Indoiti-va de tot ceea ce scriu, pentru ca voi insiva sa cautati si sa aflati cu propriile voastre puteri pe care, cu siguranta, le aveti!..


vineri, 18 decembrie 2009

FORMELE GENERALE DE EVOLUŢIE A MONADELOR SPIRITUALE ÎN STRUCTURILE CENTRULUI DE EVOLUŢIE

Evoluţiile încep prin formarea monadei, ca fiind cea mai simplă formă de structurare a energiei fundamentale, având forme de mişcare însoţită de orientare în spaţiu, în funcţie de impulsuri primite din exterior. Astfel de forme de mişcare şi orientare sunt în fază incipientă, dezvoltate foarte puţin, la limita dintre mişcare în fluxurile energetice primordiale care le-au format şi atracţie foarte puţin conştientă către alte fluxuri sau formaţiuni înconjurătoare care să le asigure hrănirea.
Monada are o structură interioară stabilă, formată din celule energetice fundamentale, ale căror dimensiuni şi grupare interioară, formate conjunctural în spaţii neorganizate, vor sta la baza formării manifestărilor personale, individuale. În baza formelor proprii de manifestare, monada se va aproviziona permanent cu energie atrasă din mediul de trai; parte din energia care o străbate astfel se va păstra, se va compactiza în interiorul celulelor fundamentale proprii, remodelându-se mereu, dezvoltându-se mereu, în eternitate. Modul în care se realizează creşterea succesivă a celulelor sale - mai rapid sau mai lent, într-un volum mai mare sau diminuat (adică diferenţieri existente între celulele aceleiaşi monade), va conduce la formarea unui anumit tip de comportament al monadei în lumile de manifestare. Sub îndrumarea coordonatorilor de evoluţii (adică a monadelor creatoare ale spaţiilor organizate complex, care poate fi numit centru de evoluţie) monada îşi modelează manifestările sale în funcţie de creşterea puterilor energetice interioare. Această creştere permanentă şi remodelarea din ce în ce mai puternic şi profund conştientizată a comportamentului său va crea un fundament pentru diversificarea şi rafinarea manifestărilor, conservând şi îmbogăţind experienţa totală a spiritului, pentru început - apoi a monadelor din spirit care vor avea treptat suficientă putere pentru a evolua individual, în eternitate.
Discutăm mereu despre monade şi spirite: este necesar să înţelegem diferenţa dintre cele două noţiuni, care marchează din plin cunoaşterile de-a lungul tuturor formelor de evoluţie.
Datorită faptului că monadele aflate în primele stadii de evoluţie nu se pot descurca încă singure, chiar şi în formele cele mai simple de evoluţie, coordonatorii de evoluţii reunesc mai multe monade, realizându-se astfel un spirit: în funcţie de puterea lor energetică interioară, dintr-un spirit pot face parte minimum 2 monade până la maximum 10: la mai puţin de 2 monade se pierde sensul grupării, iar la mai mult de 10 monade, asocierea poate deveni greoaie, supradimensionându-se şi pierzând sensul de ajutor, pe care astfel monadele îl învaţă, oferit cu dragoste şi răbdare de către coordonatori. Această unire se face prin intermediul unor cămăşi spirituale şi nimic nu mai poate desparte monadele dintr-un spirit până la terminarea evoluţiei primare (adică: prima parte a evoluţiilor).
Tot pentru creare de ajutor în evoluţiile primare, se unesc mai multe monade în grupuri spirituale care au aceleaşi înclinaţii de înaintare şi de manifestare şi, în continuare, se unesc mai multe astfel de grupuri spirituale într-un popor spiritual. Întrupările, drumurile evolutive şi învăţăturile pe care le vor primi spiritele de-a lungul evoluţiei primare se vor derula ţinând seama de aceste feluri de grupări.
1. Evoluţie primară:
Evoluţia spiritelor cuprinde mai multe faze generale de desfăşurare, fiecare dintre ele având un specific urmărit de către coordonatorii de evoluţii, întotdeauna în conformitate cu puterile în dezvoltare ale monadelor. La început, ele nu au suficientă putere de conştientizare a propriilor forţe energetice interioare, manifestate în exterior, în spaţiul lor de trăire. Dar conştienţa lor creşte pe măsura creşterii, dezvoltărilor forţelor lor interioare, pe măsură ce se formează deprinderile lor şi pe măsura experienţei acumulate în cadrul manifestării acestor deprinderi. Formarea deprinderilor de manifestare are loc de-a lungul evoluţiei primare, în cadrul căreia monadele (grupate în spirite, grupuri şi popoare spirituale), cunosc formele fundamentale de manifestare în diverse locuri, spaţii. Astfel de spaţii le vom numi, după caz: universuri şi, în interiorul lor - zone şi sub-zone ale universurilor, apoi spaţii sau dimensiuni paralele de trăire şi de lucru.
