coordonate şi ajutate pe structuri interioare şi seturi de activitate:
– monade cu un grad înaintat de experienţă, care se autodezvoltă, aplicând mereu conştient cele învăţate din exprienţa proprie şi din cea preluată, învăţată de la celelalte din jurul lor – indiferent de nivelul lor de experienţă. Ele ţin astfel cont mereu de stadiile de creştere, liniile de creştere, de dezvoltare, de particularităţile de trăire ale tuturor – şi ale fiecărei monade în parte.
– grupuri de monade care intră treptat – şi mereu – în structurile Centrului de evoluţie, sub îndrumarea atentă a Întemeietorilor, deveniţi astfel coordonatorii acestor grupuri noi în evoluţii.
Primele monade devin astfel ajutătorii-coordonatori ai celor din a doua categorie. Dar între toate grupurile aflate în evoluţie în Centrul de evoluţie se nasc relaţii de într-ajutorare, de acelaşi fel sau complementare, din care coordonatorii pornesc la dezvoltarea conştiinţei lor de ajutător: un fel de ajutător complex, din ce în ce mai complex pe măsura creşterii experienţei de grup şi experienţei individuale a fiecărui evoluant din lumile create astfel.
Alături de Întemeietori lucrează toate monadele care au cunoscut treptat toată imensitatea şi profunzimea unei astfel de creaţii: o lucrare care îmbogăţeşte mereu înţelegerile tuturor, crează mereu noi condiţii de manifestare ale monadelor evoluante, realizând mereu o creştere a Centrului cu noi structuri: elastice şi variate, pentru condiţii cât mai apropiate de particularităţile de evoluţie ale unor grupuri diferite de altele. Conlucrarea lor se bazează pe înţelegerea faptului că nimeni nu ar putea să evolueze în eternitate – a primilor şi a celor din urmă evoluanţi, deopotrivă – dacă nu ar învăţa permanent unii de la alţii, chiar dacă unii au conştiinţa necesităţii unei astfel de conlucrări mult mai dezvoltată decât a altora. Dar pentru toţi înaintarea conduce la profunzimi ale conştiinţei de ajutător pornind chiar de la Întemeietori, radiant către toţi evoluanţii pe care ei îi ajută, în eternitate.

3. NOŢIUNI GENERALE DESPRE SPAŢIUL FUNDAMENTAL

Am discutat despre monade: despre monadele Creatoare (Făuritoare, Întemeietoare) şi Coordonatoare ale tuturor evoluţiilor monadelor în structurile create de ele, în întregul Centru de evoluţie.
Am discutat despre faptul că mereu alte noi şi noi monade intră în interiorul Centrului de evoluţie, urmând aici drumuri, linii de evoluţie asemănătoare:
– în linii mari: celor urmate de înşişi Creatorii –Coordonatori de evoluţii;
– în particular: pentru fiecare monadă în parte, după experienţa celor pe care chiar Creatorii le-au trăit, le-au experimentat rând pe rând – având cea mai lungă viaţă şi cea mai complexă experienţă. Şi conform acestei experienţe croiesc în continuare evoluţiile şi condiţii pentru evoluţii particularizante fiecărei monade în parte.
Creaţia uriaşă despre care discutăm, adică Centru de evoluţie, se află în spaţiul neorganizat din care au pornit în lungul proces de autoreare şi autodezvoltare primele monade, cele pe care le-am numit Întemeietoare, sau Creatoare. Monadele, fără excepţie, sunt formaţiuni energetice autocreate în astfel de spaţiu energetic, pe care îl putem numi fundamental: căci pe fundalul existenţie sale s-au creat şi s-au desfăşurat viaţa organizată în structurile create de Întemeietori.
Este cel mai bine să nu numim spaţiul fundamental – spaţiu primordial, aşa cum am fost tentată şi eu să scriu iniţial. Căci aceasta ar însemna să limităm cunoaşterea la ceva primar – în timp ce experienţa umană a dovedit întotdeauna că ceea ce s-a crezut a fi ceva clar, unic de cunoscut la începuturi – ulterior s-a dovedit că orice cunoaştere se poate detalia şi completa mereu.
Aşadar să folosim denumirea „fundamental” – în loc de „primordial”.
În acest spaţiu fundamental se formează mereu curenţi de energie fundamentală; în cuprinsul masei omogene de energie fundamentală, apar în timp asemenea curenţi care se delimitează în restul energiei spaţiale, în mod asemănător curenţilor marini, oceanici, pe care îi cunoaştem deja:
– curenţi, sau fluxuri, sau şuvoaie de energie, cu volum mai mare sau mai mic; să le numim mai degrabă fluxuri decât curenţi, având acum comparaţia cu curenţii oceanici doar pentru o înţelegere mai clară;
– fluxuri mai subţiri de energie, care oferă mai bine înţelegerea faptului că toate astfel de fluxuri au compactizări interioare cu o densitate mai mare sau mai mică. Asemenea fluxuri mai subţiri le putem numi filamente. Ele se atrag, în mişcarea lor, formând astfel adevărate fuioare de filamente de energie, circulante în spaţiul fundamental. De-a lungul timpului, formarea unui număr infinit de astfel de filamente, fuioare de filamente şi fluxuri uriaşe de energie fundamentală a condus la formarea unor intersectări ale filamentelor, fluxurilor, segmentarea lor, reunirea lor, dând naştere astfel la alte mereu noi formaţiuni energetice în spaţii.
– asemenea fenomene au dat naştere în timp la bule energetice: ori din mişcarea fluxurilor, ori din intersectarea filamentelor. Fragmentările mai mari sau mai mici au dat neştere, în mişcările lor printre curenţi şi fuioarele de filamente, la adevăraţi curenţi de filamente împletite cu bule, ceea ce a condus treptat la noi fragmentări ale filamentelor şi chiar spargerea bulelor energetice iniţiale.
Asemenea formaţiuni au avut, dar au şi căpătat în continuare prin circulaţiile lor în spaţiul fundamental, compactizări mai puternice, conducând la întărirea lor şi astfel la adâncirea permanentă a diferenţelor dintre noile formaţiuni şi cele mai vechi. Continuarea fenomenelor astfel derulate în mod spontan a condus la formarea celor mai mici bule energetice, cu o compactizare mare, suficientă pentru a crea atracţii ale altora – tot mici, dar cu compactizare mai mică.
Asemenea formaţiuni, în contextul studiilor noastre, le putem numi celule energetice fundamentale.
Din momentul în care cunoaştem câteva noţiuni privind aceste prime formaţiuni energetice, putem începe discuţii privind formarea şi evoluţiile monadelor.