Cunoaşterile nu se opresc odată cu finalizarea evoluţiilor primare: monada va evolua în continuarea acestora, în alte universuri, şi sub toate formele în care se pot manifesta, pentru a ajuta monadele care le vin din urmă, în evoluţii. Vor cunoaşte felurile generale de manifestare în evoluţiile lor primare, dar abia după finalizarea acestora (desfăşurate individual sau/şi în grup) vor continua evoluţii prin care să-şi cunoască propriile lor forţe, neinfluenţate de cele ale altor spirite, cu care s-au obişnuit în evoluţiile lor primare.
2. Încep astfel evoluţiile secundare
Înaintarea în evoluţiile secundare se axează pe manifestări de ajutor oferit altor evoluanţi: valuri de spirite care intră în evoluţie în urma lor, pe care le vor ajuta pas cu pas în învăţăturile lor complexe, pentru parcurgerea tuturor stadiilor de dezvoltare prin care trec toate monadele, fără excepţie. Secundarii învaţă în special să ofere ajutor tuturor segmentelor populaţiilor spirituale din universurile pe care le cunosc. Însă au şi ei evoluţiile lor personale, care cuprind stadii de obişnuire cu trecerile între nivele de vibraţii cu diferenţe din ce în ce mai mari de la un spaţiu la altul, de la un moment din ce în ce mai apropiat de altul, trăind în vremuri planetare diferite, în conjuncturi social-spirituale diferite, învăţând să efectueze lucrări de mare complexitate - chiar dacă nu şi de mare amploare planetară. Rafinarea intenţiilor, înţelegerilor, remodelarea înclinaţiilor personale, discernământul în acceptarea formelor de ajutor oferite şi primite, înţelegerea evoluţiilor la toate treptele biosistemelor planetare sunt elemente pe care secundarii se axează în evoluţiile lor personale. Fiecare element în parte se va constitui rădăcină pentru alte evoluţii viitoare, rădăcină care îşi trage înţelegerile din manifestările spiritelor mai puţin experimentate pe care ei învaţă să le ofere ajutor.
3. Evoluţiile centrale
Cunoaşterea şi adâncirea segmentelor de folosire a forţelor energetice interioare conduce la îmbogăţirea experienţei generale de trăire în domenii bine delimitate de ajutor oferit monadelor în evoluţie, în toate universurile existente. Coordonarea evoluţiilor şi crearea tuturor formelor de susţinere a vieţii şi creaţiei monadelor de pretutindeni, sunt caracteristice monadelor centrale, coordonatorilor evoluţiilor şi cercetătorii tuturor formelor de înaintare în învăţături ale monadelor. Coordonatorii de evoluţii se preocupă intens de simplificarea căilor de evoluţie, se preocupă intens de atingerea unui grad înaintat de experienţă pentru fiecare monadă în parte, în acelaşi timp cu simplificările evoluţiilor. Ei studiază căile de aplicaţie a tuturor cercetărilor lor pentru crearea unor căi de precizie mare, care să nu necesite corecţii multe, la nivelul particular al fiecărui popor spiritual şi fiecărui spirit în parte.
Monadele centrale înseşi se află în evoluţii, în eternitatea vieţii pe care şi-o dedică înţelegerii tuturor formelor de existenţă a monadelor. Nici o monadă nu este identică cu alta şi nici nu evoluează în mod identic cu altele, ci numai în mod asemănător, iar monadele centrale conştientizează cel mai bine nuanţele specifice fiecărui spirit în parte.
În funcţie de totalitatea monadelor aflate la un moment dat în centrul de evoluţie şi de particularităţile lor globale de manifestare, monadele centrale - coordonatoare ale unor astfel de evoluţii - învaţă mereu din conjuncturile nou formate. Aceasta este evoluţia centrală, care poate să cuprindă, prin puterea acumulată, concentrarea şi ordonarea puterii de manifestare prin derularea de activităţi simultane în tot cuprinsul spaţiului de evoluţie pe care îl creează şi îl gestionează perfect.

Fiecare formă (etapă) de evoluţie cuprinde faze şi sub-faze de evoluţie, trepte şi sub-trepte, care se desfăşoară în funcţie de puterea existentă şi conştientizată a monadelor. Fazele principale ale evoluţiilor spirituale primare, secundare şi centrale, se derulează după cum urmează:

În cadrul evoluţiei primare, spiritele evoluează în formele:
- Intraplanetară: evoluţii ajutate de planeta pe care se desfăşoară trăirile spiritelor: planeta construieşte corpurile în care se vor întrupa spiritele, corpuri care vor fi folosite de spiritele intraplanetare până la încetarea condiţiilor de susţinere a vieţii (finalizarea destinului momentan);
- Extraplanetară (sau individuală): monadele cu radiaţie energetică suficient de puternică îşi construiesc şi îşi gestionează singure corpurile cu care se vor manifesta în întrupări, ajutate în evoluţiile primare de către fraţii lor de spirit, spiritele părinţilor din încarnări şi ajutătorii astrali sau dimensionali - după necesităţile destinelor proprii.

Pe măsura creşterii puterii energetice şi a experienţei lor, spiritele evoluează în diverse formaţiuni spirituale (grupuri), trecând prin toate sistemele stelare din univers, astfel:
- în compunerea unei planete, ca întrupare a unui întreg popor spiritual;
- în compunerea unei stele, ca întrupare a mai multor popoare stelare;
- în compunerea unei galaxii: întruparea unei multitudini de popoare spirituale.

2. Formele generale ale evoluţiei secundare:
Finalizarea evoluţiei primare are loc odată cu terminarea întrupării de tip galactic, moment în care are loc dezmembrarea galaxiei (nu retragerea din întrupare). La rândul său, popoarele stelare care au făcut parte din întruparea galaxie se sparg şi ele, căci spiritele au devenit extrem de puternice pentru a mai avea nevoie să evolueze cu ajutorul atâtor fraţi laolaltă. După o perioadă de trecere, în care spiritele circulă prin univers în grup propriu, pentru a se obişnui cu noua lor formă de evoluţie, are loc şi dezmembrarea spiritului - prin desfiinţarea cămăşii spirituale care a ţinut atâta vreme spiritul unit. Începe în acest moment un alt fel de evoluţie: evoluţia secundară.
Ea este o evoluţie de tip individual, în care monada realizează în continuare evoluţia sa aşa cum s-a născut ea, având însă puterea de a trăi şi de a realiza orice fel de lucrare fără ajutorul unor fraţi de spirit. Există o perioadă de acomodare pentru secundari, care poartă numele de evoluţie arhetipală - adică evoluţie care se derulează conform arhetipului general de construcţie naturală a monadei (fără reuniri artificiale de tipul spiritului şi poporului spiritual).
Pe parcursul mai multor generaţii (sau subtrepte arhetipale), secundarii arhetipali reiau, în linii mari, evoluţia spirituală - realizând-o de această dată prin propriile lor forţe. Evoluţia arhetipală se derulează în mai multe trepte, după care se reia evoluţia - de data aceasta printr-o evoluţie proprie de oferire de ajutor în baza noilor conștientizări proprii, evoluţie pe care monada o va continua şi îşi va perfecţiona manifestările - din acest moment în infinit, în eternitate.
Treptele de evoluţie pe care le-am descris succint sunt:
Grupa arhetipurilor:
- de generaţia I: arhetipuri simple, care învaţă să-şi constituie, să-şi gestioneze singure corpurile şi să se manifeste cu ele, în cele mai variate situaţii. La început, greutatea de orientare este destul de mare, drept pentru care arhetipurile de acest fel nu evoluează în lumile primarilor ; dar pentru a se obişnui să se manifeste totuşi în vibraţiile specifice Universului Fizic, unele sisteme stelare au planete speciale pentru astfel de evoluţii, numite chiar planete arhetipale. Cei care sunt preocupaţi de radiestezie ştiu despre astfel de planete, care ies din formatul obişnuit al celorlalte planete guvernate de steaua locală: de obicei rotindu-se la periferia sistemului stelar, pentru a nu influenţa viaţa popoarelor spirituale întrupate în sistemul stelar local.
- de generaţia a II-a: numite arhetipuri ajutătoare: pe lângă manifestarea obişnuită de întrupat în condiţiile stelare şi galactice din toate zonele universului, monadele de acest fel se obişnuiesc să-şi reia activitatea de ajutători ai primarilor. Învăţă permanent de la centralii întrupaţi şi de la ceilalţi secundari care îşi pot concentra activitatea şi pentru ajutor oferit primarilor, şi pentru ajutor de învăţătură, de aplicaţie şi de consolidare cu amănunte, subtilităţi deosebite, pentru arhetipurile care învaţă să ofere ajutor. Dar de la arhetipurile ajutătoare şi primarii înaintaţi învaţă să se orienteze în linii generale de oferire şi de primire de ajutor: în general este vorba despre galacticii care pot simţi imediat ajutătorii secundari de la care pot învăţa ceea ce le este necesar.
- de generaţia a III-a: arhetipuri învăţătoare: se reia şi se aprofundează după multiple criterii, orientări, activitatea de învăţare, de experimentare cu noile forţe personale căpătate, pe liniile de evoluţie în derulare - cunoscute bine de ei, dar şi pe noile linii de evoluţie care s-au deschis între timp în univers, cât timp ele au realizat învăţăturile arhetipale anterioare. Este o perioadă de mare putere şi îmbogăţire de experienţă pentru monada care învaţă astfel din propria sa experienţă, dar aprofundează şi experienţa directă de învăţător pentru alte trepte de evoluţie.
- de generaţia a IV-a: numite şi arhetipuri galactice: monadele au deprins orice activitate pe cont propriu, iar acum pot fi în stare să păstreze, indiferent de greutatea întrupărilor, vibraţia înaltă pe care au căpătat-o prin evoluţia proprie. Coordonatorii de evoluţii îi ajută să se obişnuiască să primească orice fel de impulsuri, cu orice fel de vibraţii, prin sisteme corporale specializate: corpuri care le ajută să desfăşoare sarcini de mare complexitate şi de mare subtilitate în acelaşi timp, corpuri care, în acelaşi timp, atrag şi vehiculează toată gama energiilor specifice galaxiilor în care derulează destinele lor. În acest fel, ele contribuie la stabilitatea vibraţională a sistemelor stelare, a galaxiilor în totalitatea lor, indiferent dacă în desfăşurările lor se află sau nu întrupaţi de tip creativ conştient - mari consumatori de fluxuri energo-materiale.
Este finalul evoluţiilor arhetipale. Monadele pot să deruleze orice fel de destine, puternic lucrative, în mijlocul societăţilor planetare de creatori conştienţi universali sau orice formă de grupări spirituale, fie ele de nivel creativ sau nu. Pot fi ajutători puternici pentru orice fel de biosistem, întrupându-se chiar în mijlocul oricărei trepte primare, pentru a o ajuta, sau în chip de creatori înaintaţi independenţi, pentru a asigura echilibrarea vibraţională a mediului planetar şi stelar local.
- Grupa îngerilor: monadele au puterea să extindă toate activităţile anterioare la nivelul unui întreg sistem stelar, realizând întrupări pretutindeni în sistem, chiar de la o viaţă la alta, cu putere de adaptare după necesităţile hotărâte de coordonatorii de evoluţii. Până în aceste moment al evoluţiilor, ele se derulează la rând, pe aceeaşi planetă, în cicluri de destine stabilite după necesităţile grupurilor spirituale şi ale întregului biosistem local. Începând cu această treaptă, a îngerilor, evoluanţii pot să deruleze lucrări în orice punct al sistemului stelar, urmând ca, în timp, să se obişnuiască să desfăşoare lucrări de la o galaxie la alta, de la o subzonă la alta, de la o zonă la alta a universului, după necesităţi locale de orice fel.
– Grupa arhanghelilor: monadele se retrag din întrupări în dimensiunea planetară în care trăim noi acum, specifică evoluţiilor primare, pentru a continua învăţăturile specifice treptei lor în dimensiunile şi în universurile paralele. Este o treaptă specifică acumulărilor de experienţă pentru ajutor oferit din universurile paralele şi din dimensiunile paralele din zona I a universului fizic. Sunt două trepte de evoluţie ale arhanghelilor:
– arhanghelii cercetători: ajută la cercetări realizate de coordonatorii de evoluţii, în vederea uşurării evoluţiei monadelor;
– arhanghelii învăţători: învaţă ei înşişi, de la monadele centrale învăţătoare, apoi transmit spre universurile de manifestare cele mai noi realizări în domeniul uşurării evoluţiilor de pretutindeni.

3.Evoluţie centrală : monadele au ajuns la un grad înalt de evoluţie, care la permite să dea orice fel de ajutor, oriunde în lumile create şi remodelate mereu de ele, după necesităţile tuturor popoarelor spirituale. Nu mai există decât o singură simţire, o singură trăire pentru toate aceste monade: să lucreze neîncetat pentru a scurta şi a uşura permanent evoluţiile de peste tot, să dea exemple în orice moment de ajutorare, de implicare în orice forme de evoluţie, acolo unde este nevoie pentru a da dovada sacrificiului suprem: sunt cei pe care îi numim azi Fiii de Dumnezeu - acolo unde, toate aceste monade la un loc îl formează pe cel pe care îl numim Dumnezeu. Împreună cu Creatorii, Făuritorii Dintâi ai Centrului de evoluţie, ei lucrează permanent la extinderea creaţiei celor dintâi monade care au creat marele Centru de evoluţie în care trăim, conştienţi noi, oamenii, cu toţii. Nimeni nu se va ridica vreodată la înălţimea acelui grup de monade care au început, cu valuri de eternităţi înainte, lupta dintâi de auto-conştientizare, de construcţie a uriaşului organism care pulsează, cu o înaintată simţire, în infinitul haosului exterior.
Şi totuşi ele nu ies niciodată în faţă pentru a se autodenumi ca fiind cei mai mari: este smerenia supremă, pe care trebuie să o cinstim cu tot ce poate fi mai bun şi mai pur în sufletele noastre.
Şi la acest suprem nivel, însă, sunt de parcurs trepte până la ridicarea monadelor, prin forţe proprii, la vibraţia supremă:
– monade centrale învăţătoare: învaţă ele înseşi să ajute de la acest nivel de evoluţie şi contribuie la învăţăturile care se oferă monadelor secundare, pentru creaţii universice şi întreţinerea celor care susţin viaţa oriunde în universuri;
– monade centrale cercetătoare: realizează toate tipurile de cercetări care trebuie să conducă la scurtarea şi uşurarea evoluţiei tuturor monadelor. Evoluţiile şi sarcinile lor se bazează mult pe studii în Universul Cauzal, de la care nivel toate celelalte monade secundare şi centrale pot asista la astfel de cercetări, participând şi ele, pe măsura puterilor pe care le au, la atingerea scopurilor cercetărilor iniţiate astfel.
– monade centrale ajutătoare din spaţiile centrale de elaborare a fluxurilor energo-materiale, necesare evoluţiilor în universurile de manifestare prin sisteme corporale, evoluţii specifice primarilor şi ajutătorilor secundari şi centrali întrupaţi spre ajutorarea lor, în mijlocul lor. Sc. Demetrescu numeşte acest complex spaţial central: Laboratorul Central – şi îi conturează frumos activitatea, chiar dacă este o prezentare destul de mecanicistă, modernă pentru epoca în care dânsul a trăit şi prezentat studiile spirituale. Tot ele coordonează şi realizează elementele cele mai subtile ale formării spiritelor, grupurilor şi popoarelor spirituale, ale compactizărilor energiilor fundamentale din universurile de manifestare nemijlocită de corpuri materiale: universurile monadelor secundare şi centrale, precum şi păturile de protecţie permeabilă a întregului Centru de evoluţie: interfaţa acestuia cu restul spaţiilor neorganizate, în mijlocul cărora fiinţează această uriaşă casă a noastră.
– monadele centrale organizatoare: marii Creatori, străvechii Făuritori ai întregului Centru de evoluţie. Organizează, munceşte şi iubeşte toată Creaţia pe care o susţine şi o ajută să ajungă acolo unde au ajuns şi Ei…şi nu numai! Căci cu toţii mergem mai departe, şi prin experienţa pe care cu toţii o căpătăm, permanent, sub îndrumarea lor atentă, plină de abnegaţie – de iubire! evoluăm în dezvoltări pe care mintea omenească, cu siguranţă, deocamdată nu poate să le înţeleagă. Dar tocmai acest lucru vor şi Ele: să ne ajute să devenim tot mai puternici, pentru ca, odată, la un moment dat al trăirilor noastre, să ajungem să înţelegem perfect tot ceea ce şi Ele au ajuns să înţeleagă!

Niciun comentariu: